ISTORIA SPORTULUI CU VELE IN ROMANIA

Atunci , cu voia dumneavoastra , in urma unei idei speciale marca Florio & Smokey si in ciuda unei "contradictii pe care s-ar putea sa o pierd , dar de la care a inceput totul" , in numele tuturor barcaholicilor din Romania si , mai ales , in onoarea tuturor celor care au facut din sportul cu vele pasiunea vietii lor , in trecut , in prezent si in viitor , declaram deschisa constructia enciclopediei ISTORIA SPORTULUI CU VELE IN ROMANIA .
 
Ultima editare:
De aici incolo Admin ar putea sa structureze cum crede el mai bine ce se va posta aici ( sa creeze sub-threaduri sau cum considera domnia sa ) iar noi ne apucam de cautat si postat . Eu imi rezerv dreptul sa documentez , sa redactez si sa postez capitolul despre Iacob Frentescu - Giacopo . Pentru ca il (iubesc) stimez .
 
"Anii de aur" ai yachtingului sunt socotiti - de nostalgici si nu numai - a fi cei apartinand secolului al XIX-lea. Ani cand o flotila impresionanta de schoonere (veliere cu doua sau mai multe catarge) deschide calea pentru intrarea in scena a unor rapide si fastuoase yachturi, unele puse in miscare de masini cu abur. Ani cand cele mai mari si mai rapide cuttere (veliere cu un catarg si cu vela mare patrata) si sloopuri (veliere cu un catarg si cu ambele vele triunghiulare) erau intr-o permanenta batalie pentru dobandirea celui mai ravnit trofeu - atunci ca si acum - "Cupa America". Ani cand a naviga era o activitate populara, un adevarat sport national, fiecare yacht in parte fiind o creatie cu personalitatea sa unica.

Nu intamplator, cele mai exclusiviste fraternitati acvatice iau nastere in Anglia (1815 - Royal Yacht Squadron) si S.U.A. (1841 - New York Yacht Club), multi dintre cei mai experimentati yachtsmen fiind deopotriva printre cei mai influenti oameni de afaceri ai vremii. Peste mai bine de o suta de ani, in 1924, ia fiinta si in Romania Yacht Clubul Regal Roman.Istoria Y.C.R.R. incepe de fapt in anul 1921, la Constanta, o data cu infiintarea Yacht Club Roman, al carui scop declarat era dezvoltarea sporturilor nautice in Romania. In 1924, Yacht Clubul Roman a dobandit personalitate juridica, iar Regele Ferdinand I a devenit Comodorul Clubului. Tot atunci, clubul si-a schimbat titulatura, numindu-se Yacht Club Regal Roman. Din 1936, Y.C.R.R. devine, prin Legea de organizare a Ministerului Aerului si Marinei, reprezentantul oficial al Romaniei in competitiile nautice internationale si organismul de legatura cu organizatiile similare din strainatate. In 1937, sediul Clubului s-a mutat de la Constanta la Bucuresti. Y.C.R.R. numara la acea data peste 200 de membri si dispunea de baze la Eforie, Mamaia si in Bucuresti, pe lacurile Herastrau si Snagov. Flota clubului cuprindea peste 16 ambarcatiuni si yachturi, printre care yachtul regal Luceafarul. In 1938, 8 yachturi romanesti participa la o croaziera si regata in Turcia. Soseste in tara motoryachtul Taifun, proprietatea Marelui Voievod de Alba Iulia, viitorul Rege Mihai.
 
o sa apara un album al Yacht Club Regal Roman, cu o gramada de istorie in el, scos de Domnul Valerie Timofei. Inafara de acest album , noi avem un membru in club care are carnetul dinainte de al 2-lea razboi mondial, e un membru de onoare. Daca vi se pare interesant pot sa incerc sa organizam o intalnire cu membrii de onoare, gen Balaceanu Stolnici, sotia sa, si mai multi domni care au trait vremurile de inceput.
 
o sa apara un album al Yacht Club Regal Roman, cu o gramada de istorie in el, scos de Domnul Valerie Timofei. Inafara de acest album , noi avem un membru in club care are carnetul dinainte de al 2-lea razboi mondial, e un membru de onoare. Daca vi se pare interesant pot sa incerc sa organizam o intalnire cu membrii de onoare, gen Balaceanu Stolnici, sotia sa, si mai multi domni care au trait vremurile de inceput.

Eeeeee..... pai daca apare acest album cu o gramada de istorie in el ce rost mai are constructia enciclopediei initiate de Florio & Smokey??? Cred, totusi, ca altul este spiritul in virtutea caruia s-a pornit acest demers....
 
gurile rele spun ca invingatorii scriu istoria.
invingatorii isteti, documenteaza cu surse autentice.
barcaholicii sint isteti.
qed b-)
 
Speram sa va placa mai mult ideea de a documenta prin forte proprii si cunostiinte personale si directe contributia la istoria yachtingului . Chiar nu ( mai ) stie nimeni nimic ?
 
Salutare, eu de exemplu nu am avut acces de-a lungul vremii la sportul cu vele, si sincer nici nu m-a pasionat latura sportiva a iahtingului (erau multe alte sporturi tehnico-aplicative care mi-au acaparat copilaria si adolescenta). In schimb, am fost si sunt foarte pasionat de iahtingul de croaziera, si de-a lungul timpului am asimilat tot ce se gasea despre domeniul asta.

Astfel, poate cel mai cunoscut velist de croaziera de la noi este Radu Theodoru, datorita in primul rand cartilor pe care le-a scris, care carti pentru mine personal au aprins focul pasiunii, pe langa alte elemente catalizatoare. Cine citeste cartile lui nea Radu descopera determinarea unui om de a-si realiza un vis aproape imposibil in epoca respectiva. Cartile lui sunt un amalgam superb de geografie, istorie, dar si tehnica, meteorologie, plus filosofie si chiar psihologie, totul imbracat intr-o formula literara foarte reusita. Pe mine cel mai mult in cartile lui m-au impresionat determinarea, rigoarea si perseverenta fostului militar de cariera in realizarea visului sau de adolescent. Sunt 2 citate reprezentative in care Radu Theodoru si-a condensat filosofia de velist, si care pentru mine sunt motto-uri esentiale: 1. "niciodata nu-ti poti renega adolescenta fara sa te sinucizi", si 2. "a visa inseamna a hotari, si a hotari inseamna a actiona". Ii multumesc deci venerabilului velist inca o data pentru posibilitatea de a-i citi cartile la varsta cand se formeaza viitorul barcagiu :).

Un alt barcagiu ilustru al acelor vremuri a fost regretatul nea Sandu Patrascu, inimosul velist care in 1983 a fost pana la Pireu si inapoi cu un echipaj de 4 oameni intr-o barca de 6,50 metri. Cine a avut ocazia sa-l cunoasca pe acest pionier stie cat de pasionat era. In 1997 am iesit impreuna cu dansul si fiul dumnealui, Mihai cel performant in regatele egeene de azi, pe Marea Neagra cu iahtul Allegro, barca de 8,80 metri pe care au construit-o dupa ce au vandut Dolojmanul de 6,50 metri. Eram pur si simplu un necunoscut de pe chei, si am fost primit pe barca la fel ca un membru de baza al echipajului. De la acesti oameni am invatat multe de-a lungul timpului, si cel mai placut era cand veneam pe litoral impreuna cu gashca mea de motociclisti turbati: mergeam la Allegro, lucram la barca alaturi de Mihai, noaptea dormeam pe barca, si ziua ieseam in larg :). Le multumesc din nou si acestor oameni pentru ca mi-au deschis orizontul in acest minunat hobby.

Un alt pionier al velismului in Ro este respectabilul Paul Butusina, omul care in 1987 a pornit solitar pe mare cu Neutrino, un velier metalic de 5 metri, cu scopul de a parcurge Marea Neagra, Mediterana si Atlanticul, cu destinatia Cuba (era singura tara socialista de peste Atlantic). Toata aventura e relatata in cartea "Singur pe mare", aparuta in 1991 la Editura Abeona. Nesansa a facut insa ca Neutrino sa fie lovit in largul Marii Marmara de un vapor turcesc, fiind avariat iremediabil pentru a mai putea continua respectiva croaziera. Oricum, nea Paul si-a continuat croazierele pe Marea Neagra in anii urmatori, cum facuse si in anii precedenti croazierei ratate spre Cuba. Ulterior a facut echipaj impreuna cu Radu Theodoru si cativa barcagii destoinici pe iahtul Decebal, in incercarea Circumterra, relatata in cartea "Decebal-Circumterra, o tentativa refuzata". In prezent nea Paul Butusina isi continua visul nautic, intentionand sa se mute pe un iaht in momentul cand va renunta la cariera de navigator profesionist, drept pentru care ii transmit si pe aceasta cale respectul meu :).

In 1987 a fost publicata la Editura Albatros cartea "Aventuri cu vele" de Nicolae Carp, o bijuterie literara scrisa intr-un limbaj accesibil si degajat, in care simpaticul autor isi descrie experientele proprii vizavi de barci cu vele, dar si experientele altor barcagii, precum pitorescul tulcean Alexandru Giurgiuveanu cu a sa Aloha, sau inimosul Alexandru Patrascu cu al sau "vas de linie" Dolojman. Cartea e plina de savoarea relatarilor despre diferite experimente "minitehnicus", unele reusite, altele mai putin, insa cine o citeste devine instantaneu un velist pasionat :). Cel mai mult imi place cand nea Carp se adreseaza "navigatorilor de veranda", si le spune ca iahtingul nu se face privind la iahturile de pe Siutghiol de pe terasa restaurantului Neptun :D.

In 1980 un grup de 6 pasionati a pus la cale si apoi transpus in realitate Expeditia Dacia 2050, anume navigatia pe Marea Neagra cu o pluta propulsata cu vela, relatata in cartea omonima a lui Ion Preda. Cartea e un deliciu literar, si la fel ca in celelalte carti de calatorie pe mare, cititorul simte aprig furnicaturile care-l pun in miscare pentru a infaptui si el asa ceva :).

In 1985 muncitorul galatean Marian Popovici a inceput constructia visului sau nautic, un velier maritim de 7,40 metri, dupa planul iahtului Cabernet al designerului francez Phillipe Harle. Barca a fost gata in 1990, fiind echipata cu diesel inboard, catarg de aluminiu manufacturat si vele self-made, cand a si luat largul in directia sud. Am navigat de multe ori alaturi de nea Marian, barca este o realizare de exceptie dpdv al constructiei si comportamentului nautic. Realizarea lui nea Marian, un om simplu, dar foarte priceput si pasionat, mi-a dat incredere ca voi ajunge si eu sa-mi realizez visul, in ciuda obtuzitatii care ma asalta la vremea respectiva din toate partile.

In mai 2008 am avut ocazia sa cunosc un om deosebit, pe care-l cunoscusem in mediul virtual, poate cel mai informat roman in ceea ce priveste navigatia moderna cu vele. Omul e o enciclopedie vie, e un tip jovial, cu un umor acid si o limba ascutita care fac bine la reumatismul creierului unora :). Este proprietar de multicoca, are multe mile marine parcurse, si il puteti citi pe forumul nostru sub pseudonimul skipper ;). Salutare Romeo!

In iulie 2008 m-am reintalnit online cu alt om deosebit, cu care ma cunosteam din mediul virtual de pe vremea motociclismului. Este cel datorita caruia ne citim in momentul de fatza aici pe forum, si datorita caruia s-au schimbat atatea idei utile prin crearea forumului Barcaholic, poate cel mai important fenomen media din domeniu. Pe mine cel putin forumul m-a ajutat mult prin faptul ca mi-a reaprins pasiunea intr-un moment cand era cam in suferinta, plus ca mi-a lansat multe provocari si m-a facut sa aplic mult din ceea ce am asimilat de-a lungul vremii. Iuli ne-a aratat ca e un exemplu de pricepere in web, dar si de echilibru in relatia cu forumistii. Deci sa-l salutam pe captain Iuli, alias Smokey, alias admin :).

In februarie 2009 am cunoscut omul care m-a impresionat cel mai mult dintre toti barcagiii pe care i-am cunoscut. Omul e un monument de determinare si perseverenta, iar ceea ce a realizat va ramane pentru multa vreme un etalon al ambitiei cuiva de a-si realiza visul nautic. Nu exista pur si simplu intrebare vizavi de velismul de croaziera la care omul sa nu aiba raspuns. In afara priceperii tehnice superlative, omul e un exemplu de modestie, voie buna si altruism. Cel mai mult imi place la el ca nu l-am vazut absolut niciodata suparat :). Asa ca sa-l salutam pe respectabilul nea Nicu home-made :p.

Mai sunt multi oameni care au avut si au si in prezent contributii in domeniu, cum sunt Puiu Olteanu, coechipierul lui Radu Theodoru pe Hai-Hui 2, sau Mircea Nistorescu, veteran al sportului cu vele si pasionat de turism nautic, sau galatenii Dan Ujeuca, Marin Ungureanu, sau brigada de constanteni pasionati, pe care din pacate n-am avut onoarea sa-i cunosc prea bine. Toti sunt oameni de valoare, care si-au pastrat pasiunea si valorile intr-o perioada crancena precum cea pe care o traversam, cand tot sistemul economico-social se degradeaza ireversibil in fiecare zi. Tuturor respectele noastre, si sa le calcam pe urme, iar cei capabili poate chiar sa-i depasim :).
 
...Eh ...
...Christian Tirtirau nu mai e cazul sa il mentionam, pentru ca s-a prezentat singur, pe alte "meridiane", ale acestui forum, nu-i asa ?

Cat despre Marius Albu si al sau echipaj... n-au decat sa ramana printre anonimi ?!!

... Iar pentru ca interogatia launtrica e sarea si piperul intelectului, permiteti-mi va rog sa etalez urmatoarele dileme :
1. Oare oamenii acestia si alti asemeni lor, s-au gandit vreodata la performanta....sau yachting de performanta ?
2.Iar performantele lor au legatura (ne)conditionata cu recordurile si competitia ?


(U)P.S. Dumnezeule vai, inzestreaza-ma cu vreo sapte vieti , ca sa incerc sa gasesc raspunsurile numai uneia singure !
 
Ultima editare:
Ce am scris mai sus e perceptia proprie asupra dezvoltarii velismului intr-o perioada complet nepropice pentru asta, anume ultimii si cei mai negri ani ai comunismului. Relatarea a fost subiectiva, deci am scris despre oamenii care m-au influentat direct si semnificativ de-a lungul vremii. Asta nu inseamna ca sunt si oameni mai putin semnificativi, si tocmai de aceea fiecare trebuie sa scriem aici experientele proprii, cum spunea si Robert ca ne povesteste de inegalabilul artist Giacoppo, pe unele din barcile lui avand onoarea sa navig :).
 
Ii cunoastem si ii admiram pe cei enumerati de Vali intrucat au avut inspiratia sau harul de a ne lasa pe hartie aventurile si trairile lor. Ma refer in special la Thedoru; nu cred sa fie cineva pe forum care nu a auzit de el.

Asta nu inseamna ca au fost doar ei. In perioada interbelica, iahtingul romanesc a fost mai dezvoltat decat ar crede multi. Sistemul opresiv de dupa 1947 a frant aripile si a zdrobit catargele multora. Au fost unii care au scapat si s-au bucurat in continuare de pasiunea lor, in stanga Cortinei.

In 1967 a evadat si cel pe care, in prezent, il cunosc toti navigatorii de croaziera ai lumii: Cornel Cismasiu. Dintre cei care navigheaza in continuare sub steagul romanesc, Marius Albu are cel mai bogat palmares.

In general iahtmenii sunt orgoliosi, iar fiecare roman in special este un individ omniscient, astfel ca se transfera si in aceasta placuta indeletnicire a noastra obiceiul datului la gioale sau mai specific, al marsavei pintenari sub linia de plutire, intrucat pare a fi surprinzator de greu a intelege diversitatea in opinii si manifestari a colegilor intru pasiune.
 

Back
Sus