Constantin Lascu

Daca as vrea sa fiu exact, dar nu vreau, ar trebui sa pun ca titlu "Bahia de Tortugas-Cabo San Lucas", sau "Manevre militare la adapostul Insulei Bonita". Si de ce nu vreau sa fiu exact? Pentru ca aceasta etapa a una cu multe aventuri, as putea sa-i gasesc multe alte titluri; in fapt, acum, in timp ce scriu randurile astea, incerc sa decid despre care dintre intamplari sa va povestesc azi. Etapa se poate imparti in doua parti distincte, prima etapa a fost de la Bahia Tortugas pana dupa ce am dublat Insula Bonita, a doua, De acolo si pana la Cabo san Lucas.



Asteptand in golfuletul oarecum aparat de vanturile de Nord-West, incercam sa stabilesc un drum avantajos: pe harta, trebuia sa merg pe TC (drum adevarat) 280 grade. Da, dar asta insemna exact impotriva vantului, deci volte, adica un mars mai lung, mai multa vreme pe mare. Sau, sa ocolesc insulita prin larg, sa merg mai mult spre West, si apoi sa intorc spre Nord-Est. Si asta insemna un drum mai lung. Dilema se complica din cauza curentului. Indreptat spre Sud-Est, cu viteze cuprinse intre 2 si 4,5 noduri, ingreuna si voltele, si mersul pe directie West. El, curentul, urma sa impinga pe Promise Kept spre Sud.

Daca alegeam varianta cu volte scurte, deriva provocata de curent risca sa anuleze castigul de drum spre Nord, mai ales cand volta m-ar fi dus pe drum Nord-Est. In cealalta varianta, adica drum spre West, apoi spre Nord-Est, deriva spre Sud ar fi facut drumul si mai putin economic, atat ca si timp, cat si ca distanta. In cele din urma, am ales drumul cu volte scurte, gandind ca la adapostul Insulei Bonita voi putea profita de adapost fata de vantul de Nord-West, pe o distanta de cam 100 de mile, din cele cam 700 ale marsului.

Problema era ca navigand impotriva vantului eram obligat sa folosesc motorul, iar rezerva de combustibil de la bord, in rezervor si in canistre, era suficienta pentru maxim 600 de mile! Deci, nu puteam sa merg doar cu motor, trebuia sa parcurg mai mult de o suta de mile cu velele. Asta, socotind in linie dreapta, caci cu volte cu tot, suta aceea inseamna in jur de 150-200 de mile. Nici pe varianta cealalta nu se prevedea o situatie mai roza. Ma rog, am luat decizia, a venit si "fereastra" pe care o asteptam (o fereastra este o imbunatatire a conditiilor atmosferice), in cazul dat, a trecut furtuna tropicala ce m-a obligat sa ma opresc in Bahia de Tortugas, iar in urma ei au ramas vanturi mai slabe, dar pe directie buna, sufland in general spre Est, Nord-Est. Desigur, nu pentru multa vreme, ci doar una sau doua zile, suficiente pentru a pleca, insuficiente pentru ceva mai mult de o saptamana, cat calculasem eu ca va dura drumul pana la Cabo San Lucas.

Am plecat, cu inima un pic stransa, caci Golful Californiei nu ofera porturi de refugiu, dupa ce treci de Puerto Vallerta gata, doar apa, pana la capatul de sud al peninsulei californiene. Nu as putea sa va spun de ce, dar mai toate plecarile din porturi, si ale male, si ale altora, au loc dupa amiaza, spre seara... A fost la fel si acum, am plecat intr-o dupa amiaza insorita, cu vanticel dinspre Sud, pe o mare nervoasa, dar fara valuri prea mari. Dupa ce am iesit din golf, am intors spre Nord, am ridicat velele, si am navigat frumos, frumos de tot, vreo cateva ore; apoi vantul s-a rotit incetisor, intai spre West (adica sufla dinspre West), apoi spre Nord-West.

Incepea rutina de care ma temeam: volte, cu vele si motor, lupta pentru fiecare mila parcursa! Spre dimineata, am inceput sa simt efectul protectiei oferita de insula, vantul s-a rotit la loc, sufland acum dinspre Sud-West. Incet, am intrat complet in "umbra" insulei, la rasaritul soarelui navigam pe mare linistita, total fara valuri, cu un vanticel ce sufla perfect pentru mine, dinspre Sud-Est! Oceanul Pacific era cu adevarat pacific, delfinii au fost la post, salutandu-ma, starea mea sufleteasca era la mare inaltime: asa, sa tot mergi!

Am inceput sa calculez, ca daca voi putea sa merg cu 7 noduri, atunci voi ajunge la destinatie mult mai repede decat calculasem, deci i-mi pot permite si sa fac unul sau doua dusuri, nu mai e nevoie sa dramuiesc atat de drastic apa dulce... Ca daca mai "scot" inca 0,5 noduri, atunci castig aproximativ inca o zi, ca ce minunat este sa mergi cu velele...

Portiunea aceasta, dintre Insula Bonita si continent, este o zona ideala pentru velisti, fara valuri, fara vanturi prea tari, cu o priveliste de basm, data de muntii insulei si de linia abia intrevazuta a litoralului continental.
Am mers asa toata dimineata, admirand niste nave mai mici, cu motor, care evoluau pe langa tarmul insulei, in arabescuri ce pareau de departe, minunate. Apoi, una dintre ele s-a indreptat parcca spre mine, urmata la scurt timp de inca doua, apoi de inca una: nu stiam daca vin spre mine sau nu, pareau doar amenintatoare, asa cum se desfasurau in linie, cu flancurile mai avansate, eu aflandu-ma in mijlocul semicercului pe care il descriau.

Situatia mi se parea cumva cunoscuta, dar nu stiam de ce sau de unde; dupa vreo jumatate de ora, am remarcat ca au culoare cenusie, si ca vin cu viteze foarte mare, cred ca peste 25 de noduri! Asta m-a lamurit! Deci, nave militare, probabil in exercitiu. OK, nu ma priveste, treaba lor. Da, dar dar cand au ajuns aproape, au pornit sirenele, iar cea care era mai aproape de mine a ridicat la catarg pavilionul care semnifica "inceteaza manevra pe care o executi si asculta comanda la mine", apoi m-au somat prin radio sa cobor velele si sa ma opresc.

Atunci cand o nava militara te someaza sa opresti, e bine sa faci ceea ce cere! Daca sunt mai multe, si toate vedete rapide, capeti o viteza incredibila la manevra velelor! Fireste, am coborat velel si am ramas in deriva... M-au inconjurat, la o distanta de cam 1/2 mile, una a venit foarte aproape, la cativa metri, si... Razand, comandantul mi-a spus ca sunt mexicani ( asta, vazusem si eu, ca aveau si pavilioanele sus, si numere de inmatriculare mexicane!), ca fac manevre (si asta vazusem) si ca eu am fost o "tinta" perfecta; ca sa nu ma supar, ca i-mi doreste drum bun, si ca sa fiu atent, caci dincolo de apostul insulei vantul e tare.

Am zambit si eu, ne-am luat la revedere, in gand i-am dorit sa ridice si el velele inutil, apoi am mers mai departe. Apusul a fost unul de basm, culori ce nu pot fi descrise, o pace de inceput de lume m-a cuprins...