Acum când echipa a început deja în forță Raid 2016, pe alte meleaguri, imposibilitatea participării m-a aruncat într-o melancolie blegoasă din care încerc să evadez depănând ceva amintiri.
Așa cum se vede situația acum s-ar putea ca Raid 2015 să fie ultimul desfășurat în apele românești. Anul trecut au participat mai mult barci mari de 6-7 metri, cabinate: Alexandra M a lui Nicu, noua barcă a lui Răzvan Capitanu, tot noua barcă a lui Mihai, dar și ambarcațiuni mai mici, catamaranul demontabil a lui Dan, barca de aluminiu deschisă a lui Nakasone (singura fără vele) și, cu voia dv. ultima pe listă, bărcuța mea pneumatică ridicată la rang de velier. I-am dat porecla Embrion (într-o variantă optimistă ar fi embrionul viitoarei flote de ambarcațiuni pe care o voi poseda). O știți din postările anterioare: o pneumatică din hypalon de 3,8 m, cu podină și etambou rigide, chilă gonflabilă la care i s-au adaptat un greement de iolă turistică cumpărat de pe ebay format din catarg, velă trapezoidală, un foc, adăugat 2 derivoare laterale și o cârmă.
Plecarea a avut loc din satul Lunca, pe malul lacului Golovița, de la pontonul unei pensiuni locale (Casa Pescarilor). Sâmbătă, în cursul după amiezi și a serii au sosit cam toți participanții. Am dormit la cort pe un grind la 100-150 de metri de pensiune. În cursul montării cortului am beneficiat de ajutorul entuziast al lui Decebal care, dorind probabil să demostreze eficiența exercițiilor de forță a confundat bățul cortului cu bara unei haltere. Bățul a protestat la tratamentul care a fost supus prin rupere. Seara a stat sub semnul dilemei dintre o sticlă de băutură scoțiană single malt, pusă la bătaie de Mihai și roiurile de țânțari care păreau să spună:
- roiu și lăsați-ne nouă sticla!
Dimineață, la plecare, motorașul meu a făcut câteva mofturi dar a fost pus repede la punct de Vincențiu și, la drum. Pe o briză ușoară, de forța 2, celelalte bărci au putut să-și pună în valoare calitățile nautice așa că am rămas în urmă și chiar dincolo de orizont. Telefonul bine protejat într-un pullover pus în banana impermeabilă nu mi-a transmis cele 14 apeluri ale lui Mihai dar îngrijorarea s-a spulberat la apariția mea la gura Canalului nr.5 care, printr-un sistem de ecluze ce par nefuncționale, face legătura între lacul Golovița și Sinoe. Am înoptat cu toții lângă clădirile ecluzei, mai puțin Dan care susținea că a găsit un loc fără țânțari !!
Escala de la canalul 5 a devenit memorabilă prin întâlnirea cu unul din marile genii nedescoperite ale teoriei constipației, autointitulat Fadrique (nume vizi-ostro-gotic, după propriile declarații). Am ascultat una din cele mai nebunești expuneri politico-socio-economice potentate de starea bahică a personajului și avaând ca argumente cîteva mari cuțite ruginite care erau fluturate ostentativ prin aer. Oricum, seara mi-a întărit convingerea că psihiatria în România este sub-finanțată. Un alt personaj, cu un comportament normal, ne-a prezentat un ponton dotat cu camere de dormit într-o stare neașteptat de bună pentru acel colț de lume. Ne-am făcut că nu pricepem aluzia, inclusive prețul comunicat – de 100 de lei pe noapte, și am înoptat în cabinele sau corturile noastre.
A doua zi am plecat, cu un vânt dinaintea traversului, spre Gura Portiței, unde Alexandra M s-a îndrăgostit subit de un sudor localnic și a avut o scurtă aventură fierbinte cu el. Dimineață am fost treziți de zgomotul unor basculante de 16 tone din alea vechi dinainte de 89, aduse pe niște barje. Zgomotul, praful și fumul de eșapament probabil că făceau parte dintr-un inedit program de protecție a Deltei !!! O mica tură de 1 km cu barca lui Mihai ne-a arătat un colț de Deltă ,,ca la mama lui,, unde ne-am relaxat cu ajutorul unui vin fenomenal. Seara, Mihai și-a serbat aniversarea în avans la restaurantul stațiunii.
Următoarea etapă, spre Periteașca, m-a făcut să trec pe lângă insula Bisericuța care, cu capul Dolojman (cu care seamănă mult, tot o faleză stâncoasă) face trecerea în lacul Razelm propriu zis. Popasul pe insulă, unde păsările care își fac cuib pe vârf aproape că îmi dădeau cu ciocul în cap din zbor pentru că le-am deranjat (pentru foarte scurt timp) a continuat cu vederea celui mai mare șarpe în libertate (nu pitoni din grădini zoo sau terarii) de 1,5-2 m lungime și 5-6 cm diametru. Prin comparație, vipera văzută după de vreo 60 cm și cam 1 cm diametru, părea nedezvoltată.
La Periteașca, după ce am agațat cu elicea o plasă pescărească (probabil elicea mea știa că este prohibiție), eliberat printr-o probă de forță a lui Decebal, am poposit aproape de malul mării. Memorabil, era în prima seară în care am beneficiat de talentul culinar al lui Răzvan. La vederea suportului de ceaun meșterit de Răzvan (inox, lungime reglabilă, etc.) trepiedul meu foto s-a ascuns și a intrat în grevă. Dacă a mai existat ceva la masă pe lângă fasolea cu costiță la ceaun, deja nu mai contează. Bineînțeles că au participat la masă și un număr infinit de țânțari.
Ehee, și începând de miercuri dimineață debutează:
Raid-ul privit dintr-o lature
Așa cum se vede situația acum s-ar putea ca Raid 2015 să fie ultimul desfășurat în apele românești. Anul trecut au participat mai mult barci mari de 6-7 metri, cabinate: Alexandra M a lui Nicu, noua barcă a lui Răzvan Capitanu, tot noua barcă a lui Mihai, dar și ambarcațiuni mai mici, catamaranul demontabil a lui Dan, barca de aluminiu deschisă a lui Nakasone (singura fără vele) și, cu voia dv. ultima pe listă, bărcuța mea pneumatică ridicată la rang de velier. I-am dat porecla Embrion (într-o variantă optimistă ar fi embrionul viitoarei flote de ambarcațiuni pe care o voi poseda). O știți din postările anterioare: o pneumatică din hypalon de 3,8 m, cu podină și etambou rigide, chilă gonflabilă la care i s-au adaptat un greement de iolă turistică cumpărat de pe ebay format din catarg, velă trapezoidală, un foc, adăugat 2 derivoare laterale și o cârmă.
Plecarea a avut loc din satul Lunca, pe malul lacului Golovița, de la pontonul unei pensiuni locale (Casa Pescarilor). Sâmbătă, în cursul după amiezi și a serii au sosit cam toți participanții. Am dormit la cort pe un grind la 100-150 de metri de pensiune. În cursul montării cortului am beneficiat de ajutorul entuziast al lui Decebal care, dorind probabil să demostreze eficiența exercițiilor de forță a confundat bățul cortului cu bara unei haltere. Bățul a protestat la tratamentul care a fost supus prin rupere. Seara a stat sub semnul dilemei dintre o sticlă de băutură scoțiană single malt, pusă la bătaie de Mihai și roiurile de țânțari care păreau să spună:
- roiu și lăsați-ne nouă sticla!
Dimineață, la plecare, motorașul meu a făcut câteva mofturi dar a fost pus repede la punct de Vincențiu și, la drum. Pe o briză ușoară, de forța 2, celelalte bărci au putut să-și pună în valoare calitățile nautice așa că am rămas în urmă și chiar dincolo de orizont. Telefonul bine protejat într-un pullover pus în banana impermeabilă nu mi-a transmis cele 14 apeluri ale lui Mihai dar îngrijorarea s-a spulberat la apariția mea la gura Canalului nr.5 care, printr-un sistem de ecluze ce par nefuncționale, face legătura între lacul Golovița și Sinoe. Am înoptat cu toții lângă clădirile ecluzei, mai puțin Dan care susținea că a găsit un loc fără țânțari !!
Escala de la canalul 5 a devenit memorabilă prin întâlnirea cu unul din marile genii nedescoperite ale teoriei constipației, autointitulat Fadrique (nume vizi-ostro-gotic, după propriile declarații). Am ascultat una din cele mai nebunești expuneri politico-socio-economice potentate de starea bahică a personajului și avaând ca argumente cîteva mari cuțite ruginite care erau fluturate ostentativ prin aer. Oricum, seara mi-a întărit convingerea că psihiatria în România este sub-finanțată. Un alt personaj, cu un comportament normal, ne-a prezentat un ponton dotat cu camere de dormit într-o stare neașteptat de bună pentru acel colț de lume. Ne-am făcut că nu pricepem aluzia, inclusive prețul comunicat – de 100 de lei pe noapte, și am înoptat în cabinele sau corturile noastre.
A doua zi am plecat, cu un vânt dinaintea traversului, spre Gura Portiței, unde Alexandra M s-a îndrăgostit subit de un sudor localnic și a avut o scurtă aventură fierbinte cu el. Dimineață am fost treziți de zgomotul unor basculante de 16 tone din alea vechi dinainte de 89, aduse pe niște barje. Zgomotul, praful și fumul de eșapament probabil că făceau parte dintr-un inedit program de protecție a Deltei !!! O mica tură de 1 km cu barca lui Mihai ne-a arătat un colț de Deltă ,,ca la mama lui,, unde ne-am relaxat cu ajutorul unui vin fenomenal. Seara, Mihai și-a serbat aniversarea în avans la restaurantul stațiunii.
Următoarea etapă, spre Periteașca, m-a făcut să trec pe lângă insula Bisericuța care, cu capul Dolojman (cu care seamănă mult, tot o faleză stâncoasă) face trecerea în lacul Razelm propriu zis. Popasul pe insulă, unde păsările care își fac cuib pe vârf aproape că îmi dădeau cu ciocul în cap din zbor pentru că le-am deranjat (pentru foarte scurt timp) a continuat cu vederea celui mai mare șarpe în libertate (nu pitoni din grădini zoo sau terarii) de 1,5-2 m lungime și 5-6 cm diametru. Prin comparație, vipera văzută după de vreo 60 cm și cam 1 cm diametru, părea nedezvoltată.
La Periteașca, după ce am agațat cu elicea o plasă pescărească (probabil elicea mea știa că este prohibiție), eliberat printr-o probă de forță a lui Decebal, am poposit aproape de malul mării. Memorabil, era în prima seară în care am beneficiat de talentul culinar al lui Răzvan. La vederea suportului de ceaun meșterit de Răzvan (inox, lungime reglabilă, etc.) trepiedul meu foto s-a ascuns și a intrat în grevă. Dacă a mai existat ceva la masă pe lângă fasolea cu costiță la ceaun, deja nu mai contează. Bineînțeles că au participat la masă și un număr infinit de țânțari.
Ehee, și începând de miercuri dimineață debutează:
Raid-ul privit dintr-o lature