Mangalia, 27.07.2012 ora 23.45 , am facut rost in sfarsit de dinghi si am anuntat politia de frontiera ca vom parasi marina a doua zi la ora 6.00am cu destinatia Varna unde am si ajuns la ora 14.00 , acostand la pontonul lui Bratoev (L.Z Yachting).
Aici ne-au vizitat doi ofiteri de la politia de frontiera(dupa ce in prealabil am fost intrebati prin statie cine suntem si portul de destinatie) si in zece minute am terminat formalitatile de intrare in Bulgaria. Am mai completat ceva accesorii la velierul Bavaria 37 C ''Manuela'' , sub pavilion romanesc si am plecat urmatoarea zi la rasaritul soarelui cap compas Tzarevo. Ca si in ziua anterioara, marea a fost aproape lac, doborandu-mi echipajul (la somn) si am navigat mai mult la vele, ajungand la Tsarevo in jurul orei 16.00 ,unde ar fi fost perfect daca as fi avut 20 leva cash pentru formalitatile de iesire din Bulgaria, intrucat nu as mai fi pierdut 30 de minute in cautarea unui bancomat. Vamesul bulgar de aproximativ 200 kg mi-a facut iesirea din Bulgaria in circa 20 minute, dupa care am plecat spre Igneada. La scurt timp dupa ce am intrat in apele teritoriale turcesti, am agatat probabil o plasa de pescuit la elice, moment in care motorul a inceput sa trepideze destul de tare. M-am cam speriat si l-am pus pe neutral , iar apoi am incercat un timid relanti inainte, constatand cu bucurie ca motorul toarce din nou. Dupa acest moment neplacut am intrat la Igneada, unde am acostat lateral la pontonul lui Sahil Guvelnic (politia de coasta turca) , care ne au luat actele. Nefiind port of entry nu am putut face intrarea in Turcia, dar pentru ca gagica sefului de la politia de frontiera era romanca, am obtinut permisiunea de a iesi din curtea unitatii militare si sa cinam la un restaurant pescaresc din sat.
A doua zi dimineata la ora 4.00 am parasit Igdeada si dupa circa doua ore, previziunile de mare 4-5 s-au adeverit si am dansat la timona pana aproape de intrarea in Bosfor, unde marea a inceput sa se linisteasca , iar bravul meu echipaj a iesit in cokpit.
Bosforul a fost impresionant si mai putin aglomerat decat ma asteptam. Nu am oprit in Istambul, in Marina Atakoy pentru a face intrarea in Turcia, intrucat am fost avertizati ca formalitatile se fac in oras ceea ce implica un efort mai mare si o pierdere de timp, asa ca am acostat in marina Guzelce, unde am platit cca. 20 Euro (marina dotata cu apa electricitate ,dusuri ,dar si cormorani cacaciosi). in urmatoarea zi am plecat de dimineata spre Marmara Adasi pe o mare oglinda, vant zero.
Carduri de delfini ne-au insotit , uneori foarte foarte aproape de barca, si dupa o baie facuta intr-un golf , am intrat in portul Marmara Adasi , unde am lasat ancora si am acostat cu pupa la ponton si am fost ajutati de catre un turc de la port care ne-a taiat o chitanta de circa 20 lire. Aici am umplut canistrele goale de motorina si am aflat de la vecinul turc ca o destinatie frumoasa ar fi insula turceasca Bozcada si ca Marmaraua nu este cea mai linistita mare, cum am vazut-o noi in acea zi in urma, ba din potriva. A avut dreptate in amandoua cazurile, intrucat a doua zi de dimineata marea s-a montat foarte repede si nu de putine ori am avut valuri din directii diferite, care ne-au zdruncitat destul de tare, mai ales ca timona a inceput sa opuna o rezistenta foarte mare, de am facut muschii lui Popey(mai tarziu am depistat cauza; resturi de fibra, rezultate de la taierea locasurilor pentru statie si gps din consola timonei). Cand am intrat in Dardanele, marea s-a linistit si am putut contempla in liniste stramtoarea, evitand desele ferry care fac legatura intre Europa si Asia, dar si nenumarate vapoare mari de tot felul. La un momentdat am vazut in departare o baliza de culoare neagra, pe care nu stiam pe ce parte sa o ocolesc, precum cele de la Limanu, dar care s-a dovedit a fi putin mai tarziu un submarin turcesc.
Am intrat in Egee si cand mai aveam 3 mile pana la Bozcada am fost interceptati de paza de coasta turca, care ne-a verificat actele. Le-am spus politistilor ca vom face intrarea in Turcia la Ayvalik, dupa ce vom poposi in Bozcada. Ei ne-au urmarit vreo 20 de minute, apoi au disparut si am intrat in port dupa amiaza , acostand cu mooring. Insula superba, amestec turcesc grecesc, vazandu-se clar ca pe aici au fost stapani cand unii , cand altii. Am parasit locatia a doua zi dimineata , urmatoarea oprire fiind in Lesvos, in Mithimna/Molivos ,unde pe vant de peste 20 de noduri am lasat ancora in mijlocul portului, iar pe ponton a trebuit sa sara Vlad ca sa putem sa ii aruncam legaturile, intrucat am intrat in Grecia unde trebuie sa te descurci singur la acostari. In tot acest timp, la 5 metri de noi, un politist a vorbit la telefon pana in momentul in care am terminat acostarea, cand ne-a chemat la biroul politiei, unde seful lui ne-a spus ca trebuia sa facem intrarea in Grecia la Mytilini, dar ne lasa sa stam peste noapte, cu conditia sa plecam dimineata devreme. Acest port este mic, dar feeric , avand cateva taverne minione pe cheu, luminile lor noaptea aducandu-mi aminte de Hydra. Early in the morning , cum i- am promis politistului, am dat sa plecam, dar ancora noastra tinea bine de tot (un bolovan de vreo 30 kg, croit parca pentru ancora noastra). Imi pare rau ca inca nu stiu sa postez poze , pentru ca mai rar poti vedea o perla crescuta peste noapte pe ancora, pentru extragerea careia a fost nevoie ca baiatul meu cel mare, Vlad sa faca o baie la 7am intr-o apa foarte rece ca sa lege o scota de ancora . pentru a o putea ridica pe cheu. Dupa aceasta ''inviorare'' am plecat spre Ayvalik unde am acostat la Setur Marina, unde preturile sunt destul de piperate cand platesti perioade scurte, dar care ofera atat check-in-ul de Turcia, cat si asistenta la acostare si toate facilitatile unei marine civilizate. Mai nou, firma Setur a cumparat si marina din Mytilini , pe care au modernizat-o, dar care este momentan aproape goala, datorita renumelui nu tocmai bun al acestui oras dar asta am sa va povestesc data viitoare , cand va voi povesti cateva impresii din voiajul pana la Cesme, nu inainte de a multumi bravului meu echipaj (Doamna Amiral, Vlad si Matei ) care trebuia sa se intoarca in tara, intrucat saptamana urmatoare urma sa vina un grup de prieteni carora le-am promis o saptamana de sailing , soare si mare.
Aici ne-au vizitat doi ofiteri de la politia de frontiera(dupa ce in prealabil am fost intrebati prin statie cine suntem si portul de destinatie) si in zece minute am terminat formalitatile de intrare in Bulgaria. Am mai completat ceva accesorii la velierul Bavaria 37 C ''Manuela'' , sub pavilion romanesc si am plecat urmatoarea zi la rasaritul soarelui cap compas Tzarevo. Ca si in ziua anterioara, marea a fost aproape lac, doborandu-mi echipajul (la somn) si am navigat mai mult la vele, ajungand la Tsarevo in jurul orei 16.00 ,unde ar fi fost perfect daca as fi avut 20 leva cash pentru formalitatile de iesire din Bulgaria, intrucat nu as mai fi pierdut 30 de minute in cautarea unui bancomat. Vamesul bulgar de aproximativ 200 kg mi-a facut iesirea din Bulgaria in circa 20 minute, dupa care am plecat spre Igneada. La scurt timp dupa ce am intrat in apele teritoriale turcesti, am agatat probabil o plasa de pescuit la elice, moment in care motorul a inceput sa trepideze destul de tare. M-am cam speriat si l-am pus pe neutral , iar apoi am incercat un timid relanti inainte, constatand cu bucurie ca motorul toarce din nou. Dupa acest moment neplacut am intrat la Igneada, unde am acostat lateral la pontonul lui Sahil Guvelnic (politia de coasta turca) , care ne au luat actele. Nefiind port of entry nu am putut face intrarea in Turcia, dar pentru ca gagica sefului de la politia de frontiera era romanca, am obtinut permisiunea de a iesi din curtea unitatii militare si sa cinam la un restaurant pescaresc din sat.
A doua zi dimineata la ora 4.00 am parasit Igdeada si dupa circa doua ore, previziunile de mare 4-5 s-au adeverit si am dansat la timona pana aproape de intrarea in Bosfor, unde marea a inceput sa se linisteasca , iar bravul meu echipaj a iesit in cokpit.
Bosforul a fost impresionant si mai putin aglomerat decat ma asteptam. Nu am oprit in Istambul, in Marina Atakoy pentru a face intrarea in Turcia, intrucat am fost avertizati ca formalitatile se fac in oras ceea ce implica un efort mai mare si o pierdere de timp, asa ca am acostat in marina Guzelce, unde am platit cca. 20 Euro (marina dotata cu apa electricitate ,dusuri ,dar si cormorani cacaciosi). in urmatoarea zi am plecat de dimineata spre Marmara Adasi pe o mare oglinda, vant zero.
Carduri de delfini ne-au insotit , uneori foarte foarte aproape de barca, si dupa o baie facuta intr-un golf , am intrat in portul Marmara Adasi , unde am lasat ancora si am acostat cu pupa la ponton si am fost ajutati de catre un turc de la port care ne-a taiat o chitanta de circa 20 lire. Aici am umplut canistrele goale de motorina si am aflat de la vecinul turc ca o destinatie frumoasa ar fi insula turceasca Bozcada si ca Marmaraua nu este cea mai linistita mare, cum am vazut-o noi in acea zi in urma, ba din potriva. A avut dreptate in amandoua cazurile, intrucat a doua zi de dimineata marea s-a montat foarte repede si nu de putine ori am avut valuri din directii diferite, care ne-au zdruncitat destul de tare, mai ales ca timona a inceput sa opuna o rezistenta foarte mare, de am facut muschii lui Popey(mai tarziu am depistat cauza; resturi de fibra, rezultate de la taierea locasurilor pentru statie si gps din consola timonei). Cand am intrat in Dardanele, marea s-a linistit si am putut contempla in liniste stramtoarea, evitand desele ferry care fac legatura intre Europa si Asia, dar si nenumarate vapoare mari de tot felul. La un momentdat am vazut in departare o baliza de culoare neagra, pe care nu stiam pe ce parte sa o ocolesc, precum cele de la Limanu, dar care s-a dovedit a fi putin mai tarziu un submarin turcesc.
Am intrat in Egee si cand mai aveam 3 mile pana la Bozcada am fost interceptati de paza de coasta turca, care ne-a verificat actele. Le-am spus politistilor ca vom face intrarea in Turcia la Ayvalik, dupa ce vom poposi in Bozcada. Ei ne-au urmarit vreo 20 de minute, apoi au disparut si am intrat in port dupa amiaza , acostand cu mooring. Insula superba, amestec turcesc grecesc, vazandu-se clar ca pe aici au fost stapani cand unii , cand altii. Am parasit locatia a doua zi dimineata , urmatoarea oprire fiind in Lesvos, in Mithimna/Molivos ,unde pe vant de peste 20 de noduri am lasat ancora in mijlocul portului, iar pe ponton a trebuit sa sara Vlad ca sa putem sa ii aruncam legaturile, intrucat am intrat in Grecia unde trebuie sa te descurci singur la acostari. In tot acest timp, la 5 metri de noi, un politist a vorbit la telefon pana in momentul in care am terminat acostarea, cand ne-a chemat la biroul politiei, unde seful lui ne-a spus ca trebuia sa facem intrarea in Grecia la Mytilini, dar ne lasa sa stam peste noapte, cu conditia sa plecam dimineata devreme. Acest port este mic, dar feeric , avand cateva taverne minione pe cheu, luminile lor noaptea aducandu-mi aminte de Hydra. Early in the morning , cum i- am promis politistului, am dat sa plecam, dar ancora noastra tinea bine de tot (un bolovan de vreo 30 kg, croit parca pentru ancora noastra). Imi pare rau ca inca nu stiu sa postez poze , pentru ca mai rar poti vedea o perla crescuta peste noapte pe ancora, pentru extragerea careia a fost nevoie ca baiatul meu cel mare, Vlad sa faca o baie la 7am intr-o apa foarte rece ca sa lege o scota de ancora . pentru a o putea ridica pe cheu. Dupa aceasta ''inviorare'' am plecat spre Ayvalik unde am acostat la Setur Marina, unde preturile sunt destul de piperate cand platesti perioade scurte, dar care ofera atat check-in-ul de Turcia, cat si asistenta la acostare si toate facilitatile unei marine civilizate. Mai nou, firma Setur a cumparat si marina din Mytilini , pe care au modernizat-o, dar care este momentan aproape goala, datorita renumelui nu tocmai bun al acestui oras dar asta am sa va povestesc data viitoare , cand va voi povesti cateva impresii din voiajul pana la Cesme, nu inainte de a multumi bravului meu echipaj (Doamna Amiral, Vlad si Matei ) care trebuia sa se intoarca in tara, intrucat saptamana urmatoare urma sa vina un grup de prieteni carora le-am promis o saptamana de sailing , soare si mare.
!
