mergand cu kayacul... la propriu.
- Autor subiect DoiNomazi
- Dată creare
Delafluviu Guzi
Membru in Haita cu padele
Imaginile sunt din Katherine Gorge, Northern Territory, Australia. Iar kayakul este oribil, din toate punctele de vedere, inclusiv culoarea. Era de inchiriat..
Frumooos (un altfel de a spune sunt cu "gura cascata"). Si in acea zona cam de ce pericole trebuia sa tineti cont ?
Ma refer la "gandaci" veninosi ori ceva reptile...
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
in afara crocodililor de apa sarata, the salties, din cauza carora nu se poate campa decat in foarte putine locuri, era cat pe ce sa calcam pe un sarpe Taipan in timp ce exploram boschetii de pe mal. Cam tot ce este in Australia pare sa fie putin "Mad Max"...
Aligatorii din Everglades sunt ratzushte gonflabile in comparatie cu acei salties cu apetit pentru carnea de turist.kayacul lua apa si la prova si la pupa, dar am avut o sticle de plastic cu dop taiata in jumatate cu care scoteam apa, no worries, mate!
Ultima editare:
in afara crocodililor de apacsarata, the salties, din cauzaccaror nu se poate campa decat in foarte putine locuri, era cat pe ce sa calcam pe un sarpe Taipan in timp ce exploram boschetii de pe mal. Cam tot ce este in Australia pare sa fie putin "Mad Max"...
kayacul lua apa si la prova si la pupa, dar am avut o sticle de plastic cu dop taiata in jumatate cu care scoteam apa.
Ah! Crocodilii ....
Florio
Member
Imaginile sunt din Katherine Gorge, Northern Territory, Australia. Iar kayakul este oribil, din toate punctele de vedere, inclusiv culoarea. Era de inchiriat..
M-am pacalit cu "locatia" . Totusi raman la cele spuse despre America salbatica .in afara crocodililor de apacsarata, the salties, din cauzaccaror nu se poate campa decat in foarte putine locuri, era cat pe ce sa calcam pe un sarpe Taipan in timp ce exploram boschetii de pe mal. Cam tot ce este in Australia pare sa fie putin "Mad Max"...
kayacul lua apa si la prova si la pupa, dar am avut o sticle de plastic cu dop taiata in jumatate cu care scoteam apa.
Hmmm... ma intreb cati dintre noi ar putea sa isi convinga jumatatea spre o asa aventura ?!?
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Hmmm... ma intreb cati dintre noi ar putea sa isi convinga jumatatea spre o asa aventura ?!?
jumatatea mea nu are nevoie sa fie convinsa, se bucura de aceleasi destinatii si situatii, altfel cum ar putea sa-mi fie jumatate si cum as putea sa-i fiu jumatate? cele doua jumatati au trecut prin multe impreuna, si pe apa si pe uscat...
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
jumatatea mea nu are nevoie sa fie convinsa, se bucura de aceleasi destinatii si situatii, altfel cum ar putea sa-mi fie jumatate si cum as putea sa-i fiu jumatate? cele doua jumatati au trecut prin multe impreuna, si pe apa si pe uscat...
daca aveti chef va pot spune o poveste doua despre ce inseamna o echipa unita la nevoie si se dau si poze...
daca aveti chef va pot spune o poveste doua despre ce inseamna o echipa unita la nevoie si se dau si poze...
Excelent!!! Chiar vroiam sa va propun sa povestiti calatoriile/aventurile voastre!
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Desi nu sunt convins ca chiar esti interesat, asumindu-mi riscul de a plictisi si aliena alti membri ai forumului, va voi impartasi din experienta noastra de jumatati compatibile doar entru ca vreau sa-i incurajez atat pe cei ce si-au gasit jumatatea potrivita, cat si pe cei ce inca mai spera si cauta. Nu am zis asteapta, ci cauta!
Pentru a raspunde direct, trebuie sa constat ca America ramane cu adevarat salbatica doar in Alaska. Alaska are un farmec aparte de care m-am atasat si care ma cheama inapoi. Am avut privilegiul s-o strabat de la sud la nord si inapoi cu ocazia unei calatorii auto solo de la NYC la Prudhoe Bay si inapoi (12,482 de mile la volan). Este singurul loc de pe continentul Nord American unde am respirat cu nesat libertatea locului oarecum salbatic. Spun oarecum, pentru ca pe fiecare portiune strabatuta, la volan, la pas, sau intr-o ambarcatiune, in mod sigur au mai trecut oameni inaintea mea. M-am bucurat de "salbaticia" locului dormind in cort departe de oameni, de unul singur, cu pusca rezemata langa mine,cu cartus pe tzeava, gata de tragere in timp ce afara la cateva zeci de metri ursii grizzly prindeau de zor somoni. Ma bucur foarte mult ca nu a fost niciodata nevoie sa utilizez arma de foc pentru ca ursul grizzly este un animal pretios...
De altfel, ursul grizzly este singurul animal terestru de care jumatatea mea inca se teme. Am dormit in cort, sau in masina, in timp ce in boschetii intunecati din jur se auzeau lei si hiene, am dormit intre elefanti si hipopotami ce pasteau in apropierea cortului, sau a masinii, unii ziua, unii noaptea (iesirea pentru nevoile fiziologice era complet exclusa), am dormit aproape de aligatori ce plescaiau in apa din apropierea cortului, am dormit sub cerul liber in saci de bivuac in timp ce un urs negru spalator a venit sa ne adulmece curios, am adapostit fara sa stim sub caldura paturii de sub sacii de bivuac un sarpe cu clopotei ratacit inntr-o noapte in care temperatura a scazut brusc mirandu-l (probabil) si pe el si pe noi si niciodata nu mi s-a temut jumatatea atat de mult cat se teme de ursul grizzly. Alaska ursilor grizzly este singura destinatia ce necesita munca de convingere. Inca nu a intalnit ursul polar..
Reintorcandu-ma la asemanarea si compatibilitatea celor doua jumatati, cred ca va pot cel putin un exemplu concret. In timpul unei calatorii off road la Race Track in Valea Mortii am avut ghinionul sa avariem radiatorul masinii. Trecusem pe acolo sa vedem pietrele ce se deplaseaza inexplicabil pe fundul secat al lacului in timpul noptii.
Din pacate nu era vorba de o fisura, ci de dezmembrarea completa a jumatate de radiator, in ciuda scutului protector. Aflati la o distanta de 42 de mile terestre de cea mai apropiata banda de afalta (pustie), intr-un timp in care nu aveam telefon satelit, fara nici o posibilitate de comunicare, am hotarat sa ramanem in pozitie. Cel putin pana ne odihnim si evalum optiunile.
Am rationat apa, am injghebat un adapost unde sa putem dormita toropiti de cele 118 grade F si am petrecut prima noapte in masina infofoliti in sacii de dormit pentru a ne feri de temperatura scazuta din timpul noptii.
Pana la urma am petrecut asa trei zile, urmarind cu ingrijorare cum ramanem fara apa. Tura off road fusese planificata pentru doar zece ore, in nici un caz trei zile...
In caz ca nu am fi scapat si din aceasta incercare, pentru ca suntem convinsi ca intr-o zi nu ne vom mai intoarce, ne-am ridicat si un modest monument..
In a treia zi ne-a reperat o patrula aeriana a rangerilor din park. Au trimis un echipaj auto format dintr-o blonda pistruiata cu obrajii arsi de soare si vant, ochelari fumurii si un pistol lucitor de 9mm... Blonda ne-a intrebat de sanatate si intentiile anterioare accidentului, ne-a dojenit, a incheiat un proces verbal de constatare, a chemat prin telefonul satelit cel mai apropiat atelier de depanare, aflat la numai 120 de mile terestre si ne-a invitat in masina ei pentru o extractie din teren. Eu, roman cu dragoste de nevasta si masina, am ripostat ca nu pot abandona utilajul de transpot din dotare. A urmat un foarte animat schimb de opinii referitoare la diferentele dintre valorile culturale anglo-saxone si cele mioritice. Exasperata de incapatanarea mioritica cu accente balcanice, caci eu sunt nascut in Constanta, blonda si-a ridicat centura cu cativa centimetri intarzind cu palma asupra husei in care isi tinea catusele si mi-a invitat inca o data jumatatea in masina ei.
Jumatatea a refuzat adaugand ca prefera sa ramana alaturi de mine, indiferent de consecinte. Norul de praf brusc ridicat in urma masinii rangeritzei ne-a transformat rasul in tuse.
A doua zi a sosit si masina de tractare. Soferul ne-a legat "la shtanga" pentru primele 6-7 mile si apoi s-a oprit, in panta de coborare, si ne-a dezlegat. A pus bara in spatele masinii lui si s-a apropiat de geamul jumatatii mele. Fara nici o alta introducere, sau explicatie, a invitat-o in cabina masinii lui. Nestind daca este vreo manifestare a umorului local, sau o invitatie serioasa, jumatatea mea a intrebat firescul, de ce. Soferul nebarbierit si transpirat a raspuns sec ca portiunea urmatoare este doar de coborare si serpentinele fac imposibila coborarea la remorca si ca daca "e sa se intample ceva" cu masina mea, care cu motorul oprit a ramas si fara frane si directie asistate, e de preferat sa se accidenteze o singura persoana si nu doua. Pragmatism lucid. Avea dreptate. Nu mai parea o gluma...
Doare ca jumatatea mea a raspuns ca, indiferent de ce urma sa se intample, prefera sa ramana alaturi de mine. De cate ori masina devenea mult prea greu de controlat datorita vitezei dobandite la coborare, ne uitam unul la altul si zambeam pe miros de ferodouri incinse, virand in mormanul de pietris lasat pe margine interioara a curbelor de trecerea vreunui autograder. Frecarea zgomotoasa a pietrisului de metal ne aducea increderea ca ne vom opri. Dupa fiecare oprire urma impingerea pana capatam iar putina viteza care urma sa se amplifice si tot asa pana la sosea. Soferul masinii de depanare fuma calm cu cotul pe geam conducand disciplinat la vreo 20-30 de metri in spatele nostru.
N-a fost sa fie... mai aveam si alte drumuri de facut.. Continui?
Pentru a raspunde direct, trebuie sa constat ca America ramane cu adevarat salbatica doar in Alaska. Alaska are un farmec aparte de care m-am atasat si care ma cheama inapoi. Am avut privilegiul s-o strabat de la sud la nord si inapoi cu ocazia unei calatorii auto solo de la NYC la Prudhoe Bay si inapoi (12,482 de mile la volan). Este singurul loc de pe continentul Nord American unde am respirat cu nesat libertatea locului oarecum salbatic. Spun oarecum, pentru ca pe fiecare portiune strabatuta, la volan, la pas, sau intr-o ambarcatiune, in mod sigur au mai trecut oameni inaintea mea. M-am bucurat de "salbaticia" locului dormind in cort departe de oameni, de unul singur, cu pusca rezemata langa mine,cu cartus pe tzeava, gata de tragere in timp ce afara la cateva zeci de metri ursii grizzly prindeau de zor somoni. Ma bucur foarte mult ca nu a fost niciodata nevoie sa utilizez arma de foc pentru ca ursul grizzly este un animal pretios...
De altfel, ursul grizzly este singurul animal terestru de care jumatatea mea inca se teme. Am dormit in cort, sau in masina, in timp ce in boschetii intunecati din jur se auzeau lei si hiene, am dormit intre elefanti si hipopotami ce pasteau in apropierea cortului, sau a masinii, unii ziua, unii noaptea (iesirea pentru nevoile fiziologice era complet exclusa), am dormit aproape de aligatori ce plescaiau in apa din apropierea cortului, am dormit sub cerul liber in saci de bivuac in timp ce un urs negru spalator a venit sa ne adulmece curios, am adapostit fara sa stim sub caldura paturii de sub sacii de bivuac un sarpe cu clopotei ratacit inntr-o noapte in care temperatura a scazut brusc mirandu-l (probabil) si pe el si pe noi si niciodata nu mi s-a temut jumatatea atat de mult cat se teme de ursul grizzly. Alaska ursilor grizzly este singura destinatia ce necesita munca de convingere. Inca nu a intalnit ursul polar..
Reintorcandu-ma la asemanarea si compatibilitatea celor doua jumatati, cred ca va pot cel putin un exemplu concret. In timpul unei calatorii off road la Race Track in Valea Mortii am avut ghinionul sa avariem radiatorul masinii. Trecusem pe acolo sa vedem pietrele ce se deplaseaza inexplicabil pe fundul secat al lacului in timpul noptii.
Din pacate nu era vorba de o fisura, ci de dezmembrarea completa a jumatate de radiator, in ciuda scutului protector. Aflati la o distanta de 42 de mile terestre de cea mai apropiata banda de afalta (pustie), intr-un timp in care nu aveam telefon satelit, fara nici o posibilitate de comunicare, am hotarat sa ramanem in pozitie. Cel putin pana ne odihnim si evalum optiunile.
Am rationat apa, am injghebat un adapost unde sa putem dormita toropiti de cele 118 grade F si am petrecut prima noapte in masina infofoliti in sacii de dormit pentru a ne feri de temperatura scazuta din timpul noptii.
Pana la urma am petrecut asa trei zile, urmarind cu ingrijorare cum ramanem fara apa. Tura off road fusese planificata pentru doar zece ore, in nici un caz trei zile...
In caz ca nu am fi scapat si din aceasta incercare, pentru ca suntem convinsi ca intr-o zi nu ne vom mai intoarce, ne-am ridicat si un modest monument..
In a treia zi ne-a reperat o patrula aeriana a rangerilor din park. Au trimis un echipaj auto format dintr-o blonda pistruiata cu obrajii arsi de soare si vant, ochelari fumurii si un pistol lucitor de 9mm...
Blonda ne-a intrebat de sanatate si intentiile anterioare accidentului, ne-a dojenit, a incheiat un proces verbal de constatare, a chemat prin telefonul satelit cel mai apropiat atelier de depanare, aflat la numai 120 de mile terestre si ne-a invitat in masina ei pentru o extractie din teren. Eu, roman cu dragoste de nevasta si masina, am ripostat ca nu pot abandona utilajul de transpot din dotare. A urmat un foarte animat schimb de opinii referitoare la diferentele dintre valorile culturale anglo-saxone si cele mioritice. Exasperata de incapatanarea mioritica cu accente balcanice, caci eu sunt nascut in Constanta, blonda si-a ridicat centura cu cativa centimetri intarzind cu palma asupra husei in care isi tinea catusele si mi-a invitat inca o data jumatatea in masina ei. Jumatatea a refuzat adaugand ca prefera sa ramana alaturi de mine, indiferent de consecinte. Norul de praf brusc ridicat in urma masinii rangeritzei ne-a transformat rasul in tuse.
A doua zi a sosit si masina de tractare. Soferul ne-a legat "la shtanga" pentru primele 6-7 mile si apoi s-a oprit, in panta de coborare, si ne-a dezlegat. A pus bara in spatele masinii lui si s-a apropiat de geamul jumatatii mele. Fara nici o alta introducere, sau explicatie, a invitat-o in cabina masinii lui. Nestind daca este vreo manifestare a umorului local, sau o invitatie serioasa, jumatatea mea a intrebat firescul, de ce. Soferul nebarbierit si transpirat a raspuns sec ca portiunea urmatoare este doar de coborare si serpentinele fac imposibila coborarea la remorca si ca daca "e sa se intample ceva" cu masina mea, care cu motorul oprit a ramas si fara frane si directie asistate, e de preferat sa se accidenteze o singura persoana si nu doua. Pragmatism lucid. Avea dreptate. Nu mai parea o gluma...
Doare ca jumatatea mea a raspuns ca, indiferent de ce urma sa se intample, prefera sa ramana alaturi de mine. De cate ori masina devenea mult prea greu de controlat datorita vitezei dobandite la coborare, ne uitam unul la altul si zambeam pe miros de ferodouri incinse, virand in mormanul de pietris lasat pe margine interioara a curbelor de trecerea vreunui autograder. Frecarea zgomotoasa a pietrisului de metal ne aducea increderea ca ne vom opri. Dupa fiecare oprire urma impingerea pana capatam iar putina viteza care urma sa se amplifice si tot asa pana la sosea. Soferul masinii de depanare fuma calm cu cotul pe geam conducand disciplinat la vreo 20-30 de metri in spatele nostru.
N-a fost sa fie... mai aveam si alte drumuri de facut..
Continui?
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Desi am fost tentati sa schimbam mijlocul de transport pentru ceva mai robust off road, consumul de carburanti ne-a determinat sa ramanem pe cele patru roti ale noastre...
Cele doua jumatati pregatesc masina pentru o noua tura non-stop NYC-Everglades, schimband uleiul de transmisie la cutia de viteze, cutia de transfer si cele doua diferentiale, pe strada, la bordura...
Jumatatile raman impreuna in orice situatie, nu numai in briza placuta a vacantelor!
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
cele doua jumatati nomade, fara culoare, pe apa...
pe Pacific...
pe Atlantic...
pe canale inguste...
intrati la apa... mica..
iesiti la apa (mai) mare...
in liniste...
la inaltime...
la nivelul apei...
pe punte...
si sub apa...
iesiti pe mal... deocamdata!
pe Pacific...
pe Atlantic...
pe canale inguste...
intrati la apa... mica..
iesiti la apa (mai) mare...
in liniste...
la inaltime...
la nivelul apei...
pe punte...
si sub apa...
iesiti pe mal... deocamdata!
Ultima editare: