@byteworks : nu e usor sa il depasesti pe Radu Tudoran![]()
|
Bine ati venit pe BARCAHOLIC.ro Comunitatea pasionatilor de barci, yachting, sailing, navigatie, caiac-canoe, constructie de barci si turism nautic.
...atunci esti binevenit in comunitatea noastra!
Trebuie doar sa te inregistrezi! PS: Barcaholicii inregistrati nu vad anunturi Google. |
Si cu povestirea calatoriei mai mult jurnal gastronomic decat alte cele ce-ar interesa, eu am renuntat de mult sa mai citesc pe-acolo ... carcotim ce sa facem.
@byteworks : nu e usor sa il depasesti pe Radu Tudoran![]()
Acum nu ne baga nimeni mana in buzunar, fiecare dupa voie si posibilitati. Sponsorizarea nu e o inventie noua, e o "afacere" win-win. Sponsorizatul isi rezolva problema, dar si cel care sponsorizeaza are partea lui de castig, fie direct prin oaresce reclama, fie indirect, printr-o satisfactie launtrica ...
Sunt de acord ca putem astepta la mai mult de la jurnalul de bord, dar pana nu un manual de blue-water cruising. Fam. Albu face ceea ce multi dintre noi doar viseaza, si multi suntem constienti ca avem radacini puternice pe uscat. Printr-o donatie putem sa traim alaturi de ei calatoria...
călătorului îi stă bine cu drumul
Am gasit un material inedit si bine ilustrat despre goeleta Speranta, cea din film, si mai ales despre "oamenii de dupa cortina".
Descarca "revista calatorului": http://dl.dropbox.com/u/14625740/revista/15-16-17.pdf
Life in colour!
Daca nu e cu suparare, va voi da un exemplu: cu multi ani in urma, trei tineri au decis sa inconjoare Pamantul cu bicicletele! Nu doreau sa bata recorduri, nu aveau pretentia de a fi primii, nu doreau decat sa calatoreasca. Biciclete aveau, bani nu. Fireste, au cautat sponsori. Au primit, si asta nu intotdeauna, acelasi raspuns: " De ce as vrea eu sa platesc, pentru ca voi sa va plimbati!?"Atunci, au apelat la un concetatean, unul care inconjurase deja lumea de doua ori, pe un velier. Acesta a intrebat: "Aveti bani sa ajungeti pana la granita?" "Da!" au raspuns cei trei. "Atunci, plecati!" Si cei trei au plecat... Velistul, a anuntat ziarele, si televiziunile, si revistele, despre aceasta plecare. Pana sa ajunga cei trei la granita, au avut si sponsorii. Si au reusit! Au purtat drapelul tarii lor de jur imprejurul lumii, au scris o pagina de istorie!
Problema este simpla! Cineva a avut curajul sa porneasca! Din cate stiu eu, este prima tentativa cu reale sanse de succes de a inconjura pamantul pe un velier de agrement din toata istoria noastra. Doi oameni risca totul, investesc tot ce au, SI FAC, NU DISCUTA DESPRE! Aici este diferenta, ei fac, noi discutam. Indiferent daca ei se plimba sau nu, sunt primii romani care au ajuns pana acolo, pornind din tara. Asta, este deja istorie! Asta, este deja ceva la care noi, cei care nu avem curajul sa pornim, visam, si vorbim despre, si suntem invidiosi.
Catalina este in tara. Poate, ar putea cineva sa organizeze o intalnire a Catalinei cu publicul larg, undeva, acolo unde ar putea prezenta materialele pe care le are, sa vorbeasca despre locurile pe unde au trecut, despre oamenii cu care s-au cunoscut. Acolo unde ar putea avea speranta ca cineva va dori sa ajute aceasta expeditie - in primul rand romaneasca- cu cele necesare continuarii drumului. Nu este nevoie numai de bani, e nevoie de foarte multe altele. Si haine, si mancare, si instrumente, si vele, si ulei pentru motor, si milioane de alte cele... Daca cineva da 10 lei, adica 10 RON, poate ca nu va simti prea mult acest lucru, dar pentru ei, pentru cei doi velisti romani, asta ar insemna nespus de mult.Si daca inmultim cei 10 cu 200, atunci, suma va fi nu modica, ci de ral si imediat folos. Au plecat cu o barca mica si veche, avand de la plecare probleme. Si au plecat stiind ca vor fi probleme. AU PLECAT!
Sa va reamintesc despre Aron? A plecat cu o barcuta de 5,9 metri, singur. Avea 800 de USD in buzunar. Si a inconjurat pamantul. Iar la sosire, atunci cand eu m-am ingrozit de starea barcii, redactorul sef de la o revista de yachring mi-a spus ca barca arata mai bine decat la plecare. Aron a calatorit de placere, fara pretentii. Si a fost sprijinit de concetatenii lui.
Oare noi nu putem sprijini doi concetateni care scriu istorie pentru Romania?
Va rog sa va ganditi: cu cei doi%, doar barcaholicii ar putea face posibila finalizarea acestei calatorii! Si banii acestia ii platiti oricum, fie statului, fie altundeva. De ce nu pentru familia Albu?!
Pentru toti cei care inca mai sufera de balcanica meteahna cu capra vecinului, am sa va spun acum o poveste, mai degraba o istorie adevarata.
Am vizitat acum doua zile replica la scara 1:1 a navei Victoria, prima nava din istoria omenirii care a realizat inconjurul pamantului intre 1519 si 1522.Am avut si norocul sa ascult timp de mai bine de o ora explicatiile un tanar pasionat si extrem de documentat ni le-a dat despre expeditia lui Magellan, caci despre el este vorba, ilustrandu-ne in mod foarte plastic si captivant tot ceea ce insemna marinaria cu jumatate de mileniu in urma.
Aceia au fost marinari adevarati, atat cei 234 care au plecat in necunoscut cu cele 5 nave (ARMADA DE LA ESPECIERIA) care alcatuiau expeditia cat si cei 18, singurii, care trei ani mai tarziu au reusit sa revina in portul de plecare (regulile vremii obligau corabiile sa se intoarca in exact acelasi port din care plecasera, pentru a se inregistra si pentru ca functionarii regali sa se poata asigura ca erau platite toate taxele si impozitele datorate regelui...)
Tuturor celor ce simt marea curgandu-le prin vine le-asi fi povestit oricum din cele ce am aflat despre aceasta expeditie.O voi face mai devreme decat aveam de gand si intr-un mod destul de succint intrucat sper ca celor ce au in mana transporturile navale din Romania sa li se faca RUSINE pentru imobilismul, miopia si, nu in ultima instanta totala lipsa de patriotism prin ignoranta si refuzul mascat de care dau dovada refuzand sa sprijine initiativa sotilor Albu (pe care nu-i cunosc, despre care am citit "pe net" si cu a caror cauza ma simt identificat 100%).
Traim insa intr-o tara in care nu toti sunt romani sau simt romaneste, fanariotii si-au lasat beizadelele pe functii importante si le-au invatat sa bage capul sub aripa cand e vorba de a promova tara si pe cei care doresc sa o reprezinte in lume.
Sper ca prin scurta mea relatare, ceata de primitivi care guverneaza interesele navigatiei din Romania sa afle ca au trecut 500 de ani de cand a fost descoperit ca pamantul e rotund si nu plat cum inca probabil il vad dansii din birourile "inchizitoriale" de pe la ministerele de resort.
Rusine, mare rusine, stimati "conationali" ca ceea ce au reusit spaniolii in premiera mondiala acum 500 de ani noi nu suntem capabili sa sustinem si sa realizam nici macar acum.
Sarmana Romania, cat va mai trece pana vei intra in randul natiunilor civilizate...
Pentru sotii Albu doresc sa le transmit sustinerea mea si in masura in care va fi posibil, nu numai verbala (am vazut ca exista un cont, daca mai e de actualitate, voi depune si eu bobul meu de nisip)
Pana atunci o fisa "tehnica" a expeditiei navei Victoria de acum 500 de ani din care sper sa gasiti elementele si forta de a va pune in practica visul nostru al tuturor:
-au plecat 5 corabii incercand sa gaseasca drumul catre Indii prin vest.Tratatul incheiat cu Portugalia interzicea corabiilor spaniole sa navigheze prin est (Oceanul Indian), motiv pentru care coroana Spaniola era foarte interesata in a gasi o alta cale de acces catre Asia si sursele de aprovizionare cu mirodenii.
Atat de scumpe erau mirodeniile incat, la intoarcerea Victoriei, avand bodega plina cu cuisoare, din vanzarea lor armatorul a recuperat costul celor 5 corabii si i-au mai ramas si bani in plus.
-Echipajul era foarte heterogen, de la reprezentanti ai Coroanei pana la paji (copii de 5-6 ani, proveniti din familii nevoiase, care erau dati in grija unui marinar ce se obliga ca timp de 10 ani sa le dea de mancare si sa-i invete marinarie).Pajii aveau obligatia de a canta in permanenta pe corabie (de obicei cantece religioase), de a intretine focul (felinarele erau singurele mijloace de comunicare pe timp de noapte intre nave), de a intoarce clepsidrele cu nisip la fiecare jumatate de ora (vitale pentru determinarea corecta a timpului si parametrilor navigatiei), etc.
De gatit nu se gatea prea mult, mancarea o constituia o turta din grau care mucegaia ulterior (la traversarea Altanticului si a Pacificului) petreceau si 120 de zile pe mare. Ajunsesera sa manince pieile cu care erau protejate catargele si paramele, piei pe care le inmuiau in mare timp de cateva zile si apoi le mancau fierte in apa sarate. Sursa de proteine o constituiau soarecii si sobolanii "ambarcati".
Apa dulce, din butoaie, in zonele tropicale se strica foarte repede, motiv pentru care toate navele erau obligate sa aibe la bord vin, pe care-l adaugau in apa pentru a-i schimba acesteia din urma gustul si a o face mai usor de baut.
Cu exceptia capitanului, singurul care avea cabina, toti ceilalti membrii ai echipajului (40-50 persoane) dormeau supusi intemperiilor, neexistand alte cabine sau locuri pe nava unde sa se adaposteasca de ploi sau valurile care aproape in permanenta spalau puntea.
Contrar a ceea ce se crede, in bodega era interzis sa doarma sau sa se refugieze.
Navele aveau chila ca o jumatate de pepene, pentru a le asigura stabilitatea, aceste corabii erau foarte puternic lestate.
Se spune ca erau asemanatoare unui hopa-mitica, ruliu si tangaj la maxim, dar greu de scufundat si intotdeauna reveneau in pozitia orizontala.
Fiind din lemn, durata de viata a unei astfel de nave nu depasea 4 ani (pana cand lemnul ajungea sa fie perforat de catre scoici si alte nevertebrate).
Pentru a prelungi viata corabiilor, toate erau date cu catran din prova pana-n pupa si de la chila pana in varful ultimului catarg.
Acest lucru impreuna cu igiena de la bord i-a facut pe inamici sa denumeasca corabiile spaniole si portugheze ca pe "cei care miros de la distanta..."
Nu exista timona ci un bat perpendicular pe planul navei numit PINZOTE care era legat de carma si pe care, pe mare agitata era nevoie de 5-6 oameni pentru a-l putea guverna.
Intrucat erau prost echipati (expeditia era planuita si avea provizii pentru doi ani fata de cei trei cat a durat), o parte din echipaj s-a razvratit pe perioada cand au iernat in zona stramtorii Magellan si, dupa ce au furat o corabie (San Antonio) se intorc la Sevilla decalrandu-se ca singurii supravietuitori. Adevaratii supravietuitori isi continua insa calatoria prin Pacific. Dupa ce ajung in Filipine cel care preia comanda dupa moartea lui Magellan decide sa traverseze Oceanul Indian intrucat nu dispuneau de provizii suficiente pentru a se intoarce pe acelasi drum.Se supun astfel risucrilor de a fi interceptati de navele portugheze. Pana la urma raman fara provizii si sunt obligati sa faca escala in Azore unde portughezii isi dau seama ca veneau dinspre est si ii aresteaza cu exceptia a 18 care reusesc sa fuga cu Victoria si apoi sa revina in Spania.
Am scris toate acestea pentru ca toti cei care-si doresc sa faca acelasi lucru sa poata vedea ca este posibil si realizabil.
In urmatoarele zile voi posta si ceva fotografii ale navei pentru cei interesati.
Mult succes si vant bun in pupa!
pentru visatori.
articol aparut in "adevarul"?asa-i zice ziarului!
http://www.adevarul.ro/life/viata/Ro...chelles_0_6917
articolul probabil e luat de pe "gogu'",unde binenteles gasesti lucruri mult mai interesante.
spor la visat !
http://www.agrainofsandthefilm.com/B..._Grimshaw.html
Bookmarks