Observatie: Triptique e caiacul din topicul http://www.barcaholic.ro/f65/caiacul-viitor-4273.html.
Mi-a placut gestul lui Daniel. Si-a construit omu’ caiac, a postat ce si cum a facut si apoi a deschis topic de calatorii.
Citeam, la un moment dat, istorisirile lui Florio si ma gandeam, atunci, ca nu e nici pe departe la fel de talentat in a povesti ca Dorin, insa nu despre asta e vorba.
Sunt convins ca nici macar la nivelul literar a lui Florio nu ma voi ridica, insa, presupun ca va interesa pe cineva calatoriile mele si ale noastre, a celor din zona Galati-Braila.
Tura solitara Gropeni – Galati
Traseu: intre Gropeni si Braila pe bratele Calia si Cravia; intre Braila si Galati pe Dunare
Data: marti 28.07.2015 intre orele 12 si 21.
Distanta aproximativa: 50 km (47 km pe sosea)
Avem o prietena originara din Gropeni. Am profitat de o vizita a acesteia la parinti si am rugat-o sa ma duca si pe mine cu caiacul pana acolo.
Am intrat cam tarziu in traseu, pe la ora 12 datorita faptului ca nu am vrut sa fortez nota si sa o pun pe prietena pe drumuri cu noaptea-n cap si cafeaua nebauta. Oricum fortasem déjà nota, prietena voia sa plece la Gropeni de luni seara.
A durat ceva vreme pana am convins sotia sa ma lase sa plec singur in aceasta calatorie. Nu tineam neaparat sa merg singur. Asa ca am sunat pe Sorin (Hakuna Matata) sa-i spun ca merg si sa vad daca e interesat. In conditii normale ar fi mers, insa nu putea lipsi de la serviciu – inchidere de luna plus colegi in concediu. Am sunat si pe Lucian V. insa acesta nu mi-a raspuns la telefon. Lucian si Sorin sunt cei pe care ii sun in mod curent pentru a vedea daca facem vreo iesire cu caiacul.
Cand sunt singur sunt intr-o buna companie – ca sa parafrazez o zicere a nu-mi aduc aminte cui. Majoritatea turelor sunt si vor fi impreuna cu alti caiacisti, insa, din cand in cand voi mai savura si cate-o tura singur.
Prima parte a calatoriei a fost pe Bratul Calia. Am avut parte de un pic de vant din fata, de vreo 10 km/h. Am remarcat nivelul scazut al Dunarii, gaurile din malurile dezgolite de apa (am aflat ulterior ca sunt gauri facute de raci). Bratul Calia nu este foarte ofertant din punct de vedere visual. Imi plac foarte mult canalele inguste marginite de copaci. Desi este impadurit pe ambele maluri, Bratul Calia este cam lat pentru gustul meu. Pentru a spori spectaculozitatea unei calatorii pe acest brat, cred ca ar merge niste incursiuni cu caiacul pe Insula Calia atunci cand apele sunt mari, sau, macar, o debarcare si o inspectie la picior a acestei insule. N-am poposit pe insula datorita timpului limitat. Bratul Calia are o lungime de 10 km numerotati prin placute cu numere descrescatoare pornind de la Gropeni catre Braila. Bratul Calia se termina in dreptul unor stalpi de inalta tensiune care se pot vedea in poze.
Dupa ce am terminat de mers pe Bratul Calia am traversat Dunarea navigabila si am intrat pe Bratul Cravia. O zona mai frumoasa si mai linistita, nu mai era vant. Am cautat sa vad canalul de legatura dintre Lacul Misaila aflat in interiorul Insulei Fundu Mare si Bratul Cravia. L-am gasit, nivelul Dunarii era mai scazut cu vreo 2 metri fata de albia acestui canal. Pe acest canal am iesit din interiorul Insulei Fundu Mare pe Dunare in tura facuta la sfarsitul lunii aprilie: Tura de caiac in Balta Mica a Brailei | Romania vazuta din caiac.
Am luat o pauza de masa pe o plaja foarte frumoasa pe curbura din zona de sud-est a Insulei Fundu Mare. Am facut o baie binemeritata intr-o apa foarte calda. Singur pe o plaja pustie.
Am plecat mai departe, am gasit o insulita de nisip cu un trunchi de copac esuat pe ea. Motiv de alta pauza pentru facut poze.
Vazusem pe harta ca exista o insula pe Bratul Cravia, una ingusta si lunga, si inca una intre Braila si Galati. Am tot cautat pe net sa vad care e numele acestei insule, n-am gasit. Am apelat la Sorin, expertul locului: Chiciul Cucului – asa se numeste insula. Incepe cu o limba de nisip pe care erau asezate o multitudine de pasari. Foarte fain canalul dintre aceasta insula si malul drept al Bratului Cravia. Ingust si linistit, multa vegetatie si pe un mal si pe celalalt.
Din capatul insulei Chiciul Cucului incepe sa se vada orasul Braila, intai santierul naval, apoi portul de ambarcatiuni de agreement, faleza, portul Hercules etc.
Am traversat Dunarea navigabila si am mers aproape de malul stang. Am revazut Braila de pe Dunare dar n-am mai facut poze.
Dupa trecerea bac din dreptul localitatii Smardan si dupa spatiul ingradit al Zonei Libere, pe malul drept al Dunarii, urmeaza o plaja nisipoasa care se continua pana aproape de Galati. Poarta numele de plaja lipoveneasca. Loc de o noua pauza de masa, de odihna si de o alta baie.
Dunarea intre Braila si Galati este foarte lata, punctele de interes sunt aceasta plaja lipoveneasca si insula Veriga. In aval de Braila am gasit un cargou mare ancorat pe care am gasit de cuviinta sa-l fotografiez.
Pe insula Veriga, in extremitatea sudica a acesteia am observat ca aceasta e locuita, niste cocioabe incropite, niste gaini, a inceput sa latre un caine. Apare si un om. Il salut, acesta imi raspunde la salut si incepe sa-mi faca gesturi cu mana. Eram cam departe de el si mai batea un pic si vantul. Parea foarte amabil, cred ca incerca sa-mi explice pe unde sa o iau, presupun ca m-a confundat, o fi crezut ca sunt strain. Dupa ce am trecut de el mi-a parut rau ca nu m-am apropiat sa schimb o vorba cu el. Evident, am ales sa merg pe canalul ingust dintre insula Veriga si malul drept al Dunarii. Am poposit in extremitatea nordica a insulei, o limba de nisip foarte lunga plina de pescarusi. In zare se vede orasul Galati. De fapt, Galatiul se zareste chiar de la trecerea bac Braila – Smardan cu conditia sa privesti de la inaltime (cam de la etajul 2), se vad stalpii de inalta tensiune de la Priza Dunarii si macaralele din portul mineralier.
Se face seara si Galatiul incepe sa devina un fel de fata morgana, aproape dar inca departe. Am mers aproape de malul drept. Faptul ca am pornit mai tarziu in tura si ca am cam lalait-o pe traseu s-a transformat si intr-un avantaj. Am vazut un frumos apus de soare avand ca fundal orasul natal. A fost momentul in care am regretat ca nu am un aparat foto mai bun. Cel care il am nu face deloc dreptate culorilor vazute.
Am surprins o bucata de radacina/trunchi de copac ce semana cu un cap de zimbru/taur pe malul drept in dreptul portului mineralier.
Am intalnit numerosi pescari de-a lungul calatoriei, unditari si lansetari pe mal sau in barci, barci cu navoade – am observat si eu pentru prima oara tehnica de lansare a navodului, plimbarea navodului la vale pe Dunare si apoi scoaterea navodului in barca. Am intalnit si un mos care avea o camera umflata de masina cu o plasa improvizata pe camera – nu-mi prea dau seama cum pescuia cu ea. Spunea ca mai prinde cate-o stiuculita, un carasel – tot ce prindea era la diminutiv.
La ora 21 am ajuns la finalul calatoriei. Ultima parte a calatoriei a fost un pic de cursa contracronometru cu asfintitul. Dimineata, cand am lasat masina in port, am aruncat o privire la locul in care trebuia sa scot caiacul din apa – langa pontonul Politiei de Frontiera, la vreo 300 de metri de Gara Fluviala. Din avion parea in regula, insa, seara, m-am trezit acostand pe o limba de namol la aproape un metru mai jos de malul fluviului. Din fericire namolul era din cel in care intri doar pana la glezne in el si nu pana la genunchi. In alte conditii as fi cerut cuiva ajutor pentru a scoate caiacul din apa si sa-l pun pe masina. Am ales sa demontez caiacul, sa spal fiecare parte (in final am pus doua segmente de caiac in interiorul masinii si trebuiau sa fie curate). Cockpitul l-am pus pe barele transversale. La ora 22 eram acasa, doar cu cockpitul dus la locul lui, restul caiacului a ramas in masina peste noapte.
A fost cea mai lunga tura a mea. Un fel de incalzire pentru TID-ul de la anu’ la care as vrea sa particip. Prima parte a traseului, Gropeni – Braila, se desfasoara chiar in rezervatia naturala Balta Mica a Brailei, o zona cu adevarat spectaculoasa, cu lacuri si canale, nuferi, colonii de pasari – din pacate aceste locuri asemanatoare Deltei Dunarii sunt accesibile cu caiacul doar atunci cand sunt ape mari, de la cota 500 in sus la Braila. La o reluare ulterioara a acestei ture as incerca sa intru mai devreme in traseu si as cauta un loc mai potrivit de scoatere a caiacului. Una peste alta, am ajuns cu bine acasa, obosit fiind am dormit si eu o noapte intreaga, cap-coada, nu se mai intamplase demult de cand cu caldurile asetea.
Mi-a placut gestul lui Daniel. Si-a construit omu’ caiac, a postat ce si cum a facut si apoi a deschis topic de calatorii.
Citeam, la un moment dat, istorisirile lui Florio si ma gandeam, atunci, ca nu e nici pe departe la fel de talentat in a povesti ca Dorin, insa nu despre asta e vorba.
Sunt convins ca nici macar la nivelul literar a lui Florio nu ma voi ridica, insa, presupun ca va interesa pe cineva calatoriile mele si ale noastre, a celor din zona Galati-Braila.
Tura solitara Gropeni – Galati
Traseu: intre Gropeni si Braila pe bratele Calia si Cravia; intre Braila si Galati pe Dunare
Data: marti 28.07.2015 intre orele 12 si 21.
Distanta aproximativa: 50 km (47 km pe sosea)
Avem o prietena originara din Gropeni. Am profitat de o vizita a acesteia la parinti si am rugat-o sa ma duca si pe mine cu caiacul pana acolo.
Am intrat cam tarziu in traseu, pe la ora 12 datorita faptului ca nu am vrut sa fortez nota si sa o pun pe prietena pe drumuri cu noaptea-n cap si cafeaua nebauta. Oricum fortasem déjà nota, prietena voia sa plece la Gropeni de luni seara.
A durat ceva vreme pana am convins sotia sa ma lase sa plec singur in aceasta calatorie. Nu tineam neaparat sa merg singur. Asa ca am sunat pe Sorin (Hakuna Matata) sa-i spun ca merg si sa vad daca e interesat. In conditii normale ar fi mers, insa nu putea lipsi de la serviciu – inchidere de luna plus colegi in concediu. Am sunat si pe Lucian V. insa acesta nu mi-a raspuns la telefon. Lucian si Sorin sunt cei pe care ii sun in mod curent pentru a vedea daca facem vreo iesire cu caiacul.
Cand sunt singur sunt intr-o buna companie – ca sa parafrazez o zicere a nu-mi aduc aminte cui. Majoritatea turelor sunt si vor fi impreuna cu alti caiacisti, insa, din cand in cand voi mai savura si cate-o tura singur.
Prima parte a calatoriei a fost pe Bratul Calia. Am avut parte de un pic de vant din fata, de vreo 10 km/h. Am remarcat nivelul scazut al Dunarii, gaurile din malurile dezgolite de apa (am aflat ulterior ca sunt gauri facute de raci). Bratul Calia nu este foarte ofertant din punct de vedere visual. Imi plac foarte mult canalele inguste marginite de copaci. Desi este impadurit pe ambele maluri, Bratul Calia este cam lat pentru gustul meu. Pentru a spori spectaculozitatea unei calatorii pe acest brat, cred ca ar merge niste incursiuni cu caiacul pe Insula Calia atunci cand apele sunt mari, sau, macar, o debarcare si o inspectie la picior a acestei insule. N-am poposit pe insula datorita timpului limitat. Bratul Calia are o lungime de 10 km numerotati prin placute cu numere descrescatoare pornind de la Gropeni catre Braila. Bratul Calia se termina in dreptul unor stalpi de inalta tensiune care se pot vedea in poze.
Dupa ce am terminat de mers pe Bratul Calia am traversat Dunarea navigabila si am intrat pe Bratul Cravia. O zona mai frumoasa si mai linistita, nu mai era vant. Am cautat sa vad canalul de legatura dintre Lacul Misaila aflat in interiorul Insulei Fundu Mare si Bratul Cravia. L-am gasit, nivelul Dunarii era mai scazut cu vreo 2 metri fata de albia acestui canal. Pe acest canal am iesit din interiorul Insulei Fundu Mare pe Dunare in tura facuta la sfarsitul lunii aprilie: Tura de caiac in Balta Mica a Brailei | Romania vazuta din caiac.
Am luat o pauza de masa pe o plaja foarte frumoasa pe curbura din zona de sud-est a Insulei Fundu Mare. Am facut o baie binemeritata intr-o apa foarte calda. Singur pe o plaja pustie.
Am plecat mai departe, am gasit o insulita de nisip cu un trunchi de copac esuat pe ea. Motiv de alta pauza pentru facut poze.
Vazusem pe harta ca exista o insula pe Bratul Cravia, una ingusta si lunga, si inca una intre Braila si Galati. Am tot cautat pe net sa vad care e numele acestei insule, n-am gasit. Am apelat la Sorin, expertul locului: Chiciul Cucului – asa se numeste insula. Incepe cu o limba de nisip pe care erau asezate o multitudine de pasari. Foarte fain canalul dintre aceasta insula si malul drept al Bratului Cravia. Ingust si linistit, multa vegetatie si pe un mal si pe celalalt.
Din capatul insulei Chiciul Cucului incepe sa se vada orasul Braila, intai santierul naval, apoi portul de ambarcatiuni de agreement, faleza, portul Hercules etc.
Am traversat Dunarea navigabila si am mers aproape de malul stang. Am revazut Braila de pe Dunare dar n-am mai facut poze.
Dupa trecerea bac din dreptul localitatii Smardan si dupa spatiul ingradit al Zonei Libere, pe malul drept al Dunarii, urmeaza o plaja nisipoasa care se continua pana aproape de Galati. Poarta numele de plaja lipoveneasca. Loc de o noua pauza de masa, de odihna si de o alta baie.
Dunarea intre Braila si Galati este foarte lata, punctele de interes sunt aceasta plaja lipoveneasca si insula Veriga. In aval de Braila am gasit un cargou mare ancorat pe care am gasit de cuviinta sa-l fotografiez.
Pe insula Veriga, in extremitatea sudica a acesteia am observat ca aceasta e locuita, niste cocioabe incropite, niste gaini, a inceput sa latre un caine. Apare si un om. Il salut, acesta imi raspunde la salut si incepe sa-mi faca gesturi cu mana. Eram cam departe de el si mai batea un pic si vantul. Parea foarte amabil, cred ca incerca sa-mi explice pe unde sa o iau, presupun ca m-a confundat, o fi crezut ca sunt strain. Dupa ce am trecut de el mi-a parut rau ca nu m-am apropiat sa schimb o vorba cu el. Evident, am ales sa merg pe canalul ingust dintre insula Veriga si malul drept al Dunarii. Am poposit in extremitatea nordica a insulei, o limba de nisip foarte lunga plina de pescarusi. In zare se vede orasul Galati. De fapt, Galatiul se zareste chiar de la trecerea bac Braila – Smardan cu conditia sa privesti de la inaltime (cam de la etajul 2), se vad stalpii de inalta tensiune de la Priza Dunarii si macaralele din portul mineralier.
Se face seara si Galatiul incepe sa devina un fel de fata morgana, aproape dar inca departe. Am mers aproape de malul drept. Faptul ca am pornit mai tarziu in tura si ca am cam lalait-o pe traseu s-a transformat si intr-un avantaj. Am vazut un frumos apus de soare avand ca fundal orasul natal. A fost momentul in care am regretat ca nu am un aparat foto mai bun. Cel care il am nu face deloc dreptate culorilor vazute.
Am surprins o bucata de radacina/trunchi de copac ce semana cu un cap de zimbru/taur pe malul drept in dreptul portului mineralier.
Am intalnit numerosi pescari de-a lungul calatoriei, unditari si lansetari pe mal sau in barci, barci cu navoade – am observat si eu pentru prima oara tehnica de lansare a navodului, plimbarea navodului la vale pe Dunare si apoi scoaterea navodului in barca. Am intalnit si un mos care avea o camera umflata de masina cu o plasa improvizata pe camera – nu-mi prea dau seama cum pescuia cu ea. Spunea ca mai prinde cate-o stiuculita, un carasel – tot ce prindea era la diminutiv.
La ora 21 am ajuns la finalul calatoriei. Ultima parte a calatoriei a fost un pic de cursa contracronometru cu asfintitul. Dimineata, cand am lasat masina in port, am aruncat o privire la locul in care trebuia sa scot caiacul din apa – langa pontonul Politiei de Frontiera, la vreo 300 de metri de Gara Fluviala. Din avion parea in regula, insa, seara, m-am trezit acostand pe o limba de namol la aproape un metru mai jos de malul fluviului. Din fericire namolul era din cel in care intri doar pana la glezne in el si nu pana la genunchi. In alte conditii as fi cerut cuiva ajutor pentru a scoate caiacul din apa si sa-l pun pe masina. Am ales sa demontez caiacul, sa spal fiecare parte (in final am pus doua segmente de caiac in interiorul masinii si trebuiau sa fie curate). Cockpitul l-am pus pe barele transversale. La ora 22 eram acasa, doar cu cockpitul dus la locul lui, restul caiacului a ramas in masina peste noapte.
A fost cea mai lunga tura a mea. Un fel de incalzire pentru TID-ul de la anu’ la care as vrea sa particip. Prima parte a traseului, Gropeni – Braila, se desfasoara chiar in rezervatia naturala Balta Mica a Brailei, o zona cu adevarat spectaculoasa, cu lacuri si canale, nuferi, colonii de pasari – din pacate aceste locuri asemanatoare Deltei Dunarii sunt accesibile cu caiacul doar atunci cand sunt ape mari, de la cota 500 in sus la Braila. La o reluare ulterioara a acestei ture as incerca sa intru mai devreme in traseu si as cauta un loc mai potrivit de scoatere a caiacului. Una peste alta, am ajuns cu bine acasa, obosit fiind am dormit si eu o noapte intreaga, cap-coada, nu se mai intamplase demult de cand cu caldurile asetea.
Atașamente
-
1 detaliu - mal pe Bratul Calia.jpg -
2 vedere panoramica Bratul Calia.jpg -
3 pe Bratul Calia.jpg -
4 stalpul de inalta tensiune la sfarsitul Bratului Calia.jpg -
12 Braila vazuta din dreptul insulei Chiciul Cucului.jpg -
11 canalul din dreptul insulei Chiciul Cucului.jpg -
10 insula Chiciul Cucului.jpg -
9 insulita pe Bratul Cravia.jpg -
8 pe Bratul Cravia.jpg -
7 Triptique pe plaja.jpg -
6 plaja in sud estul Insulei Fundu Mare .jpg -
5 canalul de intrare in interiorul insulei Fundu Mare .jpg -
22 apus de soare la Galati 5.jpg -
21 apus de soare la Galati 4.jpg -
20 apus de soare la Galati 3.jpg -
19 apus de soare la Galati 2.jpg -
18 apus de soare la Galati 1.jpg -
17 cap de zimbru.jpg -
16 valuri si maluri pe insula Veriga.jpg -
15 Galatiul vazut din dreptul insulei Veriga.jpg -
14 insula Veriga.jpg -
13 cargou ancorat in aval de Braila.jpg -
23 Apus de soare la Galati 6.jpg
