Turneul Mureş

Am reluat ideea coborârii pe Mureş aval de Arad. Ne aşteptam să se anunţe din nou o participare numeroasă însă nu numai că coechipierii tradiţionali n-au răspuns chemării, n-au venit nici alţi iubitori ai caiacului. Atâta bai! Împreună cu Gigi formam deja echipa minimă cu care puteam pleca, mai mult, urma să fim secondaţi de Cristi (Gigi junior) şi ca ultimă achiziţie, de Ildi şi Cristina care, deşi urmau să se urce în caiace prima dată în viaţa lor, s-au lăsat uşor ispitite.




Dimineaţa am avut parte de un răsărit frumos ce ne-a reaprins pofta de a ieşi pe apă. Cu toate acestea, după prima lor zi de caiac, fetele s-au cam resimţit, aşa că ne-au propus ca ele să rămână undeva pe traseu, de unde să am posibilitatea de a le recupera cu maşina. Studiind printurile din Google Earth ne-am oprit asupra localităţii Semlac ce cobora până aproape de malul râului, însă odată ajunşi la faţa locului împrejurimile arătau anost (un islaz plin cu ciulini, fără pic de umbră şi luat în stăpânire de ciurda comunei) aşa că am schimbat locaţia cu Periam Port ce semăna în dupăamiaza de duminică cu un strand rustic.
Ramasi intre noi, baietii, am bagat viteza si am terminat coborârea la bacul de la Igriş unde ne aştepta maşina lui Gigi şi unde ne-am întâlnit cu Iulian, în preajma unei beri.
Ultimul act al turei s-a consumat la o terasa din Periam Port unde era mare bairam, cu muzică live, în cinstea unui sărbătorit local. Era deja întuneric când ne-am ridicat de la masă şi fără grabă, am intrat pe uşa casei la prima oră a zilei de luni.

În cele două zile am parcurs pe apă circa 65km. Contrar aşteptărilor, cu toate că e zonă de câmpie, Mureşul curge foarte iute (aprox 5 km/h) ceea ce ne-a furnizat o vie satisfacţie. Poate sună fals dar mi-a plăcut mai mult ca în Deltă (dintr-un anume punct de vedere, desigur)