Smokey
Mic barcaholic
Plecâm deci din Biograd cu o întârziere de 4 ore cu destinaţia Skradin. Baia se amână pentru seară sau pentru a doua zi. Din păcate (pentru mine) nu era vânt aproape deloc, o adiere uşoară de 4-5 noduri. Mergeam la motor şi eram atent la reacțiile echipajului. Totul părea în regulă, cu excepţia cazurilor când treceau pe lângă noi motocruiserele în viteză şi aveam de trecut peste valurile de siaj, motiv de distracţie pentru toată lumea.
Travers de capul de NV al insulei Murter începe un vânt de 10 noduri din S, aşa că opresc motorul şi navigam în continuare în linişte vântul dinaintea traversului. De atâta linişte majoritatea echipajului cade în amorţeală şi aproape toţi se retrag în cabine pentru odihnă.
Pe mare aglomeraţie mare, multe veliere, moto-cruisere, feriboturi. Văzând că vântul nu dă semne de amorţeală am decis să continui cât mai mult ziua de sailing şi să amân intrarea în defileul Krka unde urma să merg la motor (ştiu că "skiperii adevăraţi" merg cu vele şi pe acolo, dar nu era cazul să întind coarda mea şi a echipajului în prima zi). Ocolesc prin Sud insulele de la intrarea în canalul Sibenik, iar aliura vântului se schimbă într-un vânt strâns, care urcă pe la 16 noduri.
Bucurie mare pe mine, strâng un pic şcotele, barca se înclină frumos şi .... zdrong! Setul de farfurii şi căni al bărcii zăcea în mijlocul salonului. Zgomotul vaselor combinat cu înclinarea bărcii a trezit tot echipajul în spasme, cu teorii de la rupt barca până la naufragiu, scufundare şi alte minuni. În timp ce eu mă bucuram la timonă de vântul strâns de 15 noduri, de sub punte se auzeau tot felul de cuvinte ce nu pot fi reproduse ... începuse distracţia şi expresia curentă pentru următoarea săptămână urma să fie "ÎNDREAPTĂ BARCA!".
Degeaba explicam eu că aşa e normal, că şi celelalte bărci din jurul nostru fac acelaşi lucru şi nu se răstoarnă. Degeaba aminteam povestea de la instructaj cu închideți toate dulapurile, toate lucrurile care se sparg în chiuvetă ... nimeni nimic, o ţineau una şi bună: gata cu pânzele astea periculoase, dă drumul la motor. Le explic că eu sunt conducătorul (autorizat) al ambarcațiunii, aici nu e democrație şi aşa vom merge când avem vânt. Nu încercaţi aşa ceva acasă în faţa nevestei (nervoase) şi a soacrei (nervoase şi speriate) ...
Până ne mai ciondănim noi pe punte se apropie intrarea în canalul de la Sibenik cu cetatea Sv. Nikola. Ştiam că puteam acosta la ponton acolo de la skipper-training, dar acum era aglomeraţie mare de dinghy-uri, câteva bărci la ancoră. Echipajul meu e mulţumit cu priveliştea de pe mare, nu ţin morţiş să ancoreze şi să vada ceteate din interior, aşa că continui urcarea până se deschide panorama Sibenik-ului. Aveam în plan şi o acostare acolo pentru o vizită scurtă în oraş, dar vroiam să prind loc la ponton în marina din Skradin şi am continuat urcarea prin defileul Krka.
Trecem pe sub cele două poduri de pe Krka şi ajungem spre seară în Skradin. Deja locurile de ancoră erau aglomerate, dar se întrezăreau locuri libere în marină. Refac instructajul de acostare şi reuşim o acostare ca la carte. Înainte de asfinţit mai avem timp pentru o baie scurtă în râul Krka apoi vizităm oraşul şi turnul de observaţie din Skradin.
Travers de capul de NV al insulei Murter începe un vânt de 10 noduri din S, aşa că opresc motorul şi navigam în continuare în linişte vântul dinaintea traversului. De atâta linişte majoritatea echipajului cade în amorţeală şi aproape toţi se retrag în cabine pentru odihnă.
Pe mare aglomeraţie mare, multe veliere, moto-cruisere, feriboturi. Văzând că vântul nu dă semne de amorţeală am decis să continui cât mai mult ziua de sailing şi să amân intrarea în defileul Krka unde urma să merg la motor (ştiu că "skiperii adevăraţi" merg cu vele şi pe acolo, dar nu era cazul să întind coarda mea şi a echipajului în prima zi). Ocolesc prin Sud insulele de la intrarea în canalul Sibenik, iar aliura vântului se schimbă într-un vânt strâns, care urcă pe la 16 noduri.
Bucurie mare pe mine, strâng un pic şcotele, barca se înclină frumos şi .... zdrong! Setul de farfurii şi căni al bărcii zăcea în mijlocul salonului. Zgomotul vaselor combinat cu înclinarea bărcii a trezit tot echipajul în spasme, cu teorii de la rupt barca până la naufragiu, scufundare şi alte minuni. În timp ce eu mă bucuram la timonă de vântul strâns de 15 noduri, de sub punte se auzeau tot felul de cuvinte ce nu pot fi reproduse ... începuse distracţia şi expresia curentă pentru următoarea săptămână urma să fie "ÎNDREAPTĂ BARCA!".
Degeaba explicam eu că aşa e normal, că şi celelalte bărci din jurul nostru fac acelaşi lucru şi nu se răstoarnă. Degeaba aminteam povestea de la instructaj cu închideți toate dulapurile, toate lucrurile care se sparg în chiuvetă ... nimeni nimic, o ţineau una şi bună: gata cu pânzele astea periculoase, dă drumul la motor. Le explic că eu sunt conducătorul (autorizat) al ambarcațiunii, aici nu e democrație şi aşa vom merge când avem vânt. Nu încercaţi aşa ceva acasă în faţa nevestei (nervoase) şi a soacrei (nervoase şi speriate) ...
Până ne mai ciondănim noi pe punte se apropie intrarea în canalul de la Sibenik cu cetatea Sv. Nikola. Ştiam că puteam acosta la ponton acolo de la skipper-training, dar acum era aglomeraţie mare de dinghy-uri, câteva bărci la ancoră. Echipajul meu e mulţumit cu priveliştea de pe mare, nu ţin morţiş să ancoreze şi să vada ceteate din interior, aşa că continui urcarea până se deschide panorama Sibenik-ului. Aveam în plan şi o acostare acolo pentru o vizită scurtă în oraş, dar vroiam să prind loc la ponton în marina din Skradin şi am continuat urcarea prin defileul Krka.
Trecem pe sub cele două poduri de pe Krka şi ajungem spre seară în Skradin. Deja locurile de ancoră erau aglomerate, dar se întrezăreau locuri libere în marină. Refac instructajul de acostare şi reuşim o acostare ca la carte. Înainte de asfinţit mai avem timp pentru o baie scurtă în râul Krka apoi vizităm oraşul şi turnul de observaţie din Skradin.
