Intre doua volte, 1982 - 2012

DoiNomazi

Seasick & Grumpy
Uneori pot trece chiar si treizeci de ani intre doua volte. Desi primul meu contact cu Delta Dunarii a fost oferit la Murighiol in noaptea de 1 Mai 1973 de o iesire "la iarba verde" cu parintii, indragostirea de Delta s-a produs de abea in vara lui 1982.

Imi amintesc ca prin vis cerul instelat si oracaitul broastelor in intunericul din spatele unei locuinte din Murighiol unde fusesem gazduiti la o familie de lipoveni. Ecoul cuvintelor "aici incepe Delta" inca reverbera in imginatia mea de copil. Ce putea fi delta? Cum arata? Mi se spusese clar ca de aici incepea si parea ca pot sa-i simt prezenta fizica acolo in intuneric. Incercam sa o vad, sa o cuprind, sa o adulmec, sa o simt. Dincolo de concretul intepaturilor tzantzarilor, intunericul Deltei parea o vietate uriasa care respira vant si vibra in clipocit nevazut de ape. M-am simtit dintr-o data mic si vulnerabil. M-am intors la adaposul casei si m-am furisat in pat. Ramasa dincolo de usa incuiata, respinsa pentru o vreme de lumina otravitoare si rece a unui bec industrial cu vapori de mercur, Delta inghitea treptat asemeni unui sarpe urias si becul si casa si patul in care ma cuibarisem. Cu o ultima impotrivire am coborat pleoapele incercand s-o zavorasc in afara mea. De abea in momentul in care am inchis ochii am descoperit ca Delta mi-o luase inainte si se strecurase deja in sufletul meu. Inca nu puteam s-o vad dar simteam ca devenise parte din pulsul meu.

Noua ani mai tarziu, in 1982, instructorul de canotaj si inot Mircea Criveanu de la Casa Pionerilor din Constanta, mi-a oferit prima sansa de a participa la o excursie in Delta. Am plecat cu cinci barci "universale" incarcate intr-un Saviem cu remorca "tocmit" de la I.T.A. si am pus barcile la apa in aval de Tulcea, la Nufarul. Am coborat pe Sf. Gheorghe pana la canalul Erenciuc, apoi am urcat pe Erenciuc, am iesit in Puiu si in Rosu. Tabara de pe malul lacului Rosu a fost punctul cel mai de nord atins in 1982. Acolo am mancat prima ciorba de peste si tot acolo am invatat sa prepar ciorba de peste. Ma pot lauda ca astazi una din cele trei feluri de preparate pe care ma incumet sa le ofer unor invitati este ciorba de peste (reteta proprie perfectionata ulterior). Celelalte doua preparate sunt bulzul ciobanesc si mielul la vatra (desi prefer oaia sau capra). In timp ce scriu imi amintesc iar de felul cum se sacrifica caprele in Mongolia.

Am ajuns intr-o seara in sudul Desertului Gobi, aproape de granitza chineza, la o familie de pastori. Eram insotit de o soferita de vreo saizeci de ani din Ulaan Bataar care conducea cu o dexteritate incredibila un UAZ 469 kaki. Soferita era mandra de nelipsitele manusi albe si de decoratia de erou fruntas in productie ce o primise in tinerete. In Desertul Gobi nu exista drumuri si indicatoare si soferii se orienteaza exclusiv dupa pozitia soarelui si relieful muntilor de la orizont. Plin de praf si fragezit de zdruncinaturile UAZ-ului a carei suspensie robusta poate fi comparata cu cea a unei carute, mi s-a facut brusc pofta de carne de capra. Familia de pastori unde urma sa petrecem noaptea intr-un ger special pentru oaspeti, avea capre. Eram curios cat poate sa coste o capra... Dupa oarece negocieri s-a stabilit ca 25 de dolari americani sunt suficienti pentru a cumpara o capra vie in salbaticia din sudul Mongoliei. Am cumparat capra si cum nu puteam sa mi-o tai si s-o mananc singur, (desi miei am taiat de unul singur) spre bucuria tuturor, am convenit s-o taie pastorul, sa-si pastreze pielea si s-o mancam cu totii. Asa am descoperit ca in Mongolia caprele nu se taie... Au asezat-o cu fata in sus "pentru a o lasa sa vada cerul", i-au facut o mica incizie in dreptul sternului si sub indrumarea si privirea atenta a tatalului, fiul pastorului si-a strecurat mana prin incizie in cavitatea toracica a caprei si i-a smuls "aorta". Mi s-a explicat ca este mult mai uman decat taierea gatului. Am filmat capra si de cate ori revad imaginile nu sunt convins de justetea argumentului...

In urma cu ceva ani in urma am fost invitat la un "party" pe acoperisul unei cladiri de patruzeci de etaje din Manhattan si mi s-a parut extrem de amuzant jarul meu de carbuni si lemne in care care rostogolisem cate un bulz ciobanesc pentru fiecare invitat. "What is it?" "Mamaliga..." "Mama what?" Carbunii ardeau mocnit si fumul alb se ridica in noapte pe fundalul zgarie norilor din jur. Un jar "mioritic" in inima Manhattanului...:) Bulgarii de mamaliga acoperiti de o crusta maronie acoperita cu praf fin de cenusa au captivat imaginatia si apetitul invitatilor. "How do we eat it?" Imbolditi de curiozitate se aliniasera disciplinati sa-si primeasca bulzul promis si se auzeau strigate de mirare cand crustele de mamaliga coapta se crapau brusc si firisoare de branza topita amestecata cu unt si galbenus de ou li se prelingeau pe degete, pe barbie si, din pacate, nu de putine ori, chiar si pe imbracamintea de seara. Unora le-a placut, altora nu. Unii au incercat doar o imbucatura si au zambit politicos "it's different!", altii chiar au vrut sa invete cum se prepara.

De la tabara de pe lacul Rosu am coborat inapoi spre sud si am iesit pe canalul Dunavat intr-un mars interminabil de 9 ore. Barca din fata era echipata cu un motor de sase cai (Forreli?) si le remorca pe celelalte patru. De la intrarea din Sf. Gheorghe pe Dunavat si pana la iesirea in Razem a plouat incontinuu. Ne adapostisem cu totii sub prelate si priveam afara printre bordul barcii si coltul prelatei. Am fi vrut sa facem pipi dar nu aveam cum pentru ca Dom' Profesor nu voia sa facem nici o escala. Eu si prietena mea eram cei mai mari dintre "pionieri" si trebuia sa avem grija de cei mici care, la fel ca in bancul cu pisoiul si motanul iesiti la agatat pe acoperis intr-o zi de iarna, incepusera sa se cam sature de conditiile din Delta..:)

Dupa inca o noapte petrecuta chiar la iesirea pe Razem am pornit odata cu zorii spre Insula Popina unde am debarcat sa ne dezmortim oasele incalzite de soarele diminetii. Spre rusinea mea, trebuie sa marturisesc ca am omorat un sarpe pe insula Popina doar pentru ca am vrut sa-i daruiesc prietenei mele pielea. (Aveam sa pastram pielea de sarpe intr-un borcan cu sare multa vreme dupa aceea. Intr-o zi a putrezit. Intr-o alta zi ne-am despartit.)

De la Popina am iesit in portul Jurilovca unde am asezat ultima tabara. Noaptea a adus o ploaie torentiala care a inundat tabara si la doua dimineata alergam cu cei mici in carca la barci sa-i evacuam in sat la o familie de lipoveni ce s-a oferit sa ne gazduiasca pe toti. Dupa ce ne-am asigurat ca cei mici aveau un acoperis deasupra capului ne-am intors impreuna cu cei trei instructori si am orbecait prin ploaie si apa pana in zori sa recuperam materialele din tabara inundata. In mod miraculas nu s-a pierdut decat o butelie de voiaj si o canistra goala de benzina. Acolo s-a intrerupt filmul primei volte in Delta Dunarii.

In 1998 am petrecut doua nopti in Dunavatul de Jos cu o prietena si am iesit cu o mica barca cu motor imprumutata de la o cunostinta pana la Perisor si inapoi. La Perisor la cherhana am legat barca si am traversat la mare cu o sticla de sampanie italiana incalzita de soare si o punga de piscoturi faramitzate de zgaltaieli... (Cei de la cherhana scapasera un tractor in canal si se chinuiau sa-l scoata. "Mama ei de viata!")

Ne-am retras mai la sud, spre Periteasca, am abandonat putinele haine pe mal si ne-am avantat goi in apa calda ca o supa. Am mancat firmituri de piscoturi imbibate cu apa sarata si am baut sampanie calda tavalindu-ne in spuma calda a valurilor... Cand ne-am intors la barca ne astepta un ARO kaki cu doi subofiteri de la politia de frontiera. (Tractorul era inca in apa canalului Perisor iar cei de la cherhana renuntasera si se retrasesera la umbra. In mod ciudat tractorul de un rosu aprins parea sa se bucure de apa ca un animal de povara iesit la scaldat. I-am zambit complice.) Habar nu aveam unde puteau fi actele barcii... Am explicat ca pot verifica proprietarul prin postul de politie din Dunavatu de Jos. Cei doi subofiteri erau piliti bine de tot si in timp ce unul ma asigura ca nu le merge statia, celalalt repeta intr-una, neintrebat, ca el nu bause nimic (!) Ne-au perchezitionat barca de peste si benzina, ne-au intrebat daca "faceam contrabanda din Ucraina"(?), fara a specifica cu ce si dupa ce s-au convins ca nu aveam nici peste, nici undite, nici benzina, nici cort, nici prea multe haine, ne-am hotarat sa cadem la pace si sa impartim in patru o unica si pretioasa sticla de Stolichnaya ramasa dumnezeu stie de cand intr-un cotlon al barcii si aparuta brusc la perchezitie...

Ecce homo! Ramane o dilema perpetua daca acest aspect, cat se poate de uman pana la urma, este de preferat atitudinii unui "robocop" cu pliurile uniformei aliniate impecabil cu ochelarii fumurii si o totala lipsa de interes in Stolichnaya...:) Vodca calda dupa sampanie calda si soarele dogoritor al dupa amiezei de vara au cam atenuat amintirile drumului de intoarcere pana in Dunavatu De Jos. Nu mai stiu pe unde ne-am intors, orobabil ca s-0 fi intors barca singura ca o vaca ce revine acasa cu inserarea, dar cert este ca seara si tzantarii ne-au gasit la ponton inapoi in sat cu barca intacta. Mai putin sticla de vodca.

In vara lui 1999 am luat un "pasager" de la Tulcea la Chilia Veche cu o alta prietena si ne-am fatzait pana la Letea. Am intalnit un calugar tanar pe acoperisul unui schit din apropiere de Chilia Veche care se straduia sa prinda semnal de celular. Nu mai stiu daca era Connex sau Dialog. N-am putut rezista tentantiei de a-l filma, mai ales ca ca era antrenat intr-un dialog aprins despre niste bani imprumutati cuiva. Undeva in conversatia inregistrata se aude o referinta directa la Necuratul. "...dat dracului!" Ne-am intors a doua zi in Tulcea cu un ARO alb de ocazie care in mod sigur mi-a rearanjat toate pietrele de la rinichi. Stiu sigur ca am cateva. Fara a avea vreo legatura cu zdruncinaturile, de atunci n-am mai calcat in Delta...

In vara lui 2012 vreau sa refac volta de acum treizeci de ani si sa pornesc pe urmele expeditiei din 1982 urcand pe Erenciuc, Puiu, Rosu. Lipsa de timp si teama de a nu ramane blocat intre Puiu si Rosu ma poate determina sa ma las cat mai repede spre sud. Chiar daca nu voi mai avea piscoturi si sampanie italiana voi incerca sa mai trec pe la Perisor...:)

Desi s-a nascut si a crescut tot in Constanta, M. nu a fost niciodata in Delta si pentru ea va fi ceva nou. Si daca marea ne va lasa, vom incerca sa iesim la Constanta sau Eforie, inchizand sirul emotiilor si amintirilor dintre cele doua volte. Mai multi colegi de forum de pe Barcaholic mi-au atras atentia, pe buna dreptate, ca exista locuri "mai frumoase" intre bratele Sf. Gheorghe si Sulina, sau la nord de bratul Sulina. Asa este, stiu, dar pentru noi calatoriile, mai important chiar decat peisajele, sunt uneori directionate de destinatii... Vreau sa ne "intoarcem" in Constanta natala de pe mare...

De abea astept...:)
 
Ultima editare:
Si noi așteptăm sa ne povestești aventura


Sent from my iPhone using Tapatalk

"Epistulae ex Ponto - 2012", video jurnalul unei intoarceri la Marea Neagra. (final countdown T - 5 days)

Incepand de maine nu voi mai avea acces la internet...:) si asta este prilej de bucurie.
 
Primele impresii sunt pozitive. Bucurestiul pare complet schimbat comparat cu acum 6 ani si in acelasi timp extrem de familiar. Azi noapte n-am putut dormi datorita diferentei de fus orar si incepand de la 2 dimineata am batut cateva strazi de cartier spre entuziasmul cainilor si mirarea unor taximetristi. Este coplesitoare linistea din Bucurestiul de dupa miezul noptii... Am revenit in casa pe la 5 dimineata. Acum pornesc din nou pe strazi pieton spre Gipo (a propos, la cat deschide?) Fiecare pas imi aminteste cat de dor imi era. Stiu, inteleg, simt, ca sunt probleme si multa neliniste in jur, nu vreau sa fiu egosit, dar nu pot sa nu ma bucur de aceasta intoarcere in Romania. Azi adun bagajele si maine ies la balta. Gata, nu va mai plictisesc..:)
 
Aici ai programul magazinelor din Bucuresti.
La magazinul de pe Duca deschide la 10. La cel din Sos. Vergului la 8:30.
 
Aici ai programul magazinelor din Bucuresti.
La magazinul de pe Duca deschide la 10. La cel din Sos. Vergului la 8:30.

Din punctul meu de vedere astazi a fost o zi deosebita si extrem de placuta. Am avut privilegiul sa intalnesc doi oameni deosebiti, Ciby si Florio. Amandoi sunt extrem de amabili iar Florio si-a sacrificat intreaga zi, cum nu multi ar face-o, sa ajute la recuperarea U-boat-ului de la Otopeni. Recuperarea a fost similara unui sketch de comedie TV in care te plimbi intre cateva cladiri, birouri si etaje, ba pentru o stampila,ba pentru un formular, ba pentru o semnatura, ba pentru o chitanta, dupa care continui cercul revizitand aceleasi birouri si persoane. Desi procesul birocratic este extrem de complicat si nu tocmai ieftin, am fost placut surprins placut de atitudinea oamenilor. Am fost intaminat cu o politetze reala de oameni care isi faceau constiincios meseria si chiar incercau sa faca birocratia mai
placuta, ba cu o gluma, ba cu un zambet. Nu ma asteptam nici la complicatul proces birocratic si nici la bunavointa si amabilitatea celor de la Otopeni Cargo.

Inca o data, Florio a fost de-a dreptul exraordinar, de o rabdare si un calm iesite din comun. Ar fi groazav sa existe mai multi Florio in lumea asta... Cei care il stiti deja intelegeti la ce ma refer, iar cei care nu l-ati cunoscut inca in persoana, merita s-o faceti.

Prim concluzie, este mai mult mai simplu si economic sa inchiriezi un kayak din Romania decat sa aduci un kayak de peste ocean. Infinit mai simplu si mai economic. Aviz amatorilor!
 
Ultima editare:
Primele impresii sunt pozitive. Bucurestiul pare complet schimbat comparat cu acum 6 ani si in acelasi timp extrem de familiar. Azi noapte n-am putut dormi datorita diferentei de fus orar si incepand de la 2 dimineata am batut cateva strazi de cartier spre entuziasmul cainilor si mirarea unor taximetristi. Este coplesitoare linistea din Bucurestiul de dupa miezul noptii... Am revenit in casa pe la 5 dimineata. Acum pornesc din nou pe strazi pieton spre Gipo (a propos, la cat deschide?) Fiecare pas imi aminteste cat de dor imi era. Stiu, inteleg, simt, ca sunt probleme si multa neliniste in jur, nu vreau sa fiu egosit, dar nu pot sa nu ma bucur de aceasta intoarcere in Romania. Azi adun bagajele si maine ies la balta. Gata, nu va mai plictisesc..:)


Probabil comparat cu New York-ul o fi liniste in Bucuresti. Pentru cei din tara, capitala e vacarmul intruchipat :)
 
Din punctul meu de vedere astazi a fost o zi deosebita si extrem de placuta. Am avut privilegiul sa intalnesc doi oameni deosebiti, Ciby si Florio. Amandoi sunt extrem de amabili iar Florio si-a sacrificat intreaga zi, cum nu multi ar face-o, sa ajute la recuperarea U-boat-ului de la Otopeni. Recuperarea a fost similara unui sketch de comedie TV in care te plimbi intre cateva cladiri, birouri si etaje, ba pentru o stampila,ba pentru un formular, ba pentru o semnatura, ba pentru o chitanta, dupa care continui cercul revizitand aceleasi birouri si persoane. Desi procesul birocratic este extrem de complicat si nu tocmai ieftin, am fost placut surprins placut de atitudinea oamenilor. Am fost intaminat cu o politetze reala de oameni care isi faceau constiincios meseria si chiar incercau sa faca birocratia mai
placuta, ba cu o gluma, ba cu un zambet. Nu ma asteptam nici la complicatul proces birocratic si nici la bunavointa si amabilitatea celor de la Otopeni Cargo.

Inca o data, Florio a fost de-a dreptul exraordinar, de o rabdare si un calm iesite din comun. Ar fi groazav sa existe mai multi Florio in lumea asta... Cei care il stiti deja intelegeti la ce ma refer, iar cei care nu l-ati cunoscut inca in persoana, merita s-o faceti.

Prim concluzie, este mai mult mai simplu si economic sa inchiriezi un kayak din Romania decat sa aduci un kayak de peste ocean. Infinit mai simplu si mai economic. Aviz amatorilor!

Numai sa ai de unde inchiria o ambarcatie pe masura asteptarilor. Mai duceti U-boatul acasa, sau il vindeti aici? :)
 
Din punctul meu de vedere astazi a fost o zi deosebita si extrem de placuta. Am avut privilegiul sa intalnesc doi oameni deosebiti, Ciby si Florio. Amandoi sunt extrem de amabili iar Florio si-a sacrificat intreaga zi, cum nu multi ar face-o, sa ajute la recuperarea U-boat-ului de la Otopeni. Recuperarea a fost similara unui sketch de comedie TV in care te plimbi intre cateva cladiri, birouri si etaje, ba pentru o stampila,ba pentru un formular, ba pentru o semnatura, ba pentru o chitanta, dupa care continui cercul revizitand aceleasi birouri si persoane. Desi procesul birocratic este extrem de complicat si nu tocmai ieftin, am fost placut surprins placut de atitudinea oamenilor. Am fost intaminat cu o politetze reala de oameni care isi faceau constiincios meseria si chiar incercau sa faca birocratia mai
placuta, ba cu o gluma, ba cu un zambet. Nu ma asteptam nici la complicatul proces birocratic si nici la bunavointa si amabilitatea celor de la Otopeni Cargo.

Inca o data, Florio a fost de-a dreptul exraordinar, de o rabdare si un calm iesite din comun. Ar fi groazav sa existe mai multi Florio in lumea asta... Cei care il stiti deja intelegeti la ce ma refer, iar cei care nu l-ati cunoscut inca in persoana, merita s-o faceti.

Prim concluzie, este mai mult mai simplu si economic sa inchiriezi un kayak din Romania decat sa aduci un kayak de peste ocean. Infinit mai simplu si mai economic. Aviz amatorilor!

Sau, la cum va stim (din citite :) )... poate cu caiacul PE ocean este mai simplu pentru voi :).
 
Intalnire de gradul III

Am avut o surpriza placuta, ca in ultima iesire de saptamana trecuta, in care planul era sa facem un mic raid alaturi de Aurelian X_Petrolist , nea Nicu Home-Made artist emerit , Romeo-Skipper , Bogdan Buciu &family .
Astrele s-au aranjat asa: dupa 3 zile de Gura Portitei, unii dintre noi plecand, am ales noi cei ramasi "la continuitate" sa mergem catre Periteasca. Zis si facut: ne-am imbarcat pe Nemo, eu, Cosmin, Tania, Maria, Romeo si XL ( the best yacht-catel) . Si dupa o zi cu peripetii de tot felul in care navigatia cu vele de mare placere s-a imbinat cu cautarea zadarnica unei treceri de pescaj normal catre Periteasca, am ajuns intr-un final ceva mai la nord, prin Dranov , la Perisor.
Salbatic, mirific, extraplat , Shaffhausen .
Dar adevarata surpriza despre care vreau sa va povestesc, este intalnirea inopinata, de gradul III , cu cei Doi Nomazi :) . Care veneau pe mare, calarind o vela gri si infoiata .
Odata ce i-am prins in binoclu inca de cand se vedeau cat un bat de chibrit tremurator in zare, am iesit cu Romeo mai catre larg sa chiuim si sa facem semne ( deloc obscene) cu mana. Dupa care am decis noi ca Nomazii vor taia prin larg catre Gura Portitei, asa ca am taiat-o inot catre larg, sa le ies in fata.
Metoda eficace, insa deloc necesara : cand ne-am intalnit in cele din urma mi-au marturisit ca oricum aveau de gand sa puna tabara aici, la Perisor :) .
Bucurie mare, intalnirea asta la marginea tarii, pe un tarm salbatic de Pont Euxin .
Am ajuns sa ne bucuram unii de prezenta altora, sa degustam putin din ciorba de peste proaspat facuta in bucataria barcutei mele, sa infulecam cate o bucata de chefal prajit si sa o spalam in vin alb si aromat .
Am petrecut o seara frumoasa, urmata din sfantul senin, de o furtuna zdravana ce ne-a zgaltait bine si ne-a dat un perdaf de ploaie torentiala .
A doua zi ne-am baut cafelele impreuna si desi aveam acelasi drum, ne-am luat la revedere cu drag, noi lenesii neindurandu-ne sa plecam inca de pe tarmul ala placut, in care valurile caldute si chefalul proaspat ne atrageau inefabil .
 

Atașamente

  • 100_6375.jpg
    100_6375.jpg
    49.9 KB · Vizualizări: 71
  • 100_6372.jpg
    100_6372.jpg
    67.4 KB · Vizualizări: 71
  • 100_6374.jpg
    100_6374.jpg
    37.9 KB · Vizualizări: 70
  • 100_6376.jpg
    100_6376.jpg
    49.9 KB · Vizualizări: 71
  • 100_6382.jpg
    100_6382.jpg
    45.4 KB · Vizualizări: 72
  • 100_6386.jpg
    100_6386.jpg
    52.7 KB · Vizualizări: 69
  • 100_6400.jpg
    100_6400.jpg
    56 KB · Vizualizări: 71
  • 100_6399.jpg
    100_6399.jpg
    44.3 KB · Vizualizări: 70
  • 100_6397.jpg
    100_6397.jpg
    46.8 KB · Vizualizări: 72
  • 100_6393.jpg
    100_6393.jpg
    38.1 KB · Vizualizări: 71
  • 100_6391.jpg
    100_6391.jpg
    51.6 KB · Vizualizări: 71
  • 100_6389.jpg
    100_6389.jpg
    35.9 KB · Vizualizări: 68
Ultima editare:
Si ceva imagini demonstrative a ce inseamna sa intalnesti niste prieteni, pe aceleasi ape :)
 

Atașamente

  • 100_6403.jpg
    100_6403.jpg
    88.5 KB · Vizualizări: 80
  • 100_6407.jpg
    100_6407.jpg
    104.4 KB · Vizualizări: 79
  • 100_6405.jpg
    100_6405.jpg
    70.3 KB · Vizualizări: 79
  • 100_6406.jpg
    100_6406.jpg
    81 KB · Vizualizări: 77
  • 100_6366.jpg
    100_6366.jpg
    44.6 KB · Vizualizări: 74
  • 100_6368.jpg
    100_6368.jpg
    60.3 KB · Vizualizări: 74
  • 100_6367.jpg
    100_6367.jpg
    71.4 KB · Vizualizări: 78
  • 100_6365.jpg
    100_6365.jpg
    81.2 KB · Vizualizări: 77
  • 100_6408.jpg
    100_6408.jpg
    70.4 KB · Vizualizări: 75
  • 100_6423.jpg
    100_6423.jpg
    120.3 KB · Vizualizări: 78
  • 100_6425.jpg
    100_6425.jpg
    109.4 KB · Vizualizări: 74
Nomazii m-au rugat sa va salut in numele lor, lucru pe care il fac cu drag :) .

De ieri sunt campati pe grindul Chituc la coordonatele 44*31'57,4" N , 28* 52'28,5" E .
Furtuna care se apropia s- a dezlantuit in cele din urma, dar nu inainte ca prietenii nostri sa iasa la mal. Acum sunt in regula, asteptand ca vantul sa isi mai domoleasca taria .
Luandu-ma dupa prognozele despre care i-am si informat, abia maine dupa ora 18 se va mai linisti marea.
Daca punem la socoteala ca si Razelmul i-a pus la incercare in sfarsitul saptamanii trecute, se pare ca tura de anul asta din delta, nu va fi usor uitata de catre ce DOI Nomazi :)
 

Atașamente

  • Prognoza Razelm.jpg
    Prognoza Razelm.jpg
    275.6 KB · Vizualizări: 41
Nomazii m-au rugat sa va salut in numele lor, lucru pe care il fac cu drag :) .

De ieri sunt campati pe grindul Chituc la coordonatele 44*31'57,4" N , 28* 52'28,5" E .
Furtuna care se apropia s- a dezlantuit in cele din urma, dar nu inainte ca prietenii nostri sa iasa la mal. Acum sunt in regula, asteptand ca vantul sa isi mai domoleasca taria .
Luandu-ma dupa prognozele despre care i-am si informat, abia maine dupa ora 18 se va mai linisti marea.
Daca punem la socoteala ca si Razelmul i-a pus la incercare in sfarsitul saptamanii trecute, se pare ca tura de anul asta din delta, nu va fi usor uitata de catre ce DOI Nomazi :)

Iesirea pe mare dupa furtuna a fost si mai dramatica...:)
 
Salutari tuturor!
Adriane, ma bucur sa vad ca sunteti bine!
Nu stiu cum stati cu graficul, probabil ca valurile de pe Razelm si furtuna de pe mare v-au dat peste cap. Dar macar prietenii au fost pe aproape.
Abia astept sa citesc parerile voastre despre aceasta tura.
Cat despre ce am vazut in pozele postate de Florio, nu pot decat sa va invidiez. Da' bine mai Florine, va balaciti in Delta si puneti chefal la ciorba? Trebuie neaparat sa va prepar odata un crap la gratar asa cum am invatat de la un lipovean. Neaparat!
Ma grabesc sa inchei ca raman fara wireless. Se pare ca pe aici prin Grecia, criza a afectat si nivelul semnalului de internet!!!! Abia am reusit sa prind ceva dimineata pe la 6.
Numai bine si aventuri placute!!!
 
Ultima editare:
Salutari tuturor!
Adriane, ma bucur sa vad ca sunteti bine!
Nu stiu cum stati cu graficul, probabil ca valurile de pe Razelm si furtuna de pe mare va dat peste cap. Dar macar prietenii au fost pe aproape.
Abia astept sa citesc parerile voastre despre aceasta tura.
Cat despre ce am vazut in pozele postate de Florio, nu pot decat sa va invidiez. Da' bine mai Florine, va balaciti in Delta si puneti chefal la ciorba? Trebuie neaparat sa va prepar odata un crap la gratar asa cum am invatat de la un lipovean. Neaparat!
Ma grabesc sa inchei ca raman fara wireless. Se pare ca pe aici prin Grecia, criza a afectat si nivelul semnalului de internet!!!! Abia am reusit sa prind ceva dimineata pe la 6.
Numai bine si aventuri placute!!!

Salut, kir Ciby! Furtuna ne-a scuturat putin pe Sacalin si ne-a gonit la mal pe niste valuri de campionat de surfing pana la mal "pe continent" intre Ciotica si Perisor, ne-a tinut piept pe Razem 3 zile de ni s-au lungit bratele ca la cimpanzei si de la Popina ne-a scos la Sarichioi (ce ciorba am mancat acolo!!!) apoi ne-a luat la gadilat de ne-a rupt o AMA si ne-a scos drept in stuf la Calugaru (de unde te-am sunat sa ne luam la revedere) si ne-a "busit" pe Grindul Chituc unde ne-a tinut pironiti doua nopti. Cand ziceam ca in sfarsit a trecut, ignorand cu nesimtire avertismentul lui Florio care tot repeta "orele 18:00", ne-a luat la tranta cu rafale de 20-25 de noduri si valuri de 2 m care ne-au transformat in submarin (sunt secventa video in care prova kayak-ului pana la locul din fata dispare complet in val). Una peste alta, a fost excelent.

Mi-a facut placere sa ne intalnim si speram sa existe si o data viitoare. Distractie placuta in batrana Elada!
 
Felicitari pentru aventura mai nomazi mai, asa va vreau ! Caiacul ueber alles! Ce mi-au placut pozele alea cu vaporul vostru ticsit de echipament si lampa aia pe bat, trebuia sa ma astept la asta ,pariez ca aveati si flares la voi :)
 
Felicitari pentru aventura mai nomazi mai, asa va vreau ! Caiacul ueber alles! Ce mi-au placut pozele alea cu vaporul vostru ticsit de echipament si lampa aia pe bat, trebuia sa ma astept la asta ,pariez ca aveati si flares la voi :)

531012_347425122008108_1643350630_n.jpg


574447_347426005341353_1141029583_n.jpg


226075_347425705341383_746165118_n.jpg




Am avut cam tot ce ne-a trebuit, sau ne-ar fi putut trebui in caz de... inclusiv trusa de interventie pentru reparatii... am inlocuit un sponson pocnit si am reparat una din AMAs (flotoare)

Am avut placerea sa ne intalnim si cu Constantin Lascu in Portul Tomis la iesire si s-a minunat si el cand a vazut "mormanul" de echipament scos de pe U-boat-ul nostru...:)
 
Ultima editare:
Iesirea pe mare dupa furtuna a fost si mai dramatica...:)

E firesc dramatismul, daca voi ati iesit inainte de finalul furtunii :) .
Imediat ce se domoleste vantul e bine...pe tarm. Pe mare ramane inca o hula urata, valuri formate undeva in larg si care isi elibereaza tensiunile in toate directiile. Nu uitati ca zona de centru a furtunii a fost undeva pe la 130 mile de coasta .
Dar dramatismul completeaza frumos o aventura, daca totul se termina cu bine :) .
 
E firesc dramatismul, daca voi ati iesit inainte de finalul furtunii :) .
Imediat ce se domoleste vantul e bine...pe tarm. Pe mare ramane inca o hula urata, valuri formate undeva in larg si care isi elibereaza tensiunile in toate directiile. Nu uitati ca zona de centru a furtunii a fost undeva pe la 130 mile de coasta .
Dar dramatismul completeaza frumos o aventura, daca totul se termina cu bine :) .

dramatism, dramatism, dar hula aia a fost cam rodeo style..:) si-apoi nu spuneai tu ceva de tiglele de pe casa?..:)
 
Salutari tuturor!

Cat despre ce am vazut in pozele postate de Florio, nu pot decat sa va invidiez. Da' bine mai Florine, va balaciti in Delta si puneti chefal la ciorba? Trebuie neaparat sa va prepar odata un crap la gratar asa cum am invatat de la un lipovean. Neaparat!

Ai grija pe cine inviti la masa, ca eu raspund la provocari :) !

Cand esti in natura, iei ce-ti ofera natura. De data asta, daca la oferta era chefalul...ce sa facem, ne-am sacrificat :D
Atat de darnic a fost acel chefal, incat si ieri am facut o salata de icre din ceea ce n-am apucat sa mancam la fata locului .
 

Back
Sus