Caile Domnului si ale skipperilor nu sunt intotdeauna usor de inteles

Caile Domnului si ale skipperilor nu sunt intotdeauna usor de inteles. Acum, cand scriu randurile astea, e ora 8 dimineata, in Saint Malo Povestea a inceput de fapt cu vreo luna in urma, cand un fost “cadet” m-a intrebat daca as vrea si putea sa-l ajut sa puna la punct o barca de concurs, iar apoi sa duc barca din Franta, in Caraibe. Am fost uimit de propunere, caci cadetul nu a dat examenul de skipper, desi a urmat cursul. Nici nu ar fi putut da examen, caci nu stie engleza, nu stie folosi instrumentele electronice de navigatie, si nu prea intelege cum e aia cu stabilirea punctului. Suna hazliu, nu? Totusi, dat fiind faptul ca participa regulat la regate pe Balaton, stie sa navigheze cu velele, poate conduce o barca in conditii de concurs. Curios, l-am intrebat la ce fel de nava se gandeste, iar raspunsul m-a doborat: Un Open 60! Adica, una dintre cele mai sofisticate nave de concurs construite vreodata! Special pentru curse circumterra, solo. Chila inclinabila hydraulic, multe sute de metri patrati de vela. O cursa cu un buget ridicat, pe care putini sponsori si-l permit.
Trebuie sa va spun ca barcile astea au "pedigree", se stie, se noteaza totul despre ele, de la constructie si pana in prezent, cu toate modificarile, proprietarii, skippeii, la ce curse au participat, ce clasificare au obtinut si asa mai departe. Sunt ca niste vedete de cinema. Si tipul asta vrea sa cumpere o astfel de nava. De, ce sa zic, e mare gradina lui Dumnezeu. Dar, daca are banii necesari, de ce nu? Iar pentru mine, o traversada a Atlanticului pe o astfel de nava ar fi o onoare deosebita, as intra in clubul de elita al skipperilor de Open 60, alaturi de nume cu o rezonanta de clopot de catedrala.
Discutam noi toate cele, aflu si despre ce barca e vorba, ma uit un pic pe net si eu, o gasesc: UUDS.
Aflu despre ce pret de cumparare este vorba, ma minunez, dar eu nu sunt om de afaceri, eu sunt doar skipper. Dupa ce adulmec un pic, ma dumiresc ce inseamna punerea la punct a unei astfel de nave, nu pentru concurs, ci doar pentru navigatie in siguranta: cam 40- 50 de mii de euro. Daca socotim si pretul de cumparare, iese o suma frumusica!
Trec zilele, continua tratativele cu vanzatorul, oferte si contraoferte zboara de la unul la altul, si intr-o buna zi, se naste intelegerea! Gata, acum trebuie sa plecam la Caen, sa preluam barca. De la Budapesta, cam 2000 de km. Iarna, pe o vreme de sa nu dai afara nici cainii, plecam. Suntem trei, viitorul proprietar si un amic de-al sau, care are o LIBERA, barca de carbon de 40 de picioare (ca expert in astfel de barci). Drumul, lung, greu, ninge permanent, ceata, lunecus. Opriri putine, avem 28 de ore pana la ora fixata pentru intalnire. Atat de putin, caci la Paris incepe vineri Salonul Nautic, toata lumea "buna" a Frantei va fi acolo.
Ajungem, cu cateva ore inainte de intalnire, dar dupa o plimbare de cateva ore prin Place de Pigalle! Asta a fost asa, ca dupa ce am trecut de Paris, am zis in gluma ca nu am mai fost in Place de Pigalle de vreo 5 ani, ce ar fi sa ne intoarcem sa "dam o talpa". Ceilalti doi au sarit in sus, ne-a trecut somnul si ne-am intors - cam 20 de km. Ploua, era frig, si noi cascam gura la Mulin Rouge si alte "frumuseti" de pe acolo, fara indoiala franceze, doar ca teribil de bine bronzate. Apoi am continuat drumul spre Caen, unde am si ajuns. Rupti de oboseala, inghetati dupa cateva ore de asteptat in masina, ne asezam sa intocmim actele de vanzare cumparare. Cand ajungem la inventarul navei, mergem cu lista in mana sa verificam: dureaza ceva, caci barca este pe uscat, pe un schelaj, cam la 6 m inaltime. Cu o scara de aluminiu si mult noroc, ajungem toti pe puntea alba de zapada inghetata. Apoi, continuam in containerul de langa stativ, apoi intr-o hala (unde gasesc inca o barca vestita - Poujoulat.
Bun, s-a terminat si inventarul, totul pare a fi in ordine. Si acum, surpriza cea mare: cumparatorul declara cu seninatate ca a descoperit cateva amanunte pe care pana acum (el a mai fost aici, s-a uitat la barca), nu le-a observat. De aceea, luand in considerare cheltuielile ulterioare cumpararii - pentru a remedia acele marunte defectiuni - cere o reducere de pret de inca 10 000 de euro! Surpriza este totala, faptul este uimitor, nu este obiceiul ca atunci cand totul este discutat, pus la punct, intarit de o suta de ori, o multime de oameni s-au deplasat, chiar inainte de a bate palma sa ceri o alta (a foarte multa!) reducere de pret! Dupa cateva momente de stupoare, vanzatorul, vexat, declara ca nu, pretul a fost discutat si ramane. Un moment de gandire, apoi cumparatorul se ridica, si plecam! Ma simt rusinat, am simtit privirile pe care le-au schimbat intre ei cei ce au ramas acolo: vanzatorul, intermediarul, conducatorul santierului naval unde se afla nava. Toti, velisti de renume mondial- toti au participat la Vendee Globe, toti au fost in Transat. Si acum toti ne desconsidera. Din pacate, stabilesc eu in minea mea, vor asocia si numele meu la cel al viitorului-fostului nimeni, care m-a pus in aceasta situatie. A, am uitat sa precizez ca fostul meu cadet nu vorbeste nici franceza, asa ca eu am fost translatorul.
Pacat, putea fi o aventura interesanta. Acum, ca am plecat din Caen, ne indreptam spre Cherbourg, unde s-ar afla o alta barca de top, pe care eventual ar putea sa o cumpere. Dar vremea se impotriveste, pe drum ninge ca-n povesti, si circulatia se blocheaza. Cu greu, ne intoarcem, si plecam spre Saint Malo, unde vom discuta despre cumpararea barcii care a obtinut anul acesta locul trei in Route de Rhum E vorba despre Étoile Australie, o barca de 50 de picioare, o Open 50.
Dat fiind ca drumul trece pe langa Mont St-Michel, ne oprim putin, facem cateva poze, apoi ne grabim la Saint Malo.

Ce poveste promitatoare ! Am citit-o surescitat, bucurandu-ma anticipat la gandul traversadei care urma sa aduca o tona de impresii, imagini si experiente, de care sa ne bucuram .
Dar nu mai spun nimic altceva, mica mea dezamagire trebuie sa fie nimic fata de a d-lui Lascu, direct implicat in toate

Mult succes in noua achizitie, va doresc ! O iarna e lunga si cu siguranta un sfetnic mai bun decat o noapte . Noi va tinem pumnii, mama Omida aliniaza astrele.... Asa ca sunt toate sansele sa ne delectati cu povestea traversadei, odata cu venirea sezonului 2011 !

Nu vreau sa anticipez, povestea are inca multe bucle... Nu stiu inca nici eu, daca traversada se va implini sau nu, am foarte multe indoieli. Poate cea mai pregnanta, aceea ca tanarul cu pricina nu are calificarea necesara pentru a conduce o astfel de barca. A participa la regate pe Balaton e ceva, iar a participa la ceea ce putem numi linistiti "formula 1" a regatelor pe oceane este complet diferit. Daca nu stie vorbi nici o limba straina, doar cea materna, maghiara, daca nu stie folosi un aparat de radio, daca nu stie folosi un GPS, si asa mai departe, daca nu stie stabili pozitia navei cu nici un fel de mijloace, oare ce sanse de supravietuire are? Moral vorbind, a-l ajuta in aceasta aventura, este acceptabil pentru mine? Evident, in una-doua luni de munca la nava, sau in cele trei saptamani de traversada, nu poate asimila cunostiintele minim necesare. Faptul ca stie ridica si regla velatura nu este nici pe departe suficient!
Desigur ca azi, in 15 decembrie, stiu cu mult mai multe decat ceea ce am scris deja, dar vreau sa redau totul in ordine cronologica, cu suspansurile pe care le-am trait si eu. Fiind vorba de un blog, dati-mi voie sa redau zilnic cate ceva. )

Mda, foarte interesant Constantin, si cum ai spus, mare-i gradina lui Dumnezeu...iar unii mai sar si gardu'.
Inca o dovada ca accesul la informatii nu ne face mai destepti in nici un fel. Faptul ca avem toate aceste informatii digitale, instrumente electronice si live media nu inseamna ca nivelul de cunostinte este mai ridicat decat acum 20 de ani. Cel mai mare pericol nu este ignoranta ci iluzia ca avem cunostintele necesare.
Acum datorita fluxului incredibil de media streaming, vorbim cu totii de un Transat, de un Vendee sau un Velux de parca ar fi o plimbare faina peste un lac cu nuferi. Atat s-au repetat aceste cuvinte, circumnavigatie, transat, non-stop solo, ca s-a produs o erodare a intelesului cuvintelor si devine o banalitate.
Dar lasa tarmul in spate doar cateva saptamani, ce saptamani, zile, si sa vezi cum trece realitatea peste noi ca un tren TGV. Pentru ca atunci cand stai acasa in sofa si te uiti pe Google Earth sau GPS, lumea arata superb, in bleu, si rotesti Pamantul cu un singur click, dar cand iesi pe mare si vezi cata energie se consuma pentru fiecare val (care trece cu energia sa enorma) si cat consum fizic se cere pentru fiecare mila marina, atunci incepe sa se clarifice enormitatea unei asemenea expeditii. Daca mai ai si bani multi, nu te opreste nimic sa te duci sa cumperi un Open 60 si sa pleci. Simplu, nu? Cred ca ai incercat sa-i explici domnului aventurier pa mari inalte ce nivel de cunostinte si ce complexitate de operare au acele ambarcatiuni, cu backstays reglabile, water ballast, running backstays, canting keels, rotating masts, daggerboards samd.
Pacat ca multi dintre cei care au cunostinte si talent nu au bani, iar multi din cei cu bani sunt ignoranti.
Dar cum ai zis, Constantine, noi suntem doar skipperi, nici businessmen, nici filozofi, nici judecatori
Multumim de poveste, este si educativa si bine scrisa literar.

Christian, o lauda de la tine, e atat de mult pentru mine! Multumesc!
Acum povestea se complica, individul chiar stie - in teorie - totul despre barcile astea! E perfect la curent cu functionarea unei chile mobile, water ballast, la mine pe EQUATOR a manuit running backstay, si asa mai departe. Stie din memorie cine, cand, cu ce barca, ce concurs a castigat. Stie din memorie datele de fabricatie ale mai tuturor barcilor din clasa IMOCA! Dar, habar nu are ce inseamna o mare grea. Pe Adriatica, unde a fost de cateva ori cu mine, nu se intalneste omul prea des cu valuri adevarate. Eu, spre exemplu, pana anul asta in 2 noiembrie, am sustinut ca pe Adriatica nici nu sunt valuri cu adevarat! De atunci am devenit un pic mai circumspect, caci am petrecut atunci o noapte tare grea, pe un Yugo de forta 9Bf, cu valuri scurte, abrupte, de 5-7 m. Dar revenind: tipul crede ca stie, si chiar stie sa "duca" o nava, dar asta doar cat se vede tarmul! Daca iese pe mare, parerea mea este ca va muri in prima incercare. Sigur, am incercat sa-i explic ce inseamna navigatie, si punct, etc, dar nu s-a prins de el. Zice ca anul pe care il va petrece ca sa se antreneze, va fi suficient ca sa invete toate, citez, "fleacurile astea" A, sa nu uit- a zis ca ar fi dispus sa cumpere de la mine un permis! Daca nu ar fi mai tanar decat mine cu douazecisiceva de ani, cred ca l-as fi plesnit! M-a intrebat chiar cat ar putea sa mai targuiasca din pretul cursului- asa se fac averile!)
Dumnezeu stie, poate ca individul este unul dintre cei chemati sa duca lumea mai departe, mai sus. La 37 de ani, ignorant dar exaltat, cu o avere de vreo 3-4 milioane de euro, o rupe complet cu viata de pana acum- si porneste pe un drum cumplit de greu, plin de riscuri extreme. Risca o avere, propria viata, pentru a-si indeplini un vis! E nebun? E de admirat? Bine ca nu sunt eu cel chemat sa judece! Aron Meder a inconjurat pamantul pe o barca de 5,9 m, fara mai nimic, avand la plecare un buget de 800 dolari americani, iar cand a ajuns anul trecut la Koper, si am urcat (de fapt am coborat de pe cheu) pe Carina, m-am ingrozit! Eu nu as fi avut curaj sa merg cu barca aia pe Balaton, pe un vant 3Bf! Jozef Gal mi-a soptit atunci ca el nu ar avea curaj sa mearga cu ea nici pana la Gibraltar. Si totusi, a inconjurat Pamantul, nu-i asa?

ChristianT;bt42 a spus:

Mda, foarte interesant Constantin, si cum ai spus, mare-i gradina lui Dumnezeu...iar unii mai sar si gardu'.
Inca o dovada ca accesul la informatii nu ne face mai destepti in nici un fel. Faptul ca avem toate aceste informatii digitale, instrumente electronice si live media nu inseamna ca nivelul de cunostinte este mai ridicat decat acum 20 de ani. Cel mai mare pericol nu este ignoranta ci iluzia ca avem cunostintele necesare.
Acum datorita fluxului incredibil de media streaming, vorbim cu totii de un Transat, de un Vendee sau un Velux de parca ar fi o plimbare faina peste un lac cu nuferi. Atat s-au repetat aceste cuvinte, circumnavigatie, transat, non-stop solo, ca s-a produs o erodare a intelesului cuvintelor si devine o banalitate.
Dar lasa tarmul in spate doar cateva saptamani, ce saptamani, zile, si sa vezi cum trece realitatea peste noi ca un tren TGV. Pentru ca atunci cand stai acasa in sofa si te uiti pe Google Earth sau GPS, lumea arata superb, in bleu, si rotesti Pamantul cu un singur click, dar cand iesi pe mare si vezi cata energie se consuma pentru fiecare val (care trece cu energia sa enorma) si cat consum fizic se cere pentru fiecare mila marina, atunci incepe sa se clarifice enormitatea unei asemenea expeditii. Daca mai ai si bani multi, nu te opreste nimic sa te duci sa cumperi un Open 60 si sa pleci. Simplu, nu? Cred ca ai incercat sa-i explici domnului aventurier pa mari inalte ce nivel de cunostinte si ce complexitate de operare au acele ambarcatiuni, cu backstays reglabile, water ballast, running backstays, canting keels, rotating masts, daggerboards samd.
Pacat ca multi dintre cei care au cunostinte si talent nu au bani, iar multi din cei cu bani sunt ignoranti.
Dar cum ai zis, Constantine, noi suntem doar skipperi, nici businessmen, nici filozofi, nici judecatori
Multumim de poveste, este si educativa si bine scrisa literar.

Click pentru a extinde...

Citisem in postul anterior astuia ca te vei da peste ocean cu Open60, ma bucuram foarte tare pentru tine. Foarte tare povestea, ca-n filemele cu prosti, pacat ca este adevarata si ca esti si tu pe acolo. Dupa parerea mea, in afara de penibilul situatiei pe care l-ai simtit din plin, nu cred ca vei fi asociat automat cu cumparatorul si in nici un caz cu comportamentul acestuia. Daca acei oameni (vanzator, intermediar, etc.) sunt "fair", nu judeca la gramada.
Altfel, sper sa ai parte de o "plimbare" la fel de interesanta pe cat se anunta asta, care sa-ti indulceasca gustul amar.
Astept continuarea povestii in posturile anterioare. (Ionut, a Ioanei - in caz ca nu sti cine e parshulea)

M-as da, doamne, ce m-as mai da! Dar nu cu orice pret. Poate ca ai dreptate, poate ca nu vor asocia automat numele meu cu cel al targuielii la sange, cu intorsaturi de mai mare hazul (voi reveni, ca sa vedeti pana unde se merge cu targuielile). De altfel, cu unul dintre vanzatori, desi asta e o poveste ce va urma, m-am mai intalnit acum vreo trei-patru ani, cu ocazia unui Fast Net.
Plimbarea mea interesanta va fi cea in jurul Africii! E drept ca nu cu un Open 60, nici macar Open 50, ci cu bunul si batranull Equator! Asa cum a zis odata individul din povestea asta: Equator nu se grabeste, dar ajunge sigur acolo unde a pornit!

Poate, povestea asta va ajuta pe multi dintre cei care au inclinatia sa spuna ca romanii sunt asa si asa, mai stiu eu cum! Am mai spus, si repet: romanii sunt la fel ca oricare alta natie, sunt si buni si rai, si mari si mici. Nu natia este nu stiu cum, ci oamenii, indivizii. Sunt atat de multi romani cu care as vrea sa seaman, sa ma pot ridica la nivelul lor! si sunt multi - sa zicem francezi - cu care ma bucur ca nu pot fi asemuit, caci m-as rusina.

Cand va vad din nou, Ionut? Poate ca voi profita de invitatia pe care mi-ai facut-o, de a sta la voi cand vin la Bucuresti, cai se pare ca va trebui sa trag o fuga pana acolo.

parshulea;bt45 a spus:

Citisem in postul anterior astuia ca te vei da peste ocean cu Open60, ma bucuram foarte tare pentru tine. Foarte tare povestea, ca-n filemele cu prosti, pacat ca este adevarata si ca esti si tu pe acolo. Dupa parerea mea, in afara de penibilul situatiei pe care l-ai simtit din plin, nu cred ca vei fi asociat automat cu cumparatorul si in nici un caz cu comportamentul acestuia. Daca acei oameni (vanzator, intermediar, etc.) sunt "fair", nu judeca la gramada.
Altfel, sper sa ai parte de o "plimbare" la fel de interesanta pe cat se anunta asta, care sa-ti indulceasca gustul amar.
Astept continuarea povestii in posturile anterioare. (Ionut, a Ioanei - in caz ca nu sti cine e parshulea)

Click pentru a extinde...

Deci, te asteptam in Bucuresti , zi-mi de planurile tale pe un mail.

""Povestea a inceput de fapt cu vreo luna in urma, cand un fost “cadet” m-a intrebat daca as vrea si putea sa-l ajut sa puna la punct o barca de concurs, iar apoi sa duc barca din Franta, in Caraibe."""

Eu intelesesem ca acel cadet l-a rugat pe Constantin sa duca barca in Caraibe, el facand doar parte din echipaj.
Acum, e bine stiut de toata lumea ca marea si muntele, trebuiesc luate in serios si tratate ca atare, altfel te zdrobesc pana sa iti dai seama ce ti se intampla. Daca mai exista oameni care uita asta, la adapostul efemer al unor conturi, suna real: e realitatea zilnica, himera atotputernicului ban .
Incredibil e ca desi avertizat de cineva care stie navigatie si are experienta, ingnora cu usurinta .

Dar poate are o chemare. Poate, asa cum spunea si Constantin, e unul menit sa duca lumea mai departe

nu doar sa o duc pana acolo, ci si sa pun in stare de navigatie, ca de trei ani sta pe tarm.

Florio;bt48 a spus:

""Povestea a inceput de fapt cu vreo luna in urma, cand un fost “cadet” m-a intrebat daca as vrea si putea sa-l ajut sa puna la punct o barca de concurs, iar apoi sa duc barca din Franta, in Caraibe."""

Eu intelesesem ca acel cadet l-a rugat pe Constantin sa duca barca in Caraibe, el facand doar parte din echipaj.
Acum, e bine stiut de toata lumea ca marea si muntele, trebuiesc luate in serios si tratate ca atare, altfel te zdrobesc pana sa iti dai seama ce ti se intampla. Daca mai exista oameni care uita asta, la adapostul efemer al unor conturi, suna real: e realitatea zilnica, himera atotputernicului ban .
Incredibil e ca desi avertizat de cineva care stie navigatie si are experienta, ingnora cu usurinta .

Dar poate are o chemare. Poate, asa cum spunea si Constantin, e unul menit sa duca lumea mai departe

Click pentru a extinde...

Super Constantin. Restul e selectie naturala ! Crezi ca antrenorul de zbor al celor de au intrat in gemeni , i-a antrenat pentru asta ? )
Carpe Diem !