O Cafa la Stambul
Results 1 to 4 of 4
Like Tree21Likes
  • 6 Post By gvincentiu
  • 6 Post By gvincentiu
  • 4 Post By gvincentiu
  • 5 Post By gvincentiu

Topic: Marina română la Dunăre

  1. #1
    Senior Member gvincentiu's Avatar
    Membru din
    Mar 2009
    Locația
    Galati
    Posturi
    1.343

    Default Marina română la Dunăre

    Marina română la Dunăre - din vechime până în sec. XVI

    Din adâncul istoriei sale milenare Dunărea a constituit vatra de civilizatie si cultură pentru popoarele din centrul si răsăritul Europei. Facilitătile oferite de cursul fluviului au determinat constituirea de-a lungul său a unor comunităti umane puternice si desfăsurarea unor activităti comerciale intense care au condus la progres economic si social.
    Î n antichitate fluviul Dunărea a fost numit de fenicieni Phison, iar Hesiod si Herodot l-au amintit sub numele de Istros.
    Romanii au latinizat numele grec, denumindu-l Ister pe cursul inferior si Danubius, pe cursul superior.
    Strămosii nostri geto-dacii îl numeau DANARE "purtătorul de mâl", iar Strabon afirma: "cursul superior al fluviului, până la cataracte, poartă numele de Danubiu".
    La începuturile erei crestine Dunărea s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Roman. Mai târziu a intrat în sfera dominatiei Bizantului care avea baza navală principală la Noviodunum pe Dunăre (Isaccea de azi).
    Dobrogea, tinut românesc dintre Dunăre si Mare a apartinut Imperiului Bizantin până către sfârsitul domniei lui Constantin Pogonatul (sec. VII), secol în care slavii, popor migrator, au întemeiat o asezare în aval de localitatea de astăzi Reni pe care o vor întrebuinta ca bază de plecare în incursiunile lor către sud.
    Î n secolul al XI-lea, într-o mare bătălie navală, flota Bizantului condusă de drongarul Leon îl înfrânge pe cneazul Sviatoslav al Kievului, la Noviodunum.
    Cruciadele occidentului pentru stăvilirea expansiunii islamului au avut ca axă principală linia Dunării si gurile fluviului la vărsarea în Marea Neagră. Aici, la Chilia si Vicina, s-au asezat între 1212 si 1232 genovezii si venetienii.
    Î n secolele XIII-XIV, datorită modificării conditiilor hidrologice în Delta Dunării, calea principală de navigatie se schimba de pe bratul Sfântu Gheorghe pe bratul Chilia si vadul principal al Chiliei va fi controlat de Licostomo.
    Î n Evul Mediu linia Dunării a constituit coloana vertebrală a expansiunii otomane spre vest ca urmare a facilitătilor oferite de transportul si aprovizionarea trupelor precum si evacuarea pe această cale de navigatie a valorilor capturate.
    Î n anul 1423, Dan al II-lea, Domn al Tarii Românesti, reface stăpânirea asupra cetătilor din nordul Dobrogei.
    Principele român Iancu de Hunedoara, în cruciada antiotomană, a condus o importantă flotă crestină care a pătruns în Marea Neagră venind de pe Dunăre si având ca scop de a bloca Bosforul. Înfrângerea de la Varna din 1444 a pus capăt intentiilor de a respinge otomanii din Europa. În anul următor flota otomană a pătruns până la Belgrad pe Dunăre, asediindu-l aici pe Iancu de Hunedoara.
    Î n 1461, Vlad Tepes a recucerit nordul Dobrogei, apoi a zdrobit gruparea lui Ianus Bei în confruntările navale de la Măcin, Garvan si Jijila refăcând în urma unei ofensive pe directia Isaccea-Chilia-Enisala granita de est si întărind apărarea între Brăila si Chilia.
    La ordinul lui Mahomed al II-lea, în 1462, o mare flotă otomană condusă de Mahmud Bei a debarcat la Brăila si a jefuit-o. Aceasta a fost zdrobită lângă Chilia de Stefan cel mare. Mahomed al II-lea, în retragerea din Moldova a ocupat din nou Dobrogea.
    Î n 1476 turcii fortează Dunărea la Isaccea si Brăila, însă sunt din nou învinsi la Chilia, iar prin întreruperea aprovizionării armatei otomane pe Dunăre s-a putut realiza înfrângerea acestora în Moldova si Tara Românească.
    Î n 1484 Sultanul Baiazid II recucereste Chilia slăbind capacitatea de apărare a Moldovei si executând de aici incursiuni asupra Poloniei.
    Î n 1595 Aron Vodă, cu o importantă flotă, în aliantă cu Mihai Viteazu atacă Ismailul, cucereste Oblucita si Chilia restabilind controlul românesc asupra Dunării de Jos si a Dobrogei.
    Fotografiile sunt din Muzeul Marinei Romane - Constanta. Detalii aici: http://www.fortele-navale.ro/cultura...rezentare.html
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate Marina română la Dunăre-panzar-moldovenesc.jpg   Marina română la Dunăre-stefan-cel-mare.jpg   Marina română la Dunăre-bombarda.jpg   Marina română la Dunăre-caic-brancovenesc.jpg   Marina română la Dunăre-fresca-nave-polovraci.jpg   Marina română la Dunăre-nava-genoveza-de-comert.jpg   Marina română la Dunăre-nava-romana-de-comert.jpg   Marina română la Dunăre-nava-romana-de-pe-dunare.jpg   Marina română la Dunăre-nave-romane.jpg   Marina română la Dunăre-baza-navala-bizantina.jpg  

    Last edited by gvincentiu; 17 Mar 2014 at 10:35 PM.
    lipan, Florio, Nicu and 3 others like this.
    Gânduri bune, vântul bate pentru toţi la fel !
    http://www.youtube.com/watch?v=bSPLh...SySZBg&index=1

  2. #2
    Senior Member gvincentiu's Avatar
    Membru din
    Mar 2009
    Locația
    Galati
    Posturi
    1.343

    Default Inceputurile organizării marinei moderne

    Slăbirea dominatiei otomane asupra Tărilor Române, începând cu a două jumătate a secolului al XVIII-lea si prima jumătate a secolului al XIX-lea, a creat premisele formării unei marine nationale la Dunăre. Regulamentele Organice adoptate în urma războiului Ruso - Turc încheiat cu pacea de la Adrianopol în anul 1829, prevedeau că paza granitelor Principatelor Române pe apă si politia portuară să fie executate cu nave de tip caic, încadrate cu marinari localnici. Pornind de la prevederile Regulamentului Organic, începând cu anul 1833 s-au luat măsuri de construire a 12 caice pentru supravegherea si paza Dunării în Muntenia si opt caice pentru Moldova.
    Atelierele navale din Galati au încheiat, în octombrie 1843, constructia unei goelete armate cu cinci tunuri de bronz de 120 mm si 75 mm, denumită "EMMA". Ulterior au fost construite, tot aici, alte două ambarcatiuni înzestrate cu câte un tun de 75 mm denumite "STEFAN CEL MARE" si "GALATI".
    Î n anul 1845 Flotila de Dunăre a Munteniei a fost dotată cu trei salupe canoniere achizitionate din Austria care se adăugau astfel celor 18 caice ce se aflau deja în serviciu.
    Flotila de Dunăre a Moldovei, în aceeasi perioadă, a fost dotată cu trei salupe-canoniere: "NATALIA", "ANA" si "MOLDOVA", armate cu câte un tun de 75 mm care au asigurat paza si supravegherea fluvială a celor două râuri, Prutul si Siretul.
    Asigurarea circulatiei libere pe Dunăre a constituit obiectivul fundamental al flotilelor militare ale celor două Principate până la unirea acestora.
    După Unirea Principatelor (24 ianuarie 1859), domnitorul ales, Alexandru Ioan Cuza, a acordat o atentie deosebită întăririi legăturilor comerciale pe apă cu alte state, asigurării libertătii de navigatie pe Dunăre, dezvoltării flotei militare si civile. În acest scop, prin Înalt Ordin de Zi nr. 174 din 22 octombrie 1860 cele două flotile de Dunăre se unesc sub denumirea de Corpul Flotilei cu baza la Ismail. Astfel s-au pus bazele primei flotile militare a statului român modern, compusă din sase salupe canoniere, dispuse în porturile: Chilia, Ismail, Galati, Brăila Giurgiu si Calafat.
    Salupele canoniere, construite încă din anul 1845, deservite de echipaje formate din câte 42 de marinari, aveau o lungime de 25 m si o lătime de 5,5 m. Aceste nave au fost reparate si modernizate, fiind armate cu patru tunuri de 120 mm.
    La 2 august 1862, la Giurgiu, a avut loc ceremonia de ridicare a pavilionului la prima nava militară propulsată cu aburi. Aceasta a fost botezata "ROMĂNIA". Fusese cumpărată de la un antreprenor particular, modernizată si armată cu patru tunuri la santierele "Mayer", din Lintz (Austria). Avea o lungime de 35 metri, un deplasament de 130 tone si dezvolta o viteză de 10 noduri. Reorganizarea si dezvoltarea Marinei Române la Dunăre, perfectionarea sistemului de pregătire si instruire a efectivelor, au reprezentat preocupări permanente ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza si a conducerii armatei, situatie impusă de asigurarea libertătii de navigatie, Dunărea fiind obiectul unor dispute permanente între marile puteri europene ale timpului.
    " Cheia mântuirii noastre este drumul Dunării spre Marea largă", afirma marele om de cultură si om politic, prim-ministru la acea vreme, Mihail Kogălniceanu.
    Efectivele marinei din 1865 se cifrau la 15 ofiteri, un medic, 23 de functionari civili de diferite specialităti, 370 militari, trupă si subofiteri.
    Preocupare deosebită pentru dezvoltarea si modernizarea Marinei Române au manifestat si guvernele care s-au succedat la cârma tării după 1866 în timpul domnitorului
    Carol I. Astfel, în luna martie 1867 este adusă în tară, de la santierele navale din Lintz, o nouă navă cu aburi modernă, cu o lungime de 58 de metri, lătimea de 9,8 metri si viteză de 8 noduri. Ea a fost armată la Galati si botezată "STEFAN CEL MARE" după numele gloriosului domnitor moldovean (1457 - 1504).
    Î n anul 1873 în înzestrarea Marinei Române de Dunăre intra o nouă canonieră construită la Toulon (Franta), botezată "FULGERUL". Aceasta avea o lungime de 25 metri, propulsie cu aburi (două masini a 100 C.P.) atingând o viteza de 7 Nd. Era armată cu două tunuri cu tragere rapidă de 57 mm si cu două mitraliere. Doi ani mai târziu, în 1875, a intrat în dotare salupa "RÂNDUNICA", o navă zveltă si rapidă dispunând de o mitralieră cu 10 tevi si amenajată pentru a fi armată cu torpilă de scondru. Astfel, în preajma intrării României în Războiul de Independentă, Flotila de Dunăre număra patru vase de luptă, patru slepuri, precum si un însemnat număr de ambarcatiuni cu vele si bărci pentru pază si patrulare.
    Un eveniment important în evolutia Marinei Române l-a constituit înfiintarea, la 17 noiembrie 1872, la Galati a primei scoli de Marină, cu o durată de doi ani, care îsi propunea să efectueze perfectionarea si specializarea ofiterilor si subofiterilor din serviciul flotei.
    Se poate afirma faptul că, prin cunostintele de navigatie, matematică, astronomie, marinărie, dobândite în scoli, în exercitiile si aplicatiile efectuate la bordul navelor la Gurile Dunării si în Marea Neagră, la începutul deceniului opt al secolului XIX, Flotila Română se afirma deja ca o fortă navală independentă.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate Marina română la Dunăre-nave-militare-1899.jpg   Marina română la Dunăre-farul-sulina-xix.jpg   Marina română la Dunăre-bricul-mircea.jpg   Marina română la Dunăre-pod-de-vase.jpg   Marina română la Dunăre-porturile-galati-si-braila-sec-xviii.jpg   Marina română la Dunăre-porturile-galati-si-braila-sec.xviii.jpg   Marina română la Dunăre-salupa-randunica.jpg   Marina română la Dunăre-atacul-1877.jpg   Marina română la Dunăre-batalia-navala-giurgiu-1595.jpg   Marina română la Dunăre-podul-cernavoda-1895.jpg  

    Last edited by gvincentiu; 18 Mar 2014 at 07:44 PM.
    Gânduri bune, vântul bate pentru toţi la fel !
    http://www.youtube.com/watch?v=bSPLh...SySZBg&index=1

  3.  
     
  4. #3
    Senior Member gvincentiu's Avatar
    Membru din
    Mar 2009
    Locația
    Galati
    Posturi
    1.343

    Default RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENTĂ

    Supusă unui important proces de reformare si unificare încă din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Flotila Româna de Dunăre dispunea, în ajunul războiului, de patru nave de luptă: "România", yachtul "Stefan cel Mare", canoniera "Fulgerul", salupa torpiloare "RÂNDUNICA" si mai multe nave auxiliare (slepuri), încadrate cu un efectiv de 282 de oameni, dintre care 20 ofiteri, 20 civili si 246 marinari. Navele erau armate cu tunuri de 120 mm, având echipajele alcătuite din cca.40 de oameni fiecare, din care marea majoritate o constituiau tunarii.
    Imperiul otoman, cu un total de 122 nave, considerat, în epocă, a treia putere maritima a lumii, concentrase pe Dunăre, în primăvara anului 1877, 23 nave din care cinci ceamuri canoniere cuirasate cu câte trei tunuri fiecare, sase monitoare si 10 canoniere din lemn prevăzute cu piese de artilerie din cele mai moderne în timp ce Rusia, aliatul României, nu avea nici o navă pe fluviu. Dispersată în raioanele fluviale cele mai importante între Sulina si Vidin, flota turcească putea să execute actiuni de luptă de durată împotriva trupelor românesti de pe malul stâng al Dunării, să sprijine eventuala debarcare a trupelor terestre proprii pe teritoriul românesc sau să împiedice concentrarea si fortarea Dunării de către armata rusă.
    Luptele propriu-zise între trupele otomane si cele române pe linia fluviului au început la 21 aprilie 1877 când inamicul a bombardat cu artileria de la bordul navelor, localitătile Reni, Galati, Brăila, Oltenita, Bechet, Cetătuia si Călărasi, provocând nenumărate victime si pagube materiale.
    La 26 aprilie / 8 mai 1877 s-a angajat un adevărat duel de artilerie în zona Calafat-Vidin. După primele sase lovituri trase de pe navele turcesti asupra Calafatului, bateriile noastre fixe, încadrate cu echipajele debarcate de pe navele puse la dispozitia Flotei rusesti au răspuns provocării. Marinarii au fost astfel printre primii ostasi ai tării care au intrat în focul luptei pentru realizarea marelui ideal al Independentei.
    În cadrul operatiei de acoperire a frontierei pe fluviu, prima mare operatie a armatei române în Războiul de Independentă, marinarii români au îndeplinit importante misiuni de luptă. Primele nave intrate în luptă au fost: "România", "Stefan cel Mare", "Fulgerul" si "RÂNDUNICA", nave care, conform întelegerii au fost puse la dispozitia armatei ruse, executând misiuni de patrulare, bombardament si sprijin în operatia de fortare a Dunării de către trupele acestei armate.
    Din păcate, cu exceptia personalului de la masini si a maiorului Ion Murgescu, fostul comandant al Flotilei, echipajele românesti au fost debarcate si înlocuite cu ofiteri si marinari rusi.
    Realizând un veritabil cerc de foc în jurul Calafatului, cele 8 baterii de coasta comandate de ofiteri din Flotilă în frunte cu maiorul Nicolae Demetrescu-Maican au executat misiuni de tragere asupra Vidinului, puternic fortificat pe toata durata războiului, împiedicând încercările inamicului de a crea o bresă în sistemul nostru de apărare pe fluviu.
    La adăpostul canonadei bateriilor de coastă de la Calafat si apoi a celor instalate pe Dunăre până la Oltenita, marinarii români au executat recunoasteri pe malul opus, au asigurat trecerea navelor proprii în aval sau amonte de zona Vidin-Oltenita, si au sprijinit cu foc fortarea Dunării de către armata rusă si apoi cea română.
    Un episod deosebit de important în cronica actiunilor de luptă a fost scris de către echipajul salupei "RÂNDUNICA", la bordul căreia se afla maiorul Ion Murgescu.
    Î n noaptea de 13 spre 14 mai 1877, o grupare de nave turcesti ancorate pe bratul Măcin au fost atacate prin surprindere de o formatie de 4 salupe torpiloare, condusă de nava românească "RÂNDUNICA". Apropiindu-se la 60 de metri de navele turcesti, sub ploaia de gloante a marinarilor turci, "RÂNDUNICA" a atacat cu torpila de scondru cea mai mare navă din formatia turcească, monitorul "Duba Seifi". Lovit în zona dintre centru si pupa, în urma unei puternice explozii s-a produs "o mare spărtură în bordajul monitorului prin care a început să năvălească apa, nava scufundându-se." Salupa "RÂNDUNICA" încadrată de un foc intens este avariată, cu mecanicul grav rănit, dar va fi scoasă de sub tirul inamic si salvată numai gratie prezentei de spirit si energiei maiorului Ion Murgescu care a luat personal comanda la masini. La sosire în portul Brăila marinarii sunt primiti triumfal, țarul însusi conferind maiorului Murgescu ordinul "Sf. Vladimir" cu spada iar Carol I ordinul "Steaua României".
    Astfel se înregistrează în premieră mondială primul atac cu torpilă, încununat de succes din istoria confruntărilor navale.
    În continuarea desfăsurării actiunilor de luptă se remarcă participarea tuturor celor patru nave românesti la construirea podului de pontoane de la Ghecet si asigurarea fortării de către trupele ruse a fluviului la Reni, Galati si Brăila, în vara anului 1877.
    Marina Română a avut de îndeplinit si alte misiuni legate de fortarea de către armata operativă Română a Dunării. O comisie din Ministerul de Război a fost însărcinată să construiască cât mai grabnic un pod peste Dunăre la Silistioara. Maiorul N. Demetrescu-Maican, care a făcut parte din comisia ce a condus nemijlocit activitatea navelor românesti preluate de la pichetele grăniceresti sau închiriate (vaporul "Jiul", salupa "Săgeata", remorcherul "Bucur") care au executat transportul si montarea pontoanelor podului între malul românesc si cel bulgăresc. Ulterior podul a fost montat la Turnu Măgurele.
    O premieră printre misiunile îndeplinite de Flotila de Dunăre o constituie instalarea barajului de torpile de la Nedeia, destinat apărării podului de la Turnu Măgurele, operatiune cu prilejul căreia s-a remarcat sublocotenentul Emanoil Koslinski, specialist al flotei române.
    A urmat, în ordine cronologică, scufundarea de către marinarii de la Dunăre, în ziua de 7 noiembrie 1877, a temutului monitor cuirasat otoman "Podgorita" si a navei "Socrate" care după efectuarea unor dese atacuri asupra malului românesc se adăposteau în apropierea insulelor împădurite de lângă ostrovul Chiftele, de lângă Vidin. Si de această dată s-a remarcat maiorul N. Demetrescu-Maican, din Flotilă, care a condus personal întreaga operatiune.
    Î n dimineata zilei de 23 ianuarie 1878 a sosit ordinul de încetare a focului pentru armata Română, încheindu-se armistitiu. Pentru Marina Română însă, activitatea legată de război nu a încetat. Armate cu echipajele revenite de la baterii, navele Marinei Militare au remorcat spre malul românesc pontoanele încărcate cu bunurile ostirii, asigurând în bune conditii reîntoarcerea acesteia în garnizoanele de pace, iar apoi au redat navigatiei cursul Dunării.
    Actiunile fortelor navale române în războiul de neatârnare au contribuit direct la înfrângerea adversarului sprijinind nemijlocit efortul ofensiv al marilor unităti terestre.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate Marina română la Dunăre-arsenalul-flotei-galati.jpg   Marina română la Dunăre-bombardarea-vidinului.jpg   Marina română la Dunăre-canoniera-grivita-1880.jpg   Marina română la Dunăre-capitan-nicolae-demetrescu-maican.jpg   Marina română la Dunăre-maior-ioan-murgescu.jpg   Marina română la Dunăre-salupa-opanez-pe-cala-arsenal.jpg   Marina română la Dunăre-torpilorul-alexandru-cel-bun-1888.jpg   Marina română la Dunăre-tunuri-la-calafat-.jpg   Marina română la Dunăre-tunuri-la-calafat.jpg  
    Last edited by gvincentiu; 18 Mar 2014 at 08:05 PM.
    Gânduri bune, vântul bate pentru toţi la fel !
    http://www.youtube.com/watch?v=bSPLh...SySZBg&index=1

  5. #4
    Senior Member gvincentiu's Avatar
    Membru din
    Mar 2009
    Locația
    Galati
    Posturi
    1.343

    Default ORGANIZAREA MARINEI LA FLUVIU ÎN PERIOADA 1878 - 1914

    După cucerirea independentei de stat si revenirea Dobrogei în limitele granitelor sale firesti, la România, prin iesirea la Marea Neagră, posibilitătile dezvoltării Marinei Române sporesc.
    Sunt întreprinse primele măsuri pentru achizitionarea de nave de luptă, astfel: canoniera "Grivita" - construită la Triest (Austro-Ungaria), salupele grăniceresti "Grigore Cantacuzino", "Gândacul", "Santinela", "Poterasul", "Veghetorul", "Pandurul" si "Grănicerul" - construite la Londra între anii 1882 - 1884, la care se adaugă torpilorul de baraj "Alexandru cel Bun" precum si torpiloarele "Soimul" si "Vulturul".
    La 9 iunie 1886 este promulgata "Legea pentru organizarea flotilei si a serviciului porturilor", prin care se stabileau atributiile Flotilei, organizarea administratiei acesteia, ierarhia gradelor, recrutarea candidatilor pentru scolile marinei si a militarilor în termen, instructia în scolile marinei (Scoala Flotilei 1872 si Scoala copiilor de marină - 1881, ambele functionând la Galati, unde era sediul Comandamentului Flotilei).
    Î n anul 1888 vor intra în dotarea Marinei Române noi nave: la 25 august canonierele "Bistrita", "Siretul" si "Oltul" - construite la Londra, iar la 6 octombrie, torpiloarele "Sborul", "Smeul" si "Năluca" - construite la Le Havre - Franta.
    Î n anul 1894, prin intrarea în serviciu a salupelor torpiloare "Trotusul", "Vedes", "Teleorman" si "Arges", precum si a micului vaporas "Prut", construit în Germania se încheie un al doilea program de dotare a Marinei Militare.
    Prin Înaltul Decret Regal Nr. 1093 din 26 februarie 1896 se hotărăste organizarea Flotilei regale în două mari unităti navale: "Diviziunea de mare" si "Diviziunea de Dunăre".
    Prin "Legea pentru organizarea Marinei Militare" din 28 mai 1898 se stabilea că "Marina se compune din două divizii: Divizia de Dunăre, cu resedinta la Galati si Divizia de Mare, cu resedinta la Constanta". Această lege va stabili pentru prima dată denumirea gradelor specifice pentru marină.
    Î n primii ani ai secolului nostru 1906-1907, sunt luate măsuri pentru modernizarea Flotilei Fluviale. Astfel sunt comandate patru monitoare cuirasate santierului naval din Triest (Austro-Ungaria) precum si opt vedete fluviale santierului naval "THAMES IRON WORKS" din Londra (Anglia).
    Aduse în tară demontate, acestea au fost asamblate si armate în santierul naval din Galati.
    Botezul monitoarelor si al vedetelor fluviale de sigurantă a avut loc la 17 septembrie 1907. Monitoarele au primit numele unor cunoscuti oameni politici români: "Mihail Kogălniceanu", "Lascăr Catargiu", "Alexandru Lahovari" si "Ion C. Brătianu" iar vedetele, numele unor eroi ai războiului de independentă: "Maior Constantin Ene", "Maior Gheorghe Sontu", "Maior Nicolae Grigore Ioan", "Locotenent Dimitrie Călinescu", "Căpitan Valter Mărăcineanu", "MAIOR D. GIURĂSCU" si "Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan".
    Monitoarele aveau un deplasament de 650 tone, câte trei tunuri de 120 mm, în turele cuirasate, patru tunuri de 47 mm si două mortiere de 6,5 mm iar vedetele aveau 95 de tone, un tun de 47 mm si o mitraliera de 6,5 mm.
    Ele au constituit principala fortă navală a Diviziei de Dunăre, din primul război mondial.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate Marina română la Dunăre-ap42.jpg   Marina română la Dunăre-ap418.jpg   Marina română la Dunăre-ap419.jpg   Marina română la Dunăre-ap425.jpg   Marina română la Dunăre-ap426.jpg   Marina română la Dunăre-ap427.jpg   Marina română la Dunăre-ap428.jpg   Marina română la Dunăre-ap430.jpg   Marina română la Dunăre-ap431.jpg  
    Last edited by gvincentiu; 21 Mar 2014 at 10:04 AM.
    Gânduri bune, vântul bate pentru toţi la fel !
    http://www.youtube.com/watch?v=bSPLh...SySZBg&index=1

Alte topicuri asemănătoare

  1. Dictionar de termeni maritimi englez-roman
    de Admin în topicul Resurse
    Răspunsuri: 33
    Ultimul post: 5 Aug 2014, 08:39 PM
  2. Scoala de navigatie Yacht Club Regal Roman
    de El_Cid în topicul Începători şi visători
    Răspunsuri: 3
    Ultimul post: 28 Apr 2013, 06:36 AM
  3. YACHT CLUBUL REGAL ROMAN
    de Ionut Marzac în topicul Yachturi, Veliere, Navigatie
    Răspunsuri: 165
    Ultimul post: 1 May 2011, 09:31 PM
  4. Regate organizate de Yacht Club Regal Roman in 2010
    de adrian.n în topicul Regate la Marea Neagră şi Mediterana
    Răspunsuri: 30
    Ultimul post: 4 Jul 2010, 07:14 PM
  5. Yacht Club Regal Roman
    de mariani în topicul Discuţii pe uscat
    Răspunsuri: 1
    Ultimul post: 15 Apr 2010, 08:34 PM

Tags for this Thread

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •