Marea sete

"Padelăm ritmic, cu mişcări prelungi într-un mediu omogen, fără obstacole şi fără schimbări de direcţie. Împinse de padele, caiacele glisează în plin lubrifiant. De jur împrejurul nostru cerul se oglindeşte perfect. Dacă n-am şti că Pământul e rotund, ne-am putea închipui cu uşurinţă dincolo de muchia lui, plutind în gol. Linia orizontului, atât de fină şi de îndepărtată exercită o anume atracţie şi ne surprindem mărind cadenţa la limita suportabilului. GPS-ul indică 6,5km/h, dar în mediul lipsit de repere nu înregistrăm decât încordarea din braţe. Minutele trec şi peisajul e neschimbat. Linia fină a uscatului nu pare să se apropie. Avem senzaţia de alergare pe banda rulantă. Muşchii cer odihnă şi oxigen dar ce trăim acum e un drog ce înceţoşează raţiunea. Continuăm. După 20 de minute, uscatul din depărtare prinde putere şi se înalţă cu sălciile lui verzi cam de o palmă deasupra apei. Drept în prova se ridică un copac singuratic. Mare. Falnic. Exact ca în pictura naivă de pe foaia cu pătrăţele. Mă încearcă un sentiment de mândrie, dublat de siguranţă..."


"Dacă trăieşti fără luptă interioară, dacă totul se întâmplă în tine fără opoziţie, dacă te duci unde eşti tras cu aţa ori unde te duce vântul, atunci rămâi aşa cum eşti. Dar dacă lupta începe şi mai ales dacă ai o anumită direcţie în această luptă, încet, gradual, caracteristici permanente încep să se formeze, începe „cristalizarea”. Posibil că această chemare adâncă îl împinge pe omul de la birou să îşi facă un yacht şi să plece să înfrunte mările, posibil ca aceasta să fie chemarea irezistibilă a aventurii. Să părăseşti casa şi pământul de sub tălpi poate să fie începutul unor lungi serii de peripeţii şi o minte lucidă sau un caracter pragmatic se poate descuraja. Să nu uităm însă cuvintele cu care William Wallace (Braveheart) îşi îndemna oamenii să intre în luptă: „aţi venit să luptaţi ca nişte oameni liberi şi chiar sunteţi liberi. Cei ce vor, pot să plece şi vor mai trăi… o vreme. Dar peste ani, când se vor stinge în paturile lor, nu vor mai putea să schimbe acele zile câştigate, cu privilegiul de a lupta în această bătălie...”.