Skippertraining cu Sailingtours

Smokey

Mic barcaholic
Iaraşi luni, iar Gârneaţă, iar şedinţă ... Ne-am intors din saptamana de skippertraining cu Sailingtours. Momentan poze, urmeaza filmulete si textul ...

Mai jos sunt cateva selectii rapide, toate pozele mele sunt pe Flickr.

4534751946_ea4d39418c.jpg


4534099625_a505c680cb.jpg


4534197527_b26d0b2763.jpg


4534683090_96bc23c026.jpg


4534809528_f2e512db52.jpg


4534759536_2b4cbe4cdd.jpg


4534192793_3fc6f3fc9f.jpg


4534180459_2f3cf05d25.jpg


4534824066_6611acd09b.jpg


4534166607_688f07d6f7.jpg


4534787554_49aebdb684.jpg


4534172559_7e1c39659f.jpg


4534105729_e25d273caa.jpg


4534101539_70e7997f71.jpg


4534727204_4ef609b479.jpg


4534725138_74d9459d06.jpg
 
Ultima editare:
Salut Smokey,

Exceptionale pozele.
Se vede ca noi aici in Ro traim in alta lume - civilizatia este departe de noi - dar totusi atat de aproape..Croatia este la doi pasi !!!

Cred ca a fost foarte tare skippertrainingul :sail: si abia astept sa ne impartasesti tuturor experienta asta.

Asteptam povestirea !
 
A fost frumos, a ploua, a fost si un pic de vant, am facut manevre, ne-am si distrat ... pacat ca s-a terminat.

De ce un skippertraining? Din punctul meu de vedere, adica al micului barcaholic doxa de teorie, cu clasa B in buzunar, aveam nevoie de practica. Mai aveam nevoie si de "altceva", dar imi voi da seama de asta doar pe parcurs.

Mai precis, ma pregatesc de un concediu cu familia in August, iar baietii de la Sailingtours abordeaza skippertrainingul din perspectiva omului carea vrea sa mearga in concediu, deci pe langa obisnuitele manevre "seci" de acostare, ancorare, exercitiile aplicate de navigatie, Radu & co. ne-au impartasit din experienta lor de skipperi de ture turistice, ne-au arat locuri interesante de revenit cu prietenii si familia, cum se ridica moralul "cazut" din cauza unei ploi si multe alte tips&tricks care nu se invata din carti.

Personal aveam cateva puncte de atins din urma trainingului: "manevrarea" actelor de charter, procedura de check in/out, exercitii practice de acostare "live" intr-o marina plina, ancorare, navigatia pe harta pusa in aplicare, manevre cu vele, aspecte legate de viata la bord. In urma trainingului mi-am atins toate obiectivele, dar surpriza maxima a fost navigatia de noapte ... fara GPS.

Traseul:
4536675355_34bef744d9.jpg


Adunarea
Sa incepem cu inceputul, flotila de 4 barci a plecat din zona Trogir. Am fost repartizat pe Slade, un Sun Odyssey 45 avandu-l ca skipper pe Radu, cu plecare din marina din Seget Donji (2 km de Trogir).

Tot de acolo a plecat (celebra pana la urma) barca a skipperilor, Bella Mama o Bavaria 36 plina de skipperi, fostii mei colegi de la cursul de vele de la Nautical Blue, care au luat o barca singuri pentru exercitii si perfectionare.

De la marina din Trogir inca doua barci, Trovna cu skipper Sammy si Plocica cu skipper Gabi, ambele Oceanis 432 Clipper.

Am ajuns devreme in marina impreuna cu Sandrin (repartizat pe Trovna), la timp pentru a vedea actiunea de "final cleaning" in desfasurare. Nu intelegeam la vremea respectiva, dar la plecare am inteles ca merita cei 100 de euro ceruti de firmele de charter ... cu varf si indesat.

Vine Radu, incepe check-in-ul. Prima mea observatie: trebuie cunoscuti termenii in engleza a diverselor echipamente de pe barca, ca sa stii dupa ce sa verifici. Check-in-ul il facem noi in liniste, apoi cand vine reprezentantul firmei de charter se semneaza actele si se semnaleaza defectiunile. In cazul nostru a fost vorba de manivelele de la winchuri care aveau opritorii uzati, si alte maruntisuri, care au fost remediate de firma de charter.

Asadar la noi pe barca echipajul e format din Radu - skipper, Nana, Tavi, Dani, Andi, Ion, Tibi, Iulian.

Ziua 1 – 10 Apr: Trogir - Drvenic Mali – Trogir, 16 M

Se apropie seara, prima iesire in larg de acomodare cu barca. Iesim SV de Trogir, pana in dreptul insulei Drvenic Mali, facem exercitii de om la apa, ocazie cu care constat ca ... timona nu-i ca echea, si mi-a trebuie un pic de timp de-a lungul saptamanii sa-mi dezvolt un simt al timonei.

Ne intoarcem pe noapte in Trogir, ocazie cu care facem primele exercitii aplicate de navigatie costiera, recunoastem faruri si numaram sclipiri.

Prima seara e in cinstea lui Andy aka bibicu13 (si Vali remote) care-si serbeaza ziua de nastere. Prima noapte dormita la bord ... neintors. Dimineata am avut un pic de soc cand am deschis ochii si-am vazut hubloul peste care statea dinghy-ul intors, mi-a trebuit un pic de timp sa compilez situatia.

Ziua 2 – 11 Apr: Trogir – Palmizana – Hvar, 30 M
Ies pe punte … inorat, ploaie, calm. Andy facuse deja cafeaua. Ma intorc in cabina si incep sa car pe mine „layere de haine” (cum bine ma invatase in prealabil Christian). Imbracatul decurge initial cu coate si capete in toate partile cabinei, dar pana spre sfarsitul saptamanii se va remedia situatia.

Plecam spre Hvar, admiram peisajele, facem poze. O familie de delfini revigoreaza atmosfera. Cand iesim dintre insule, pe culoarul dintre Hvar si Brac dam de vant. Ridicam velele, barca bandata, veselie mare. Vantul se inteteste, luam prima tertarola si continuam asa pana in apropriere de culoarul de intrare catre Hvar, unde vantul ne paraseste.

Profitam de calm si incepem exercitii de ancorare in marina de la Palmizana, goala si libera. Omul de la marina sare bucuros pe pontoon sa ne ajute, bucuros de oaspeti, dar pleaca intristat cand aude ca suntem la training si nu avem de gand se ne oprim.

Crosetam marina vreme de cateva ore facand manevre de acostare pe diverse parti si procedee, apoi ne continuam drumul catre Hvar unde aplicam maneva “pe bune” si ne reintregim flotila.

Manevra de acostare live este un spectacol in sine, urlete si indicatii din toate colturile barcii, Radu ramane imperturbabil langa Tibi la carma si acostam perfect dar cu mult spectacol.

De la atata ploaie si frig, uitam de tonele de mancare aduse de acasa si intram in primul bar sa mancam. Cu burta plina si fortele reintregite de amintim de licorile dosite prin spatiile de depozitare din barca, revenim la bord si ne veselim la adapostul bimini-ul.

Ziua 3 – 12 Apr: Hvar – Vis, 22 M
Incep ziua prin a face un route planning pe harta. Lipsa de experienta isi spune cuvantul, chiar daca tehnic imi iese ruta, am ales o varianta „super-safe”, mai putin si ocoleam via Italia 

Radu imi arata „the easy way” printre insule, cu emotii de apa mica included. Asadar iesim din Hvar si ne strecuram printre insulitele de la SV de Hvar unde citim pe sonda de adancime 2.8 m, in conditiile in care pescajul nostru era de 2.5 m. Mergem la relanti, Nana ne ghideaza de la prova si depasim insulele.

In drum spre Vis ne ploua marunt, marea calma, dar vedem din nou delfinii. Ajungem la Komiza si facem exercitii de ancorare si acostare cu bordul. Poua in continuare, dar nu ne demoralizam.

Seara o petrecem intr-un bar din oras cu povesti si impresii. Baietii de la noi cumpara cateva kg de peste pe care Andy le gateste la tigaie.

Ziua 4 – 13 Apr: Vis – Primosten, 44 M

Marti, 13. Un fel de ziua cea mai lunga, cu ploaie, motor si ceva vant. Dimineata vremea pare ca se indreapta, apare un pic de soare, facem o mica plimbare la o biserica de pe dealul de langa Komiza. Nebunie de mirosuri si arome, portocali, lamai, levantica si alte ierburi mediteraneene. Revenim la bord si incercam sa ajungem la pestera albastra SV de Vis, dar o hula puternica ne impiedica sa ne apropiem, asa ca ne indreptam spre N, directia Primosten.

Pe drum marea e plata, mergem la motor, cu ploaie pe alocuri. Radu ne explica cum sta treaba cu hartile si navigatia. Pe mine ma roade ceva undeva si ma tin de timona aproape tot drumul, fapt vizibil in distanta dintre noi si cei din fata, care mergeau pe pilot automat. Noi fiind „ad labam” pierdeam distanta in mod vizibil.

In apropiere de coasta se pune ceva vant pe noi, ridicam velele si facem cateva volte inainte de Primosten, ceea ce ne mai scade din frustrare. Acostam si suntem invitati in birtul primarului, cu o reducere de 10%. Nu rezistam invitatiei si umplem barul omului, unde baietii atarna un pavilion romanesc la colectia de pavilioane existente.

Pe mine ma prinde seara un pic suparat din cauza lipsei de vant si a competitiei pierduta cu pilotul automat, asa ca il prind pe Radu la inghesuiala si-mi revars frustrarea pe el. Dupa o carafa de vin revin la sentimente pozitive si cheful general continua pe pontonul din Primosten, unde eram singurii ocupanti. Seara culmineaza cand Wulkie mananca un arici de mare. Ploua in continuare ...
 
Ultima editare:
4536675477_ed5a628e06.jpg


Ziua 5 – 14 Apr: Primosten – Skradin – Sibenik, 35 M
Dupa frustrarile din ziua precedenta a urma o zi „the best of”. Plecam din Primosten pe vreme frumoasa, cu un vanticel de 10 nd. Skipperi decid ca e cazul de o mini-regata, ne aliniem la iesirea din Primosten si incepem cu voltele.

Facem volte, poze, vedem delfinii, minunat. Prin statii se arunca acuzatii de mers la motor, radem, glumim, veselie mare. In apropiere de intrarea in defileul de la Krka ne oprim la cetatea Sveti Nikola unde experimentam o acostare sandwitch de 4 barci. Cu succes si fara incidente :)

Poze multe, ne imbarcam, plecam si ne mergem in sus spre Skradin la capatul navigabil al defileului Krka. Mergem pe soare prin defileu, trecem pe sub autostrada, foarte frumos, veselie maxima.

La Skradin facem o acostare complexa, noi si Bella Mama stam la ancora, Trovna si Plocica se leaga sandwish la ponton. Toata lumea merge in vizita la cascada Krka, eu raman cu Tibi si Samy la un pahar de vin. Ne mai plimbam cu dinghyul prin port, o maslina, o poveste ...

Vine seara, aprindem luminile de ancorare si asteptam restul echipajului. Se lasa bine seara cand grupul revine din excursie, asa ca urmeaza intoarcerea pe timp de noapte prin defileu.

Aprindem luminile de navigatie, ma agat (din nou, cu disperare) de timona si incepem. Un far, doua faruri, navigatia pe timp de noapte incepe sa-mi placa. Raman pe punte cu „ingerul pazitor” skipper Radu si cu Ion, restul echipajului se retrag in careu pentru o supa si alte bunataturi.

Lucrurile par sa functioneze, flotila inainteaza, pana cand observam (defapt, nu observam) un far. Incepe sa-mi creasca un pic tensiunea, Radu ma linisteste cu acelasi calm imperturbabil „probabil e ars”. Continuam navigatia cu atentia sporita si ne ghidam dupa reflexia apei in defileul lat de 100-200 m. Mai trece o salupa fara lumini, mai un pescar fara felinar, asa, sa condimenteze atmosfera.

Incerc o manevra discreta, scot GPS-ul de mana din buzunar si-l asez strategic langa compas. Aveam track-ul de la venire salvat, si incercam sa verific un potential pericol din timp. Radu ma apostrofeaza, asa ca-i dau GPS-ul lui Ion, „just in case”. Zilele urmatoare voi intelege ca GPS-ul nu e o scula de baza in situatii de genul asta, dimpotriva.

OK, avem un far ars, unde e urmatorul. Pai nu prea e nici urmatorul. Avem doua faruri arse. No problem, Radu e calm, sau asa pare, asa ca incerc sa ma linistesc. Ochesc din cand in cand colacul de salvare, sa vad daca e la locul lui ... „just in case”.

Continuam incet prin defileu cautand cel de-al treilea far, care din solidaritate cu celelalte doua s-a decis sa nu se arate. Bun, trei faruri arse ... moment de maxima incordare, cand dinspre careu se aud strigate care ne invita la masa. Bineinteles ca nu ne sta gandul la mancare, dar Nana insista si vine pe punte cu supele la cana. Ne relaxam cu o supa calda, si intr-un final vedem podul luminat peste autostrada si luminile de la Sibenik in fundal.

Echipajul cineaza vesel in careu, noi ne relaxam pe punte, ne apropiem de faleza din Sibenik ghidati de turla bisericii. Cu 2 minute inainte de acostare, toata lumea revine pe punte, si urmeaza o acostare reusita in final, dar cu multe indicatii din toate colturile barcii 

Ziua 6 – 15 Apr: Sibenik – Logorun – Murter, 30 M

Din nou o zi „best of”, cu o trezire brusca la ora 5 generata de valurile de siaj de la ferry, care ne frecau fenderele de zidul falezei din Sibenik. Adorm la loc, dar tratamentul se repeta la ora 7. De data aceasta ies pe punte, Andy deja era pregatit cu o cafea imbietoare.

Soare, frumos, stam pe punte, ne uitam la turistii chinezi care fac poze. Se trezeste echipajul si cei care se pricep la vietati marine pleaca spre piata de peste, de unde revin cu diverse dihanii pe care in Ardeal le vedem doar in poze.

Pana celelalte echipaje fac inviorarea de dimineata noi mergem in marina Manalina, SE de Sibenik, pentru exercitii de acostare „live”, intr-o marina plina. Timp de 2-3 ore ne jucam printre yachturile scumpe de acolo, mai un fender, mai un picior, fiecare acosteaza de cateva ori cu succes, spre disperarea celor de la marina, care intr-un final nu mai suporta si ne invita afara 

Ne intoarcem la faleza din Sibenik si ne regrupam. La plecare bate vantul, asa ca Radu decide o iesire maiastra prin stramtoarea care strajuieste Sibenik-ul cu velele. Ne conformam si facem nenumarate volte prin stramtoare, cu ochii la trafic si la sonar.

Continuam cu vele pana la insula Logorun, unul dintre secretele bine pazite ale baietilor de la Sailing Tours. Acostam sandwitch la pontonul unui restaurant parasit, de unde imprumutam obiecte de mobilier si gratar.

Orataniile marine cumparate de dimineata se transforma in mancaruri imbietoare, fiecare echipaj isi aduce contributia la masa comuna cu ce poate mai bine. Soarele ne imbie dupa mancare urmeaza o excursie la un buncar sapat in piatra, prilej de poze, sperieturi in grota, si veselie mare.

Revenim la bord, facem curatenie pe ponton, ducem mobilierul si gratarul la loc in restaurant, astfel incat locul sa para, intr-adevar, parasit. Cei care vor sa mearga in locul cu pricina sunt rugati sa-l lase asa cum l-au gasit, pentru a nu strica farmecul locului.

Ne indreptam NV spre Murter in lumina asfintitului. Ne ocupam de route planning pe harta pentru acostarea in Murter, deoarece anticipam o sosire pe noapte, iar insulitele din NV nu sunt semnalizate si apa e mica.

Cand suntem travers de farul din Prisnak ma cer la timona (incepuse sa-mi placa mersul noaptea in conditii de stres) si incepem intrarea catre Murter. Cu un ochi la insule si unul la sonda de adancime inaintam la relanti pe mijlocul canalului. Trecem de punctul critic de 2.5 m si ne indreptam spre marina.

Planul era sa acostam in port pentru a nu plati marina. Dar dupa masa copioasa de la pranz a rezultat un morman imens de vase, care trebuiau spalate. Asadar incercam sa facem plinul cu apa, deci tragem pupa in marina pentru un plin de apa. Negocierile cu angajatul marinei esueaza, timp in care Ion negocia plinul noi eram cu furtunul in rezervor. Problema se rezolva „romaneste” cu o mica atentie si tregem vis-a-vis pentru noapte.

4537308424_92299b3b42.jpg


Ziua 7 – 16 Apr: Murter - Trogir, 43 M

Ultima zi pe mare, trezirea la 5 dimineata. Planul este sa ajungem in Trogir devreme sa putem merge la Split la ceva salon nautic.

La 5 dimineata cu un echipaj redus ma agat din nou de timona si iesim in zori din zona periculoasa de la Murter. O tinem la motor pe nori si fara vant pana spre ora 8 cand apare un vant de 15 nd.

Primul impuls a fost sa ridicam velele ... al doilea impuls a fost sa spalam vasele, care stateau mormane din ziua precedenta. Incepe operatiunea spalat de vase, care dureaza 2 ore ... suficient cat sa pierdem vantul.

Totusi, dupa ce trecem de arhipelagul din zona Sibenik mergem cu vant de travers pana cand ne apropiem din nou de coasta, dupa care continuam cu motorul si randa.

Facem alimentarea finala la Trogir si acostam cu tristete in marina de la Seget Donji. Ne bucuram totusi de facilitatile moderne ale marinei, facem un dus si ne pregatim de salonul nautic.

Baietii au plecat la salon, eu am mai ramas sa vad procedura de check-out. Au venit doi reprezentanti de la charter, unul pe interior a scotocit si numarat tot ce se putea, celalalt a inspectat puntea. Scapam fara probleme (nici nu erau), scafandrul urmand sa vina dimineata sa confirme.

Mergem si la salonul nautic, vizitam pe acolo fara mare entuziasm. Situatia se schimba cand intalnim un circumnavigator care si-a construit singur un Van Der Statd 34 in 10 ani, dupa care a circumnavigat 3 ani. Voi reveni cu povestea lui.

Seara e destul de agitata, incet-incet ne conectam la problemele cotidiene, incepe agitatia legata de norul de cenusa. Andy, Ion si Tibi erau direct interesati, ei urmand sa plece cu avionul a doua zi. Ultimele pahare de vin, ultimii creveti cu spaghetti.

Finalul

Dimineata e dezolanta, ma trezesc si gasesc jumatate de barca parasita, Dani, Tavi si Ion plecasera de la ora 5. Andy cu Tibi faceau bagaje ingrijorati de situatia traficului aerian.

Dupa un drum la aeroportul din Split lucrurile se lamuresc, vom merge cu totii la Timisoara  Asadar ne luam ramas bun, plec spre tara impreuna cu Sandrin, Andy si Tibi, care vor continua seara drumul spre casa cu trenul din Timisoara.

Multumesc lui Radu si echipei de la Sailing Tours, salutari colegilor de echipaj! Sper sa ne revedem curand pe mare.
 
Ultima editare:
2 poze si de la mine:
- cuplul argentiniano-german cu 3 copchii la bord: 7 luni (observati tarcul in babord), 2 ani jumate si 3 ani jumate ... Deci ... se poate ...
- Km 0 (vazut dinspre insula Vis)

Restul pe Flickr.
Apropo: grupul "bah kwoaie" este deja pe Facebook.

AMR 46!! Sorry Ion ;)
 

Atașamente

  • IMG_9093.jpg
    IMG_9093.jpg
    83.9 KB · Vizualizări: 74
  • IMG_9138.jpg
    IMG_9138.jpg
    56.5 KB · Vizualizări: 49
Ultima editare:
Povestea lui Smokey este cu siguranta interesanta, dar numele grupului de pe Facebook m-a spart, bah kwoaie...:happy:
 
numele grupului de pe Facebook m-a spart, bah kwoaie...:happy:
long story ...

Iaca filme, needitate:
Ultimele volte la iesirea din Sibenik:
[youtube]KgkGg1FCw5I[/youtube]

Bella Mama se apropie de sandwitch-ul de la cetatea Sveti Nikola ...
[youtube]yCk1qPMmWDE[/youtube]

Iesirea din defileu si apropierea de Sibenik by night:
[youtube]eiYsOwjlZWc[/youtube]

[youtube]lDPJxJX4XWg[/youtube]

[youtube]mfrgxEFh75A[/youtube]

[youtube]AIjzdh8Bi-s[/youtube]

[youtube]h-6MXyplzic[/youtube]

[youtube]PRx00uIg4WA[/youtube]

[youtube]QM23F6jCg3g[/youtube]

[youtube]a58tnnXS8zU[/youtube]

[youtube]bjWZwy5lKUU[/youtube]

Din seria "don't try this at home":
[youtube]H6_OQ8D5cfk[/youtube]
 
blana kwoaie!

Iulian, super povestire, o sa o copiez si eu sa o printez sa o pun la pastrare, ca memoria mea e de scurta durata iar detaliile tale sunt precise.

O saptamana de vis intr-adevar!!
 
De ce ziceam ca mi-a dat Radu cu GPS-ul dupa cap, am inteles cand m-am uitat pe track: mai jos sunt 2 capturi, prima dupa Google Earth, iar a doua dupa harta Garmin BlueChart Atlantic 10.5, incarcata in GPS.

Pot sa jur ca varianta Google Earth e cea reala, adica eram pe mijlocul canalului, adanc de 2.8m.

Daca era sa ma iau dupa GPS ma dadeam mai catre mal, faceam un beautiful GPS Assisted Grounded. La fel era si prin defileul Krka ...

4536696343_b13762b4a8_b.jpg
 
Ultima editare:
Pot sa jur ca varianta Google Earth e cea reala, adica eram pe mijlocul canalului, adanc de 2.8m.

Figura asta cu GPS-ul e ca atunci cind o prinde Ion pe Mãria in pat cu altu. Mãria [=gps-ul] spune: "Ioane, tu crezi ce vezi sau crezi ce spun?".

You have eyes, you look.
 
marinaru' romanesc

Bibicule...Odiseea la intensiv in cazul tau. Sa lasi tu familie, casa, sera, barcuta, catzel si sa pleci pe apele lui Homer...si 3 saptamani. Ulise n-a nimerit Itaka, era in alta mare...tu ai gipies asa ca n-ai iertare. Doar sa nu tastezi...Callatis...Da sa mai si pleci inapoi vara asta... Salutari de la malu' marii catre Navodari..:noroc:
 
multam iulian!
retinusem treaba cu circa 350 euroi pentru barca, insa vroiam sa stiu colateralele cat au ajuns...cel mai simplu, in cazul tau ,ai avut un buget de start si unul de finish...
 

Back
Sus