Ziua 4: Zut - Zadar

Smokey

Mic barcaholic
Dimineaţa în Zut a fost minunată. Eram printre "yachtmeni", forfota din zori, cafeaua în cockpit şi soarele care răsărea peste golf ne-au făcut să amânăm plecarea cât mai mult. Am realimentat cu apă, am făcut o baie răcoritoare în mare, am cumpărat provizii de la mini-market-ul din marină şi împreună cu echipajul am ales noua destinaţie.

Am propus mai multe variante, dar s-a ales Zadarul pe principiul "să vizităm un oraş mare". Nu pot spune că eram extraordinar de încântat de idee, aş fi preferat tot ceva liniştit, dar de ce nu, să mergem înainte. Dimineaţa n-a fost vânt aproape deloc, aşa că am înaintat la motor către podul ce leagă insulele Pasman şi Uglijan. Pe majoritatea bărcilor de charter e un abţibild mare şi roşu care interzice accesul pe sub acest pod, deoarece liberul sub pod este de 16,5m. Înainte de plecarea de-acasă am încercat să aflu înălțimea catargului unui Sun Odyssey 35, fără mare succes, aşa că m-am pus şi am măsurat înălţimea catargului, folosind funga spinekerului şi o parâmă liberă. A rezultat cam 12m, plus înălţimea antenei VHF şi bordul liber, rezulta că ne încadrăm în limită.



Trecem cu bine pe sub pod, zguduiţi bine de amicii cu bărci cu motor care nu respectau limita de viteză în zonă, şi ne oprim la o plajă din apropiere unde găsisem pe internet informaţii cum că s-ar găsi preţiosul nisip, atât de rar în Croaţia. Într-adevăr, in golful cu pricina se afla o plajă minunată cu nisip, străjuită de o pădure de pini. Ancorăm în apa mică din golf, lângă alte câteva bărcuţe cu motor. Toată lumea iese la o baie în apa caldă a golfului, încât uităm pentru o clipă că suntem în Croaţia. Adâncimea mică a apei îmi dă ceva emoţii, m-am scufundat sub barcă şi sub chilă mai erau doar 30-40 cm până la fund, lucru confirmat şi de sonar, destul ca să-l atingem la un val mai mare.









Spre dupămasă începe din nou un vânt de 10-15 noduri, aşa că sunt nevoit să stric bucuria echipajului şi să-i îmbarc pentru Zadar. Oricum toată lumea e toropită după baie şi se retrage la siesta de dupămasă, în timp ce urcăm în volte până aproape de Zadar. Aici se strică distracţia, intrăm în traficul de feriboturi, valuri mari din toate părţile, şi toată lumea apare îngrijorată pe punte. Dintr-un motiv care-mi scapă, se pare că tot eu sunt vinovat şi de prezenţa valurilor mari, dar le reamintesc de decizia anterioară cu "oraşul mare", iar acum suportă beneficiile civilizaţiei.

Marina din Zadar este chiar în centrul oraşului, în cel mai strâmt loc cu putinţă. Cu motorul la relanti şi cu multă atenţie acostăm cu succes la pontonul indicat. Nu sunt deloc încântat de peisaj, care aduce a temniţă comunistă decât a marină, în contrast cu ideea de libertate asociată sailingului. Marina înghesuită e înconjurată de blocuri, parcare supraetajată, ateliere de reparaţii iar marea nici măcar nu se vede.

După duşurile de revigorare mergem să vizităm oraşul. Am vrut oraş mare, am găsit un oraş mare, supraaglomerat cu turişti şi tarabe de suveniruri chicioase. Pierdem vremea câteva ore prin centrul vechi şi încărcat de istorie, încercăm să vizităm câteva obiective dar totul e cu aşteptare, aşa că ne mulţumim cu poze din exterior. Podul ce leagă oraşul vechi de cel nou era invadat de panouri care îmbiau turiştii la excursii în Kornati şi Telascica, motiv de mândrie pentru echipajul meu, proaspăt întors din acele locuri minunate.

Petrecem seara cinând în cockpit şi convenind în unanimitate ca următoarea destinaţie să fie una mai retrasă ... dar nici prea retrasă. După o scurtă trecere în revistă a opţiunilor stabilim ca punct de oprire insula Iz la marina din Veli Iz.












 

Back
Sus