Valea Bistritei

virgule · 25 Oct 2015

No, si sa va povestesc cum a fost pe Bistrita.
Ne-am planuit sa mergem cu Bucovina Adventure de la Dorna pana la lac la Bicaz in weekend-ul de la sfarsitul taberei in care le-am trimis pe cap gasca de pustani. Ne-am pus pe apa cu o intarziere de vreo doua ore datorita faptului ca ne-am adunat cam de prin toate colturile tarii.
In sfarsit, am plecat cu 2 x kayak, 2 x barca lunga, 1 x barca ovala.
Vreo doi dintre participanti, binisor aghezmuiti cu o palinca de vreo 15 ani adusa in vederea reintalnirii, au facut fata cu greu traseului. Nu datorita palincii, ci datorita debitului scazut al raului. Posibil sa avut un oarece rol si gabaritul depasit. Cert este ca am esuat foarte des dar si mai des am fost supusi oprobiului public. La sfarsitul zilei ne-a prins si ploaia, drept pentru care ne-am refugiat intr-o carciuma sateasa cum nu am mai vazut de cand eram copil.
Seara am stat la cort intr-o poiana marginita de o parte de Bistrita iar de cealalta de drumul care insoteste raul prin tot defileul sau.

Ziua a doua a inceput mult mai bine, toata lumea odihnita, vremea buna. Debitul destul de mic ne-a obligat sa oprin destul de des pentru a ne regrupa. Din pacate, La Toance am avut parte si de o intamplare care a umbrit bucuria iesirii.

La Toance
Asa cum spuneam mai sus, am avut parte si de o intamplare nefericita. Numai o mana criminala si un caracter indoielnic ar fi putut face aceasta fapta reprobabila. Stiti sticla de palinca din prima zi de care va povesteam. Ce gust, ce culoare . . . Maturitatea pe care numai trecerea timpului i-o poate da combinata cu savoarea de proaspat inceputa. Cineva, si noi, baietii, am ajuns la concluzia ca numai una dintre fete ar fi putut face asa ceva, a pus sticla intr-o barca in care erau doi adolescenti care nu puteau estima valoarea resppectivului obiect si nici sa-i poarte grija cuvenita. Si care au facut baie La Toance fiindca au pus barca de-a latul pe un bolovan. Si s-a dus minunea, incet, spre Bicaz. Fara noi.
Inafara de respectiva barca s-a mai rasturnat si un kayak. Asta asa ca de botez, fiindca ocupantii lui erau pentru prima data pe apa.
Seara am facut-o din nou la bivuac. Foc, povestea lui Voiculescu cu lostrita pe care am ascultat-o mai degraba noi batranii decat copiii care n-au mai avut sansa sa vada cum arata una adevarata.

Ziua a treia si ultima a fost mai scurta si cu debit inca si mai mic. Dimineata a inceput cu o intepatura de viespe. Era invazie si inca de cand am ajuns in zona ne intrebam cand ne va intepa prima. Desi parea ca va fi destul de rau in cele trei zile s-au cuantificat doar doua intepaturi la nivelul intregului grup.
Concluzia - traseul este unul lejer. Desi marea majoritate nu au mai participat la iesiri de genul asta, au fost doar doua rasturnari. Poate daca debitul e mai mare situatia sa fie diferita, nu stiu sa spun. Am tras plasticele prin apa pana la glezne foarte des, dar iesirea a fost una cat se poate de reusita datorita oamenilor - multumim Petrica si Dodo si a locurilor care intotdeauna se ofera ochiului intr-o cu totul alta perspectiva de pe apa.

CrocodiluDiluDilu · 27 Oct 2015

Dupa cat de maloasa arata apa, as fi crezut ca e destula...
Dar cu dintisorul ce-ati avut???

virgule · 1 Noi 2015

Cred ca am prins momentul cel mai rau cu putinta. In timpul ploii, cand apa e tulbure dar inca nu a apucat sa se scurga de pe munte. Debit de seceta dar tulbure ca de ploaie.
Se misca de mult si statea sa cada. Daca era Petrica pe barca aia si implicit avea cine sa aiba grija de parcurs, ce sa faca mamele ?

Valea Bistritei

virgule

Atașamente

CrocodiluDiluDilu

virgule