Introducere în sailing pentru aspiranți

Sailingul – yachtingul de croazieră – navigația de agrement – sunt termeni care în România sunt asociați luxului, miliardarilor și persoanelor cu venituri dubioase. Mass-media în ignoranța ei alimentează și susține această imagine. Acest ghid se adresează în principal celor care visează la sailing dar care din lipsă de curaj și informare nu știu de unde să apuce acest subiect. Cei care sunt avansați în domeniu îi rog să mă corecteze și să mă completeze.

Scriu acest articol din perspectiva unuia care am facut această trecere de la un aspirant la navigator (chiar dacă încă la început). Deși sailingul este etichetat ca un sport scump, pot spune că la momentul de față pot enumera din cap mai puține nume de miliardari decât oameni obișnuiți care practică sailingul, pe care i-am cunoscut personal, fie skipperi fie pasageri constanți în echipajele yachturilor de croazieră, băieți și fete, sub 35 de ani, cu o condiții materiale normale, cu joburi la fel de normale.

Definiții
Să definim pentru început câțiva termeni folosiți în domeniu, să știm despre ce vorbim:
Yacht (iaht) – definește o ambarcațiune de agrement, cu un număr mic de pasageri (e ca și cum ai spune „mașină” – poate fi orice, de la Logan la Ferrari). Termenul provine din cultura vestică, mai precis din olandeză și în mintea oamenilor neinformați întruchipează probabil o structură plutitoare megalomanică, fiind asociată cu nume gen Abramovici. În mintea celor mai romantici întruchipează o „barcă cu pânze”.
LE: deși termenul provine din olandeză (jacht) și a fost preluat în alte limbi, englezii și americanii înțeleg prin „yacht” ceva mai luxos, ei spun simplu sailboat și înțeleg prin asta un velier (vezi mai jos) comun, atât de comun încât în Marea Britanie există o barcă la 100 de persoane.

Yacht cu vele, sau velier – este acea „barcă cu pânze”, care are unul sau mai multe catarge. Aici mai trebuie să știm că „pânzele” se numesc vele. Și aici întâlnim foarte multe variante, începând cu velierele mici, pentru plimbări de-o zi, fără facilități de dormit sau gătit până la velierele dotate cu tot ce trebuie pentru croaziere de luni de zile pe ocean. Voi reveni la această categorie, pentru că velierele sunt esența acestui articol.


Velier de 36' tipic pentru piata de charter - 3 cabine, 1 toaleta


Yacht cu motor (motoryacht) – ambarcațiune cu motor, care poate avea diverse facilități pentru locuit și gătit, în funcție de dimensiuni. Pot fi de dimensiuni mai mici, pentru plimbari scurte, fără facilități de locuit, denumite popular „șalupe”, dar în general un „motoryacht” definește o ambarcațiune mai mare, cu facilități și dotari, destinată de obicei segmentului „premium-lux” – din simplul motiv că plinul de combustibil costă cât un salariu bunicel.


Motoryacht de 36'


Catamaran este o ambarcaţiune din categoria "multi-cocă", alături de trimaran. Ca aspect arată ca două bărci (trei în cazul trimaranelor) legate între ele. Pot fi cu vele sau cu motor, dar cele cu vele sunt foarte populare datorită avantajelor pe care le oferă: viteză mai mare, stabilitate mai bună, spaţiu şi confort enorm. Au totuşi şi dezavantaje: costuri aproape duble la cheiaj şi închiriere, anumite dificultăţi de manevrare.


catamaran tipic în industria de charter de 38' - 4 cabine, 2 toalete


Yacht de lux – termen drag presei, aici intră cred orice motoryacht, poate unele veliere foarte mari, dar în niciun caz velierele de 10-12 metri care fac obiectul discuției noastre. Yachturile de lux, sau superyachturile au un echipaj complet care-l opereaza, asemenea marilor nave.

Eclipse - 164m, apartinand lui Roman Abramovici


Skipper - comandantul yachtului, căpitanul (termenul de „căpitan” este folosit de obicei pe navelor comerciale, skipper fiind termenul pentru navele de agrement si pescuit, provine tot din olandeză). Este singurul care ia decizii pe un yacht, răspunde civil si penal de integritatea acestuia si de echipaj. Un skipper are tot felul de certificate si brevete necesare conducerii in sigurantă a yachtului. Skipperul nu este neaparat posesorul yachtului, el este cel care are comanda la bord la un moment dat.

Marină - definește un port amenajat pentru yachturi, cu diferse facilități în funcție de mărime și importanță: pază, prize de curent, apă curentă, stație de combustibil, dușuri, atelier de reparații, macara, spălătorie de rufe, magazine cu accesorii nautice, etc. Locul de acostare se plătește pe perioadă și mărimea navei acostate.



Sailing vs "posesor de yacht"
Să revenim la veliere, ele sunt întruchiparea libertății mult-căutate, care ne pot purta fără niciun cost, doar din adierea vântului, pe mări și oceane. După cum spuneam mai sus, sunt foarte multe tipuri de veliere, destinate diverselor activități. Aici mă voi concentra pe agrement și croazieră, dar există un sector la fel de important, yachtingul de competiție, unde întâlnim întreceri (denumite regate) de tot felul, de la amatori la profesioniști, de la juniori la circumnavigatori solitari.

Așadar, cum ne putem bucura de sailing fără a fi milionari? De la bun început trebuie să ne delimităm aspirațiile: ne dorim să plutim pe mare, sau ne dorim statutul de „posesor de yacht”. Aceste două atribute nu sunt legate între ele, putem foarte bine să ne facem concediile navigând fără a deține un yacht, așa cum putem foarte bine deține un yacht frumos dar care să nu părăsească portul cu anii.

Mulți aspiranți au o imagine idilică despre sailing, formată din cărțile de aventuri și nu vor nici mai mult nici mai puțin decât să-și construiască o „corabie” și să plece cu ea în jurul lumii. E o variantă și asta, sunt oameni care au facut acest lucru, dar există și alte variante, poate mai simple, care pot oferi satisfacții mai mari.

Sailing-turism
Cea mai simplă cale de a fi pe mare și a ne bucura de valuri și vânt este de a ... plăti pentru asta. Pare cam brutal să plătești pentru a te bucura de elemente gratuite pe care ți le oferă natura, dar trăim în lumea care trăim. Pur și simplu, oricine poate cumpăra un loc pe un yacht și petrece un concediu de-o săptămână pe mare. Atenție, nu vorbesc aici de vasele de croazieră pe care intră 3000 de turiști.

Yachturile pe care se desfășoară aceste activități au de obicei o capacitate de 8-10 persoane (în 3-4-5 cabine de două persoane) și sunt conduse de un skipper calificat, care întruchipează de obicei tot echipajul calificat, deși de obicei și turiștii sunt implicați în activitățile de la bord.

Sunt și în România oferte turistice de acest gen, prețurile practicate variază în jurul valorii de 500 Euro/persoană/săptâmână, mai mult sau mai puțin în funcție de sezon și de destinație. Apropo de destinație, majoritatea sunt în Mediterana: Grecia, Croația, Turcia – fiecare zonă cu pitorescul și specificul ei.

Nu vă așteptați la un concediu „all-inclusive” și nu vă așteptați ca skipperul să fie un fel de șofer de taxi. Capriciile vremii și diverși alți factori pot influența traseul propus, dar în general toată lumea se simte bine la bord.

Să detaliez un pic condițiile întâlnite pe aceste yachturi: majoritatea au o lungime între 35ft și 50 ft (ft = feets = picioare) adică 10.5-15 metri, au între 3 și 5 cabine în care pot dormi comod câte 2 persoane. Nu sunt cabine extra-spațioase, dar suficiente pentru odihnă și stocarea bagajelor. Toate yachturile folosite pentru acest tip de turism au cel puțin o toaletă cu duș, cele mai mari au 2 sau mai multe toalete, care se folosesc în comun. Nici aici dimensiunile nu intră la capitolul „de lux” ci mai degrabă la capitolul „funcțional și optim”. Toate yachturile au o bucătărie utilată cu aragaz, cuptor, chiuvetă, sertare, veselă, precum și un salon de servit masa înăuntru. Țineți minte că pe un yacht destinat turismului de croazieră viața se desfășoară afară, pe punte, la soare și nu înăuntru.


Aranjament tipic al unui velier de 34-38': varianta de sus este impartirea in 3 cabine, tipica pentru piata de charter, iar varianta de jos este impartirea cu 2 cabine, destinata in special persoanelor private care prefera o cabina incapatoare in pupa. In rest ambele variante au toaleta, loc de gatit, salon de servit masa si spatii de depozitare.

Aceste yachturi sunt din categoria velierelor, adica sunt propulsate de forța vântului și nu de motor. Ele au în dotare și un motor care este folosit pentru manevre în port sau în alte situații când condițiile o impun, dar nu reprezintă mijlocul de propulsie prioritar.

În plus aceste yachturi au diverse sisteme de navigație și siguranță, majoritatea de ultimă generație. Nu intru în detalii, ideea pe care trebuie s-o rețineți este că sunteți în siguranță și că puteți comunica cu exteriorul în caz de orice problemă.

Yachturile pentru turismul de croazieră nu sunt propice călătoriilor de lungă durată, ci mai degrabă plimbărilor de câteva zile, dintr-un port în altul, în apropierea coastei sau printre insule. În schimb sunt mult mai încăpătoare. Am punctat acest lucru pentru că sunt mulți puriști care desconsideră aceste yachturi tocmai pentru acest motiv. Dar cum nu ne interesează momentan traversarea Atlanticului, ci doar câteva zile pe mare costier, vom gândi pragmatic.


După o săptămână la bord veți începe să judecați altfel marea și sailingul. Poate vă va place și mai mult, veți dori să reveniți pe mare ... sau poate veți ajunge acasă și veți arde toate cărțile de aventuri și vă veți reorienta spre alte activități mai pământene. Veți observa cum vă acomodați cu spațiul de pe yacht, cu gătitul pe mare, cu atmosfera din porturi, cu vremea, și de ce nu ... cu răul de mare.

Dacă v-a plăcut aveți deja o variantă mai interesantă și mai activă la un banal concediu „all-inclusive”. După cum spuneam, costurile la care trebuie să vă așteptați sunt în jurul a 1000 de euro/familie/săptămână, la care se vor adăuga costurile cu transportul până la portul de destinație, masa și distracția în timpul croazierei. E mult? E puțin? Asta va aprecia fiecare, dar în niciun caz nu e de domeniul „milionarilor” și costul e comparabil cu un concediu clasic la un hotel mai răsărit.

Charter cu skipper închiriat
Mai departe: vă place ideea, deja sunteți obișnuit cu marea. Ce se poate face mai departe? Cei care au ajuns în acel stadiu știu probabil răspunsul, dar pentru aspirantul care gândește pe termen lung consemnez și aici. Se poate merge în 3 direcții: rămâneți pe aceeași variantă bătătorită, închiriați un velier cu skipper angajat sau obțineți un brevet și vă luați soarta în mâini.

Dacă urmați calea bătătorită nu aveți bătaie de cap: aveți rezervat locul pe yacht, vă prezentați la bord în ziua de îmbarcare și începeți distracția. Dezavantajele uzuale: trebuie să vă coabitați cu ceilalți din echipaj pe care probabil nu-i cunoașteți, să respectați un oarecare program zilnic, să vă supuneți majorității.

Puteți totuși să vă luați un pic mai multă răspundere, la un cost ceva mai redus. Mai precis puteți să închiriați un yacht de la o agenție specializată, cu un skipper angajat. Există o piață fantastic de mare în acest domeniu al închirierilor, denumit „charter”. Veți găsi de închiriat yachturi asemănătoare cu cele cu care v-ați acomodat deja, cu 3-4-5 cabine, la prețuri care variază în jurul a 250 Euro/persoană/săptămână. Am dat doar un preț orientativ, poate diferi foarte mult în funcție de sezon și yachtul în sine. Aici intră în joc experiența acumulată până acum, cu un pic de răbdare și atenție veți găsi un yacht cu dotări decente la un preț acceptabil.

Problema este cine-l va conduce? Aveți nevoie de un skipper calificat, îl puteți închiria de la acceași firmă, la un preț aproximativ de 100 Euro/zi. Acesta va ocupa o cabina și va trebui să-i asigurați și mâncarea și băutura, dar de obicei un skipper local va cunoaște locurile cele mai frumoase de vizitat în timpul croazierei, va găti și se va fi un mic ghid turistic. Altă variantă este să veniți cu un skipper de-acasă, racolat dintre cunoscuți, în care aveți încredere.

Avantajul acestui tip de sailing: pe yacht sunteți doar cu prietenii și familia, vă faceți programul și traseul după cum doriți. Dacă vă faceți bine socotelile și împărțiți optim locurile de dormit disponibile, costurile totale vor fi sub 1000 de Euro/familie. Dezavantaje: trebuie să umpleți cabinele pe yacht în mod optim, pierdeți o cabină cu skipperul.

Charter bareboat
La un moment dat poate veți dori să fiți skipper, să aveți întreaga răspundere pe cap. În acest caz trebuie să urmați o școală și să dați ceva examene. Nu detaliez aici, dar pentru început aveți nevoie minim de 2 lucruri: un certificat ICC clasa C (conducător de ambarcațiuni de agrement) pe care să scrie litera „S” = sail (sau alternativ un certificat RYA Day Skipper) și un certificat de operator radio în mediul marin GMDSS-LRC. Pe ambele le puteți obține în România de la școlile autorizate. Costul total al acestor cursuri, plus examinările ajung undeva la 600 Euro, în funcție de școală. Cu aceste hârtii în buzunar puteți conduce yachturi de până la 24 metri la 6 mile marine de coastă. Suficient pentru concedii de relaxare. Nu vă bazați doar pe hârtii, trebuie să aveți și conștințe „pe bune”!

Dacă aveți aceste certificări puteți deci închiria un yacht fără a mai plăti un skipper, scăzând deci costurile totale. Căutați yachtul din timp (iarna) și obțineți reduceri de „early booking”, astfel puteți ajunge la costuri de închiriere în jurul sumei de 500-700 Euro/familie/săptămână. Închirierea unui yacht fără skipper plătit se numeşte bareboat.

Una dintre probleme la închirierea unui yacht este „umplerea” optimă a acestuia, astfel încât să încapă tot grupul dar nici să nu rămână cabine nefolosite.

Alte posibilităţi de sailing
Până acum am vorbit doar de variante comerciale, bătătorite, disponibile oricând. Piața de charter reprezintă momentan motorul fenomenului de sailing, cu toate avantajele si neajunsurile sale. Golfuri neatinse de mâna omului acum 40 de ani sunt acum ancoraje pline ochi, iar cei care practică această activitate, altădată considerată o activitate nobilă, nu se ridică întotdeauna la înălțimea așteptărilor.

Dacă ne îndepărtăm un pic de fenomenul comercial găsim și alte metode de a face sailing. O metodă este înrolarea ca echipaj pe yachturi care au nevoie de oameni pentru diverse perioade de timp. Mulți posesori de yacht plătesc pentru a le fi mutate yachturile dintr-un loc în altul în așteptarea unui nou sezon (din țările nordice în Mediterana și retur, din Caraibe în Mediterana și retur, etc). Sailingul în aceste condiții e mult mai accesibil, se adaugă la capitolul experiență și aventură, dar e nevoie de un minim de experiență în domeniul navigației pentru a începe.


Deţinerea unui yacht
Revin la ideea de a deține un yacht. Cum am scris și până acum, se poate face sailing și fără a deține un yacht. Dar sunt cazuri când a deține un yacht e o experiență benefică.

Mai exact când locația ne avantajează: lângă mare sau un lac mai măricel si putem ajunge ușor la yacht, fie pentru relaxare în weekend sau concedii. Locația e importantă și când avem de făcut operații de întreținere la yacht.

Trailer-sailers
Dacă locația nu ne avantajează prea mult, există o categorie de veliere special concepute pentru a le trage după mașină (trailer-sailers), care au o greutate acceptabilă și lățimea maximă în limitele autorizare. Cu acest gen de veliere rezolvăm mai multe probleme: costurile de stocare, costurile de achizitie, înmatricularea (majoritatea sunt sub 7 metri lungime și nu necesită înmatriculare), mobilitatea (le putem lansa un sezon pe un lac, alt sezon pe alt lac).

Pe lângă avantaje, ele au și câteva dezavantaje: trebuie depozitate pe lângă casă, necesită pentru tractare o mașină mai serioasă și eventual un permis de conducere B+E sau chiar C+E, în funcție de gabarit și greutate.

Condițiile pe aceste veliere sunt destul de spartane, dar suficiente pentru un weekend minunat pe apă. Ca posibilități de locuit sunt echivalentul plutitor al campării cu cortul, cam același spațiu și facilități ar fi și pe un velier tractabil. Aici intervine foarte mult ideea fiecăruia despre confort și necesități.

Calculul de rentabilitate
Condiția de proprietar de yacht poate fi atrăgătoare pentru mulți, și nici nu este o condiție de neatins. Dar sunt multe calcule care spun că ar trebui ca cel puțin 3 luni pe an yachtul să fie folosit pentru a fi „rentabil”. Pe lângă costurile de achiziție sunt și costuri permanente de cheiaj (mai puțin la cele tractabile) și întreținere periodică, deci yachtul trebuie să fie folosit destul de intens pentru a-și justifica costul. Deci s-ar preta pentru o persoanele care nu au de semnat condica și care pot lucra de la distanță, sau măcar sezonier.

Cum se poate obţine un yacht
De ce spun ca nu e de neatins condiția de proprietar de yacht: dacă toate calculele spun că un yacht își justifică existența, sunt 3 metode mari și late prin care puteți obține unul: cumpărați unul nou, cumpăraţi second sau construiţi.

Cumpărarea de nou
Pentru cele mai mici (31 ft) prețurile se compară cu ale unei mașini scumpe, cine își permite poate cumpara unul nou. Aici nu e nimic de povestit, te uiți în cont, te uiți pe listă și alegi. Raţiunea spune ca trebuie sa fie un dealer local zonei de sailing alese, altfel se adaugă costul transportului şi înmatriculării.

Second-hand
Piața second-hand vă așteaptă cu brațele deschise, la prețuri mai mult decât decente. Sunt două surse de yachturi aici: yachturi provenite din chartere, care la vanzare au un preț destul de mic dar starea lor tehnică și dotările variază mult în funcție de cum au fost întreținute. Apoi sunt și yachturile „pe persoană fizică”, unde totul variază în funcție de proprietar.

Dacă yachturile vândute de agențiile de charter se găsesc în general în zonele de sailing din Mediterana, cele vândute de proprietari sunt în mare parte în țările cu tradiție nautică serioasă: Marea Britanie, Olanda, Franța și țările nordice. Pentru cele din urmă trebuie să vă gândiți cum o transportați de la locul de vânzare până la locul de domiciliu. Există oferte atrăgătoare şi peste ocean, dar costul transportului către Europa le scade din avantaj: trebuie dotate tehnic pentru călătoria trans-oceanică, iar în Europa plătite taxe de vamă şi TVA.

Construcţia
Nu în ultimul rând există posibilitatea construcției, dacă aveți unde și timp liber. Costul se împarte astfel pe o perioadă mai lungă de timp. Costurile finale (exceptând timpul) la care vă puteți aștepta este undeva la 50% din costul unei ambarcațiuni noi de același calibru.

Cu cât lungimea crește, cu atât crește și complexitatea construcției și costul accesoriilor. Un velier tractabil e rezonabil de construit, chiar și un yacht până în 10 metri e fezabil cu un pic de bunăvoință, dar pentru mai mult complexitatea construcției crește, iar varianta unui yacht second-hand cu toate accesoriile și echipamentele în stare bună e mai viabilă.

La construcție avem de construit corpul ambarcațiunii, restul de accesorii și echipamente trebuie cumpărate, fie noi, fie second-hand. Unele se pot confecționa cu ușurință, altele mai greu, dar în permanență trebuie păstrată o balanță între cost și siguranța pe care o oferă piesa respectivă în exploatarea în mediul marin.

Alte variante
Mai sunt și alte variante intermediare de a deține un yacht: prin asociere de mai mulți posesori, iar partea pe care o dețineți se poate vinde oricând, sau printr-o companie de charter puteți obține și profit de pe urma yachtingului.




Am încercat să fac un pic de lumină pentru cei care ar dori să facă sailing dar nu știu cum să înceapă. Indiferent de forma de sailing pe care o veți practica, țineți cont de natură și respectați natura, marea și viețuitoarele din ea și nu în ultimul rând pe vecinii de ancoraj. Cei care au copii pot să-i înscrie la un club de yachting, poate astfel se va dezvolta și la noi mai mult fenomenul.

Vânt bun tuturor!

PS: urarea „vânt bun din pupa” nu mai e de așa bun augur, e mai bun vântul de travers