Croatia 2016 - O săptămână pe Bura

Smokey

Mic barcaholic
Bura (sau Bora, Buora) este coșmarul oricărui marinar din zona Mării Adriatice. Am aflat despre vântul ăsta năprasnic încă dinainte de a pune piciorul pe o barcă, în timp ce citeam tot ce-mi pica în mână despre sailing. Şi cu toate astea m-am nimerit fix în mijlocul ei. Dar cum s-a întâmplat ...

De ceva vreme îmi doream o tură de sailing mai "egoistă", adică doar eu cu fetele, pe o bărcuță mică, să petrecem noi de noi o săptămână liniștită pe mare. Anul acesta s-au aliniat în sfârșit planetele, şi-am rezervat cea mai ieftină barcă din Adriatica, o Bavaria 30 din 2006, cu 2 cabine. Adevărul e că industria de charter devine rentabilă la bărci mari cu multe, foarte greu am găsit o barcă mică.

Am trecut peste check-in în mare grabă, vroiam să plec cât mai repede. Am regretat destul de mult treaba asta, dar în Croaţia n-am avut niciodată probleme şi am acordat prea mult credit firmei de charter. Prima seară direct la ancoră în primul golf de pe traseu. Defapt nici nu prea aveam traseu, ideea era să mergem unde e vânt favorabil, fără prea multe planuri.

14192127_1425262500834342_7583330129688942451_n.jpg


Prima zi decurge frumos, cu un sailing calm pe vânturi liniștite, baie în mare şi acostare seara în rezervația Telašćica. Plătim 200 kune pentru loc la baliză, dar rangerul ne trimite la ultimul ponton liber, pentru acelaşi preţ. Peisajele sunt frumoase, dar nimic care să te dea pe spate. În plus, toată noaptea bâzâie două generatoare de la cele două restaurante de la mal, treabă care strică cheful de a admira cerul eliberat de luminile orașelor. Nici restaurantele nu arată prea grozav, mai degrabă a organizare de şantier.

14141487_1425837554110170_1005463101805656956_n.jpg


Încerc să prind emisia VHF cu prognoza meteo fără succes, probabil nu ajunge semnalul în golf. Reuşesc pe telefon să iau hărţile cu vânturi care anunţă trei zile de vânturi puternice de 20-30 noduri. Aici intră în rol un pic de gândire deziderativă ... perspectiva de a sta în locul acela frumos dar pustiu şi poluat fonic până trec vânturile nu ne surâde. Am mai întâlnit vânturi de 20-30 noduri în Grecia şi am trecut cu bine de ele, iar dacă prognoza e corectă ar trebui să le primim în travers până în Murter - insulă cu oraşe frumoase, unde putem sta 2 zile până se mai calmează treaba.

Acum dacă ar fi să repet experienţa aş fi stat 3 zile în Telašćica, cu legăturile dublate. Dar ne-am dorit prea tare să navigăm ...

Ziua următoare începe conform prognozei cu vânt puternic de 15 noduri, dar nu din NE cum era prognoza, ci din SE. Aşa că luăm o terțarolă şi facem volte voiniceşte printre insuliţe, alături de mulţi alţii. La nord apar norii negrii şi se aud tunete. Vântul ajunge la 20 de noduri, se rotește spre NE aşa că mai luăm o terțarolă şi continuăm drept spre SE. Tunetele vin tot mai aproape, dar vântul este controlabil, iar valurile de aprox. 1 m, barca merge liniștită înainte, dar preventiv strângem focul şi continuăm cu un un colţ de velă mare. Punem vestele şi hainele de ploaie.

Apoi dintr-o dată ... haos. O rafală puternică culcă barca pe-o parte, şi fără să apuc să-mi dau seama ce s-a întâmplat mă trezesc cu focul desfăcut şi fâlfâind nervos în vânt. Când mă uit la el ... văd în zare spuma albă care venea dinspre munte spre noi ... exact ca-n descrierile despre "cum recunoşti bura". N-am timp să-mi plâng de milă, trag repede de fungă să bag nenorocitul de foc dar furlingul se blochează la jumătate. Spuma albă ne ajunge, totul în jur se face gri, valurile sunt cu dâre albe şi trage o grindină în plan orizontal.

Las nevasta la timonă şi mă târăsc la prova să vă ce pot face ... Acolo un haos total, şcotele foculul s-au împletit între ele, furlingul în continuare blocat. Reuşesc să leg focul cu o parte de şcotă şi mă târăsc înapoi în cockpit. În drum trec pe lângă dinghy-ul bine legat pe roof şi mă felicit pentru asta, aşa, de crescut moralul. Cum nevastă-mea şi-a donat echipamentul de ploaie fiicei noastre, a intrat într-un început de hipotermie, amuţită doar de adrenalina momentului.

Îmi reiau locul la timonă şi trimit nevasta jos. Se aude o goarnă de ceaţă ... dar de unde oare? De la noi! Fiică-mea suna voiniceşte din goarnă, îi explicasem cu o zi mai devreme când poate suna din ea.

Situaţia era deci stabilizată, doar că nu vedeam nimic, era ceaţă peste tot (defapt spumă din mare), grindina lovea puternic, ia valurile limitau direcţia de mers. Ştiam că eram între insule, aşa că mă uit repede pe telefon (în husă impermeabilă, legat în faţa timonei, rula Navionics). Marina Zut e chiar peste deal ... dealul ar trebui să fie la 500m în prova, not good! Am fost în Zut acum 6 ani, are un ponton lung în faţa unui restaurant. Nu-mi fac planuri de legat la ponton pe vremea asta, dar măcar un pic de protecţie.

Destul de greu schimb cursul să evit dealul din prova şi să nimeresc intrarea în marină. Când barca e sus pe val vântul năpraznic încearcă să smulgă barca din apă, apare un pic de imponderabilitate, iar când cade în final între valuri e un scurt moment când pot cârmi către intrarea în golf. Partea bună e că acum grindina îmi bate în spate şi pot totuşi vedea mai bine. Am timp şi de un selfie, să marchez momentul.

14222251_1426791504014775_6190946088464856509_n.jpg


Dar ce văd?! Din ceaţă apare o altă barcă cu focul fâlfâind haotic, rotindu-se în cerc fără prea mare control. N-am apucat să văd prea multe, a dispărut repede înapoi în ceaţă. Apoi am aflat de la fete că pe radio se auzea o voce de femeie care ţipa May-Day şi cineva încerca să o calmeze ... Tot aşa meteoric mai apare un vas pe pescuit, câteva secunde, între două valuri.

Reuşesc să intru în golful din Zut, mai degrabă lucru confirmat de telefon decât de ce vedeam în jur. Văd în faţă multe luminiţe roşii şi verzi ... nu semăna cu nimic din manual. Când mă mai apropii văd multe bărci cu prova în val, ţineau pe loc din motor. Continui către ponton, vântul era mai potolit în fundul golfului. Surpriza apare însă pe marginea golfului, au apărut balize de acostare, nu-mi aminteam de ele sau nu erau acum 6 ani.

Aşa că, hai nevastă să prindem baliza săltând pe valuri pe un vânt de 30 de noduri. Surpinzător, reușim repede şi bine. După o ultimă verificare, cobor în barcă să mă liniştesc.

Cum o problemă nu vine niciodată singură, am dat de încă două: cu ocazia furtunii s-a terminat apa şi gazul! Apa am înţeles a doua zi de ce, s-a cuplat robinetul de la duşul de pe punte şi pompa a pompat tot afară. Gazul ... ţeapa firmei de charter şi prostia mea că n-am verificat. Am schimbat butelia cu rezerva, dar şi asta era pe terminate, a ajuns totuşi de o tură de paste cu apă din mare.

Ploaia a mai continuat câteva ore, dar vântul a revenit la un "normal" de 20-25 noduri şi vizibilitatea s-a restabilit. Cu vela încă în stare incertă am plecat din Zut până în Murter, la motor, unde urma să ne lingem rănile şi să evaluăm pagubele. Am fi rămas şi în Zut, dar înafară de un restaurant şi un mini-mini market nu era nimic acolo. Spre Murter s-a luminat şi cerul, a căzut şi vântul. Marina din Hermina era plină ochi, aşa că am acostat la pontonul unei firme de reparaţii motoare, cam ultimul loc liber din zonă.

14310395_1433014633392462_4484973227165087537_o.jpg


14324615_1433014636725795_3694950171439100721_o.jpg


Peste noapte vântul a revenit, am dublat legăturile la ponton, am tras încă două mooringuri, două springuri la prova şi-am dormit amestecaţi ca-n maşina de spălat. Deşi cartea pilot zice că-i protejat golful, se pare că nu şi de bura.

A doua zi am descoperit o ruptură la colţul de învergare al focului ... chinga era putredă, iar vântul şi smuciturile în vânt au ajutat şi ele. Sistemul de furling era în continuare dat peste cap, am reuşit să-l fac să meargă cât de cât. Am căutat prin magazinele din oraş aţă de vele şi un ac să cos provizoriu ruptura, dar am găsit doar o aţă foarte groasă, nici urmă de ac sau sulă. Se pare că-n Croaţia nu e standard kitul de reparaţie vele, ca-n Grecia.

14231953_1433014726725786_6452116193455162340_o.jpg


După o zi de refacere şi două nopţi nedormite din cauza valurilor ne îndreptăm pe ploaie spre Tribunj. Acolo nişte slovaci simpatici îmi ridică mooringul de-a curmezişul bărcii şi mi-l bagă la elice. Scap fără încurcătură, doar cu paguba mooringului tăiat. Slovacii râd copios, nu-mi dau seama dacă fac asta ca o glumă proastă sau pur şi simplu e ghinion. Totuşi mă consolează: şi vecinul de ponton elveţian a păţit la fel mai devreme. Hmm...

14310464_1433014753392450_392030424853259665_o.jpg


Nici în Tribunj nu găsesc ac de vele, culmea e că şi slovacii căutau ac să-şi coase ceva ruptură, tot la foc. Reuşesc totuşi să improvizez o coasere cu ... un ac de pescuit. M-a ţinut pănă la predare.

14199760_1428732203820705_3441785520569322272_n.jpg


Săptămâna de sailing era pe sfârşite, aşa că ne-am întors în linişte către bază cu o oprire la baliză în Soline, Pasman. Vântul nu s-a înmuiat de tot, ziua se păstra la peste 10-15 noduri în permanență.

14199172_1429797483714177_2810675767642028648_n.jpg


La check-out am plătit taxă de fraier de 10 euro pentru că mi-a lipsit ... un triunghi din trusa de navigație. Învățătură de minte altă dată, să verific tot ce-i în lista de check-in.

Aşadar, pentru cei care vor să înveţe din greşelile altora:
  1. Nu ignoraţi prognoza meteo! Pentru Croaţia: Aladin-DHMZ - hărţi, Official forecast - text, Bora - forecast independent
  2. Verificaţi TOTUL la check-in, nu se ştie niciodată! Şi inventarul şi părţile tehnice.
  3. Verificaţi velele şi eventual faceţi poze pentru referinţă dacă par mai vechi - atenţia la punctele de legătură şi zonele de frecare cu cruceta
  4. Verificaţi gazul din butelia montată şi cea de rezervă - se toarnă apă caldă şi se observă linia de condens, sau se cântăresc (greutatea buteliei goală e trecută pe gât)
  5. Opriţi pompa de apă când nu se foloseşte
  6. Nu ignoraţi prognoza meteo!
  7. Legaţi totul bine pe punte înainte de plecare (în special dinghy, dar şi bimini dacă se anunţă vânt)
  8. Dacă aţi luat o barcă veche, veniţi de-acasă cu o mini-trusă de reparaţii - eu tocmai am trecut în listă şi sula de cusut
  9. Dacă barca e veche sau nu are GPS în cockpit vă recomand ca backup Navionics pe telefon, cu o husă impermebilă
  10. Faceţi traseul în funcţie de posibilităţi, nu vă impuneţi limite şi ţinte artificiale (barca nu e taxi!)
  11. Faceţi o evidenţă a locurilor de adăpost de pe traseu (golfuri, porturi, marine - care să aibă bineînţeles protecţie la vântul previzionat)
  12. Nu ignoraţi prognoza meteo!


Croatia-01.jpgCroatia-02.jpgCroatia-03.jpgCroatia-04.jpgCroatia-05.jpgCroatia-06.jpgCroatia-07.jpgCroatia-09.jpgCroatia-10.jpgCroatia-11.jpgCroatia-12.jpgCroatia-13.jpgCroatia-14.jpgCroatia-15.jpgCroatia-16.jpgCroatia-17.jpgCroatia-18.jpgCroatia-19.jpgCroatia-20.jpgCroatia-21.jpgCroatia-22.jpgCroatia-23.JPGCroatia-24.jpgCroatia-25.JPGCroatia-26.JPGCroatia-27.JPGCroatia-28.JPGCroatia-29.JPGCroatia-30.JPGCroatia-31.JPGCroatia-37.JPGCroatia-38.JPGCroatia-39.JPG
 
Deși știam povestirea, e mereu o plăcere să citesc despre asemenea întâmplări. N-aș putea să explic de ce, dar cele mai chinuite călătorii sunt și cele mai savuroase. :)
O călătorie fără puțină tensiune, parcă n-are nici sare nici piper :)
Apropo de lipsa apei, aș fi încercat să colectez ploaia din lazy bag. Anul trecut in Grecia m-am descurcat colectând pe furtună, apa ce curgea torent, de pe bimini top. N-a fost ușor fiindcă deși curgea șuvoi, rafalele o spulberau în toate direcțiile. Dar tot am umplut 40 de litri :)
 
N-am poze, dar am scos toate oalele pe punte :) ... ca asa am vazut in Toate Panzele Sus. Deabea am strans de-o cafea :D

Kanci lazy-bag, in-mast-furling :p
 

Back
Sus