La tot pasul....
...gasesti teribilism de dragul ...teribilismului.
Sambata am scos barca pe Snagov, fiindca nu e inmatriculata inca si nu ma pot aventura fara acte, anapoda.
O splendoare ! Paduri/liziere pe maluri, apa linistita, vanticel domol, linistea punctata doar de strigatul pasarilor , clipocitul apei in spatele carmei si cate o rafala razleata pleznind in focul genovez . Bateriile mele de om modern in stres modern, se incarcau incet-incet, si eram numai zambet.
Evident, cum minunile nu dureaza mult, au aparut motoristii . Nuuu, nu cei care naviga firesc, normal, ci unii cu barca de viteza, topaind pe valuri, cu icnete ! Facand opturi, viraje stranse, valuri peste valuri...
O barca lunga, cu o herghelie urlandu-i la spate, doi flacai pitifelnici inauntru si o parasuta tatoasa pe chiar botul barcii, fluturand in viteza , scuturata de saltul nervos al bolidului. Atitudinea duduii era a la Madame Recamier, lungita intr-un cot (probabil amortit deja) , agatata bine cu cealalta mana , coafura-vartej in vant, si probabil dezlipindu-si musculitele de pe zambetul fortat .
Nu glumesc, nu exagerez
. Au facut cateva tururi in ghiolul unde susuram noi in vant, dar tanti nu-si schimba pozitia crispata, si nici zambetul fixat cu superglue pe figura zbicita-n vant.
Parea legata-n corzi, ostatic de buna voie. Ierea cool? Ierea !
Atat despre teribilisti. Despre cei ce risca accidentul, degeaba.
Dupa ce au plecat cu motoarele gemand, mi-a revenit zambetul, si am decis intelept ca am facut o alegere buna: velier.