cel mai idiotic

Sunt tare curios care e cel mai idiotic lucru pe care l-ati facut intr-o barca vreodata (fara alcohol, desigur, ca altfel lista cred ca e luuuunga).
Incep io:
aveam o barcuta mica (22' - 7 m) si ma plimbam prin portul Vancouver printre vapoarele la ancora, cu vant din fata.

Eram inclinat la 20 grade sau cam asa, frumos si mandru, cum scrie la carte.
Privesc in zare si vad lantul de ancora al unei nave care era exact paralel cu catargul meu, la fix.

Asa ca zis si facut, ma duc cu barca pe sub lantul de ancora - intre corpul navei si lantul de ancora. A fost un moment de glorie, dupa care mi-am dat seama cate chestii ar fi putut merge gresit:
- sa ating din greseala nava sau lantul ancorei cu catargul, care s-ar fi rupt ca un chibrit
- sa inceapa sa ridice nava ancora atunci
- sa cada vantul si sa raman blocat sub lant sau pe langa nava
- sa ma prinda politia portuara

deci cam asta e - nu s-a consumat nici o picatura de alcohol pe timpul idioteniei, eram in deplina cunostinta de cauza, asta e.

Hai iesiti la interval, sa nu fiu io cel mai itiotsel

Daca e sa tinem cont si de datile cand alcohol a fost implicat, cred ca cel mai idiotic a fost cand dupa un pasaj lung si greu peste noapte de 100 km eu si musul am desoperit tuica (dupa ce am legat la doc) si am baut putin cam mult la focul de tabara ce l-am facut pe mal.
Rezultatul a fost ca am reusit sa gasim docul, dar nu am gasit barca noastra de nici un fel (era la 6-7 m in fata noastra), asa ca am dormit pe doc.
Se pare ca restul echipajului (fetele) au incercat sa ne arate / impinga / traga ultimii 7 m pana la barca, dar n-a fost sa fie.

Am mai scris pe forum despre aventura din 8 decembrie 1991 impreuna cu Andrei Ursuletu, pe un crivat si viscol naprasnic am primit ordin de la capitanul de pe Lebada sa mutam barca de acolo, ca trebuia sa faca nush ce permutari cu pontonul. Asa ca, vazand noi la Odessa cum faceau rusalaii iahting iarna pe mare, am zis hai ca nu suntem noi mai prosti .
Ne-am incotosmanat bine, am luat velele si vira la barca, am ridicat doar o bucata de randa pe catarg, si cand am iesit de sub ecranul falezei, ne-a luat in primire uraganul . Am facut o echilibristica primejdioasa, barca fiind nelestata (doar derivor mobil), o echilibram cu greutatea corpurilor. Nu aveam nici motor, ne bizuiam doar pe vantul portant de nord.

Mai in amonte de bac nu stiu cum am reusit sa facem o ampanare, si ghiul si-a gasit drept tinta exact scafarlia mea, mi-a zburat caciula ruseasca in Dunare, si dintr-o data am devenit foarte seriosi aman2, cred ca atunci am cam inteles ca joaca asta e primejdioasa. La fel ca atunci cand bubuiam la munca saci cu amestec de gaz metan si oxigen, si cand colegul meu Costica a intors capu' de la usita de vizitare pe unde se uita, afisand o figura dintr-o data trista, fiindca avea freza si mustata parlite ca soricu', si zicand "mai bini nu ni mai jucam cu gazili astea" .

Dupa ce am intrat pe Siret, am constatat ca vantu era ecranat de malu galatean, si da-i frate la pagaie de ne-au sarit bojocii, ca daca ne opream ne ducea Siretu drept in barje. Cand am ajuns pe mal, eram bucurosi, facusem o aventura interesanta etc. Abia mai tarziu ne-am cam dat noi seama cat am fost de expusi, daca unu cadea in apa, facea soc termic instantaneu, nu cred ca ar fi scapat. Asta cred c-a fost riscul principal, de convoaie stiam sa ne ferim, si la o adica puteam in caz de nevoie sa acostam pe buza falezei. In schimb, a trebuit sa iesim pe mijlocul Dunarii, fiindca faleza ecrana vantul, de nu puteam sa intrecem curentul. Cam asta a fost aventura cea mai risky pe care am facut-o cu vele, eram 2 hormonauti care in loc de peezda cautam senzatii tari pe apa .

Cu riscul de a fi off-topic,nu rezist sa nu vi-l prezint pe genialul navigator cu vocea, comandor (fara "brevet") la muzica & text,plus o gramada de tampenii cu statut de amintiri picante , Andrei "Ursuletzul" din postul mai sus pomenit :
http://www.youtube.com/watch?v=d0HYlKodtNs

Lui ii datorez procurarea a ceea ce fusese candva o mandretze de caiac Pouch RZ 85,din care cu niscaiva obsesie mai mult decat pasiune,a devenit Cui-Rasat -ul bucuriilor mele nautice din ultimele 8 sezoane...
Salut Andrei :noroc: