PDA

View Full Version : The joy of boating !



catakate
27 Jan 2015, 04:03 AM
Mă tot gândesc de ceva vreme să pun "pe hârtie" pățaniile cu şi de pe bărci iar azi, fiind prea obosit să fac orice altceva, am decis să pun ideea în practică. Termenii în engleză se datorează neștiinței subsemnatului şi m-aș bucura ca prezenta întreprindere să ducă la ameliorarea situației. Așadar:

Locația: râul Axe, Bristol Channel.
Prognoza meteo: parțial noros, vânt 10 noduri fără rafale, W veering NW, posibil N mai târziu.
Maree: spring, 11,8 m.

George, prietenul şi mentorul meu în ale navigației cu vele, ce a împlinit 74 de ani acu' câteva zile, m-a rugat să-i dau o mână de ajutor la scoaterea bărcii pe uscat. Wings, o splendoare de Hunter Medina, a petrecut vara cu toate cele 20 picioare legate, cu prova spre aval, la mooring aproape de gura râului. Operațiunea de azi presupune o plimbare de câteva mile în amonte, ajutați de maree şi de motorașul Yamaha, pe un traseu aproximativ asemănător literei "U". Dar nu toate plimbările sunt la fel.

Bristol Channel este un estuar în care miroase a orice numai a mare nu iar apa este practic cel mai trist nămol lichid pe care ți-l poți imagina. Combinând astea cu a doua maree ca mărime din lume (peste 13 metri) şi expunerea directă în calea Golf Stream-ului (toate amuzamentele specifice atlanticului fiind incluse), locul poartă faima de a crea marinari ce pot naviga cu ușurință în orice ape.

O pacoste pentru cei comozi, zona oferă condiții fantastice dacă esti dispus sa respecți şi să te supui condițiilor mării. Ah, şi nămolul! Teoretic există nisip, practic îl poți vedea pe plajă, dar oriunde ajunge apa e o masă maronie presărată cu panouri de avertizare: "Pericol de scufundare în nămol!" Nu e loc pentru "deck shoes", nici măcar pentru cizme de piele, bocancii şi cizmele de cauciuc sunt la putere. Barcagii curat îmbrăcați nu vezi, fie că sunt pescari sau yachtmani.

Ajunși pe plajă, cădem de acord că vântul e undeva pe la 10-15 noduri, o zi superbă pentru sailing desi e ianuarie.
"Putem să dăm o tură în golf" încerc să îl tentez pe George.
"N-avem timp, întârziem la macara" răspunde, privind cu o umbră de jind în larg. Îmi întinde fără o vorbă patentul, dezleg lanțul care ține copaia (plastimo) pe plajă , coborâm pe ponton şi cu câteva ajustări din vâsle, ajungem lângă barcă împinși de vânt.
"Cred că putem naviga cu velele până la rampă cu vântul ăsta" îmi întoarce George provocarea. Sună tentant şi exact asta se citește pe fața mea. Ar fi pentru prima dată şi cine știe când mai am ocazia, așa că dau să desfac husa de pe vela mare.
"Nu Cat", zice pragmatic, "mergem cu motorul, o scoatem pe mal şi ajungem repede la cafea".

Pregătirile sunt deja rutină, coborâm derivorul, cârma şi motorul care pornește la a doua sfoară, dezlegăm guest-line-ul (parama ce leagă cele două parâme atașate la geamandurile mooring-ului) şi ne aprindem pipele în cabină cu 40 de minute înainte de ora la care suntem programați la macara. George îl sună pe prietenul care se ocupă cu manevrarea peridocului şi după ce toată lumea e de acord că toate sunt bune şi frumoase, ieșim din cabină.

Vântul suflă acum aproape în lungul râului şi mă consolez cu voce tare că nu pare să putem urca în vânt pe a doua secțiune a traseului. George menționează că puține bărci pot urca aproape de vânt ca Medina şi se instalează la cârmă în timp ce eu desfac parâma prova şi astept comanda s-o arunc în apă.

Cârma maxim în curentul ce urcă cu 5-7 noduri în amonte aruncă prova la babord şi Wings se înscrie cuminte pe o traiectorie circulară spre mijlocul râului. Tin zdravăn de nodul ce leagă cele două parame, George turează motorul pentru a compensa deriva ce se accentuează pe măsură ce derivorul oferă o suprafață mai mare contra curentului şi când aproape simt că e peste puterile mele să mai țin parâma, strigă "Cast off!". Nici vorbă să am ce să arunc, geamandurile întind parâma precum coarda unui arc.

N-apuc să fac doi pasi spre cockpit că simt cum viteza de înaintare scade. George aruncă o privire peste umăr şi trage cordonul de urgență, oprind motorul. "S-a prins ceva in elice!". Vântul ne împinge deja înapoi spre mal dar nu apuc să deschid gura, după ce apreciez că nu e suficient spațiu între noi şi următoarea barcă în amonte(!) pentru a întoarce, că George pune cârma invers pentru a ne aduce "alongside". Wings răspunde prompt si prova sare violent la tribord. "One hand for the boat" zic englezii şi pot doar să mă bucur că am reușit să nu fac baie (încă) în mocirla asta.

Alinierea paralelă reușește, grație echilibrării perfecte a bărcii, dar vântul ne-a împins prea mult spre mal şi acum ne deplasăm, usor de-a latul şi cu spatele, pe un curs de coliziune la tribord cu coltul metalic al unui ponton plutitor şi coltul din lemn al pupei unei bărci de pescuit dolofane. Cum nu pot fi în două locuri în același timp, alegerea e simplă. Mă trântesc în fund şi mă proptesc cu picioarele în ponton. Fizica intervine previzibil cu o mișcare de rotație şi se aude un trosc! la contactul cu barca. Ne legăm de ea şi ne întoarcem, fără un cuvânt, la cauza distracției.

Ridic suportul şi unde ar trebui să văd elicea e o mățăraie multicoloră de nedescris. "Parâme plutitoare, cine stie de unde le-a adus mareea!", şi scoate briceagul din buzunar.

În garajul lui, în care am meşterit la nenumarate chestii pentru bărcile amândurora, George ascute aproape zilnic briceagul pe un dispozitiv special, un fel de piatră într-o sită metalică care conține diamant. De cel puțin zece ori mi-a zis, oarecum mecanic: "Pe barcă, trebuie să ai întotdeauna la îndemână un cutit foarte bine ascuțit, nu stii când ai nevoie să tai o parâmă". De fiecare dată i-am răspuns la fel: "Stiu, am un Victor Inox care taie foarte bine!". "Ăsta e Sheffield Steel!". George scoate lama briceagului în timp ce eu mă întreb ce dracu' fac cu briceagul lăsat în mașină!

Între a mă chinui să-mi păstrez echilibrul în copaia franțuzească şi a mă spânzura la pupa aleg a doua variantă, încercând să eliberez elicea din claia cotropitoare. Nu pot să scot motorul din viteză, elicea e blocată de un nod indescriptibil, aşa că întind mâna după briceag. Jucăria taie fantastic, zici că tai margarină! Reușesc să-mi crestez un deget şi elicea e liberă în câteva secunde, timp suficient însă pentru a decide în ce buzunar va sta briceagul meu când voi mai ieși pe apă, după ce îl ascut!

"Good job, Cat, start the engine!" Scot din viteză, trag de sfoară, brum brum brum, bag în viteză şi nimic! "Pinul de siguranță s-a rupt. Trebuie să mergem "cu velele."

Nu "damn"!, nu "shit!", nu "fuck!", scoate telefonul şi cu un ton neutru îl pune la curent pe tipul care ne așteaptă. "Vântul e cam în nas dar n-avem de ales, trebuie să încercăm. Let a bit of jib out!"


Cu speranța că n-am plictisit pe nimeni, voi continua istorisirea în serile viitoare.

Cătălin