In perioada 3-8 nov a.c. am fost in Delta si am adus la Gl barca lui Bogdan pentru reparatii. Dupa ce in primele zile am rezolvat unele probleme la Sf. Gheorghe, am pornit spre Gl la motor, in conditii de vant zero si curent slab pe Dunare din cauza cotei scazute. Vremea a fost superba pana la Tulcea, dupa care a pornit un vant puternic de est, care batea contra curentului si forma pe Dunare valuri de 1 metru si peste 
. Din pacate nu aveam fungi, fiind taiate de tartanii din Delta. Am luat niste codula de la niste pescari de treaba, din care am improvizat o funga la raiul de pavilion, cu care am ridicat focul, acolo unde traficul naval era slab si puteam sa ma joc pe senal cu vela. Oricum, majoritatea drumului a fost la motor.
Cu ocazia acestei plimbari, m-am regasit din nou cu Maria-Sa Fluviul, cum denumeste cu veneratie Dunarea Paul Butusina in cartea sa. E un univers fantastic, de care ma simt legat ancestral prin stramosii mei, marinari si pescari lipoveni. Am cunoscut din nou oameni adevarati ai apei, de la care am primit ajutor, de la informatii pana la asistenta. Am facut pauze la Mahmudia si Isaccea. La hotelul Dunarea, o fosta cherhana izolata pe malul Dunarii in dreptul Somovei, in timp ce-mi incarcam bateriile la mobil si laptop, am cunoscut un italian de 65 de ani super de treaba, Guido, profesionist al velelor, care il ajuta pe patron sa-si faca o mica marina. Am discutat multe cu Guido, facand o analogie intre piata barcilor de azi din Ro si cea din Italia de acum cateva zeci de ani.
A fost foarte placut sa vad expresiile de bucurie pe fetzele oamenilor la vederea micului velier. In aceeasi zi cu mine a mai plecat la deal pe Dunare un iaht din Sf. Gheorghe, dar fiind intuneric, n-am vazut decat ca avea catargul demontat, legat pe punte, si un dodger antispray peste tambuchi. La Gura Dunavat am descoperit visul destramat al lui Theodoru, Decebal 1, transformat intr-un cuibar de veselii estivale pe apa de catre actualii proprietari deltoizi. Bineinteles ca in Tulcea n-am scapat de tam-tam-ul aferent descalecarii lui Tariceanu in campanie electorala. Pacat ca Skipper nu mi-a raspuns la mobil, Francine era la locul cunoscut, dar cred ca Skipper nu era acolo, mi-ar fi placut sa stam la o bere, ca era randul meu.
In concluzie, a fost o plimbare placuta in prima sa jumatate, dar destul de dura de la Patlageanca in amonte, din cauza vantului puternic si a vremii reci. Am avut ceva probleme cu esuarea pe intinsuri, foarte inaintate pe cursul Dunarii din cauza apelor foarte scazute, si cel mai crancen era cand vantul ma punea travers pe curent si valuri, si incasam apa la greu pana reuseam sa ma despotmolesc. Mi-am dat seama ca mai am ceva de munca la mind-tuning in vederea viitoarelor aventuri nautice solitare pe care le am in vizor. Am avut norocul ca la Isaccea sa fiu gazduit de niste super-baieti de pe o macara plutitoare apartinand Zonei Libere Sulina. Dupa ce am acostat la macara ud, infrigurat si obosit dupa o zi de mars, a fost o fericire sa fac o baie fierbinte si sa halesc o masa calda. Pozele sunt facute pana la Tulcea, dupa care mi s-au gatat "bacteriile" para-alcaline, dar oricum nu cred ca as fi avut chef de poze pe vremea aia.
. Din pacate nu aveam fungi, fiind taiate de tartanii din Delta. Am luat niste codula de la niste pescari de treaba, din care am improvizat o funga la raiul de pavilion, cu care am ridicat focul, acolo unde traficul naval era slab si puteam sa ma joc pe senal cu vela. Oricum, majoritatea drumului a fost la motor.Cu ocazia acestei plimbari, m-am regasit din nou cu Maria-Sa Fluviul, cum denumeste cu veneratie Dunarea Paul Butusina in cartea sa. E un univers fantastic, de care ma simt legat ancestral prin stramosii mei, marinari si pescari lipoveni. Am cunoscut din nou oameni adevarati ai apei, de la care am primit ajutor, de la informatii pana la asistenta. Am facut pauze la Mahmudia si Isaccea. La hotelul Dunarea, o fosta cherhana izolata pe malul Dunarii in dreptul Somovei, in timp ce-mi incarcam bateriile la mobil si laptop, am cunoscut un italian de 65 de ani super de treaba, Guido, profesionist al velelor, care il ajuta pe patron sa-si faca o mica marina. Am discutat multe cu Guido, facand o analogie intre piata barcilor de azi din Ro si cea din Italia de acum cateva zeci de ani.
A fost foarte placut sa vad expresiile de bucurie pe fetzele oamenilor la vederea micului velier. In aceeasi zi cu mine a mai plecat la deal pe Dunare un iaht din Sf. Gheorghe, dar fiind intuneric, n-am vazut decat ca avea catargul demontat, legat pe punte, si un dodger antispray peste tambuchi. La Gura Dunavat am descoperit visul destramat al lui Theodoru, Decebal 1, transformat intr-un cuibar de veselii estivale pe apa de catre actualii proprietari deltoizi. Bineinteles ca in Tulcea n-am scapat de tam-tam-ul aferent descalecarii lui Tariceanu in campanie electorala. Pacat ca Skipper nu mi-a raspuns la mobil, Francine era la locul cunoscut, dar cred ca Skipper nu era acolo, mi-ar fi placut sa stam la o bere, ca era randul meu
. In concluzie, a fost o plimbare placuta in prima sa jumatate, dar destul de dura de la Patlageanca in amonte, din cauza vantului puternic si a vremii reci. Am avut ceva probleme cu esuarea pe intinsuri, foarte inaintate pe cursul Dunarii din cauza apelor foarte scazute, si cel mai crancen era cand vantul ma punea travers pe curent si valuri, si incasam apa la greu pana reuseam sa ma despotmolesc. Mi-am dat seama ca mai am ceva de munca la mind-tuning in vederea viitoarelor aventuri nautice solitare pe care le am in vizor. Am avut norocul ca la Isaccea sa fiu gazduit de niste super-baieti de pe o macara plutitoare apartinand Zonei Libere Sulina. Dupa ce am acostat la macara ud, infrigurat si obosit dupa o zi de mars, a fost o fericire sa fac o baie fierbinte si sa halesc o masa calda. Pozele sunt facute pana la Tulcea, dupa care mi s-au gatat "bacteriile" para-alcaline
, dar oricum nu cred ca as fi avut chef de poze pe vremea aia.
