“Am tot văzut marine şi yachturi prin lumea bună, însă niciodată nu m-am gândit că aş putea face şi eu chestia asta. De deţinut un yacht nici atât. Aveam "punga pe cap" cum s-ar spune. Acum 3 ani eram în Grecia cu familia în concediu împreună cu alţi 3 prieteni. În locul unde mergeam la plajă cu copii, erau în larg legate la mooring câteva bărci cu motor. Aproape în fiecare zi înnotam până la ele şi dădeam o tură în jurul lor, până ce într-o zi am ne-am întrebat "ce trebuie să facem pentru a avea aşa ceva?" ...
CrocodiluDiluDilu: De unde şi de când provine pasiunea ta pentru ambarcaţii?
Iulian Maiorescu: Provine din 3 direcţii. Fiind născut în Hunedoara, lângă lacul Cinciş, majoritatea vacanţelor şi weekendurilor le-am petrecut acolo. Exista un centru de caiac-canoe, dar nu puteam practica din motive de sănătate (astm bronşic cronic, interdicţie la efort) şi mă uitam şi eu lung la ei. Mă rezumam la saltele şi bărci închiriate, ceea ce probabil mi-a dezvoltat un soi de fobie a fructului oprit: ar trebui să mă duc la un medic să mă caut
Apoi a fost marea, valul, povestea clasică. Eram dintre copii care nu se speriau de valuri, dimpotrivă şi mă fascinau bărcile salvamarilor (doar bărcile, să se consemneze, să nu se interpreteze). Apoi a fost delta. În '88 au luat ai mei maşina şi au făcut un tur de ţară cu o oprire de câteva zile în deltă. Îmi aduc aminte că am făcut o schiţă a unei bărci pescăreşti şi plănuiam să construiesc una când mă voi fi întors acasă. Probabil sună ciudat acum în contextul taberei de creaţie de la Jurilovca. După revoluţie am făcut rost de o gonflabilă "din Germania" ... ştiu că era Sevylor, s-a spart şi lipit de zeci de ori, o am şi acum putrezită pe undeva. Cam asta a fost cu începutul cred, pe urmă am început să umblu prin lume şi am văzut chestii mai serioase, dar din start îmi interziceam gândul că aş avea acces la aşa cevaCDD: Ăsta a fost începutul. Dar continuarea? Cum ai ajuns la performanţa din vara trecută, când ai bătut Adriatica la timonă?
IM: Am mai povestit pe forum şi într-un articol din Yachting pleasure, aşa că am să fac doar un rezumat. Am tot văzut marine şi yachturi prin lumea bună, însă niciodată nu m-am gândit că aş putea face şi eu chestia asta. De deţinut un yacht nici atât. Aveam "punga pe cap" cum s-ar spune. Acum 3 ani eram în Grecia cu familia în concediu împreună cu alţi 3 prieteni. În locul unde mergeam la plajă cu copii, erau în larg legate la mooring câteva bărci cu motor. Aproape în fiecare zi înnotam până la ele şi dădeam o tură în jurul lor, până ce într-o zi am ne-am întrebat "ce trebuie să facem pentru a avea aşa ceva?" Am filosofat noi pe tema asta, urmând ca la întoarcerea acasă să investigăm. Ceilalţi au abandonat ideea a doua zi probabil, dar de data asta eu am continuat. A urmat o mică "explozie", adică am început o muncă pe mai multe planuri: pe deoparte am început să citesc pentru examen, legislaţie, teorie, cărţi, tot ce-mi pica în mână, iar în paralel am început forumul şi mă bucuram să găsesc alţii ca mine. Tot pe atunci s-a înfiripat ideea unei construcţii, pe care am început-o în iarnă **(reacţia soţiei la şocul acesta nu poate fi menţionată ... )
CDD: Asta în ce an era?
IM: Asta era în 2008. În august am lansat forumul, în decembrie m-am apucat de barcă,
prin octombrie am dat parcă examenul de "D" (si în primăvară pe cel de "C"). Vara următoare am făcut cursul de vele la Constanţa. Aici deja lucrurile au devenit "pe bune", adică am ieşit pe mare, am pus mâna pe o şcotă. Înainte mai fusesem în tot felul de excursii pe diverse vase mici şi mari, de-alea de croazieră, dar niciodată pe ceva mic, de agreement. Recunosc că am avut un pic rau de mare
CDD: Dar cu astmul, care te-a ţinut departe de apă pe la început, ce s-a întâmplat?
IM: M-a ţinut departe de efort. Practic, până pe la 15 ani nu puteam sa fac efort de orice fel, apoi m-a mai lasat (caracteristica bolii), au apărut şi medicamente (înainte de '89 stăteam o noapte la urgenţă, acum sunt inhalatoare şi scapi de o criză în 5 min). E interesant că marea face bine la chestia asta (cel puţin în cazul meu). M-a lăsat astmul mai moale dar am început cu "cele lumeşti": job, casă, maşină ... am lăsat hobiurile mai deoparte.
Să revin. După cursul de la Constanţa mă simţeam oarecum stăpân pe mine, dar mă speria gândul unei marine aglomerate. În iarna următoare am facut rezervarea unui yacht pentru vară şi în primavară (2010) am facut un skipper training cu băieţii de la sailingtours. Mi-era suficient pentru moment. După ce-am ieşit singur, mi-am facut un pic ordine în "abilităţi", mi-am dat seama ce ştiu şi ce mai trebuie să exersez. Acum aştept urmatoarea tură care e deja programata în Grecia.
CDD: Sporade?
IM: Marea Ionică. Am povestit cu webmasterul de la sailingissues.com şi mi-a recomandat zona aia pentru a mă iniția cu sailingul în Grecia, e și mai aproape de Timișoara.
CDD: Ai avut teamă pe Adriatica? Era primul sezon singur la timonă ...
IM: După ce-am fost cu Sailingtours (nu în săptămâna aia de skipper training) am exersat tot ce mă interesa: intrările în marină, acostarea în spaţii strâmte. M-au fascinat insulele şi farurile, pe hartă par atât de mici şi înghesuite, dar acolo e minunat
CDD: Deci nici Marea Ionică nu te ingrijorează?
IM: Ba da, nu ştiu nimic despre ea. În Croaţia eram mai zmeu că fusesem înainte. Aici nu ştiu nimic. Am comandat un set de hărţi, aştept să-mi vină în câteva zile, o carte pilot … În Grecia mă cam nelinişteşte acostarea cu ancora. În Croaţia e simplu: tragi cu pupa la ponton şi vine nenea de la marină, îţi ridică mooringul, totul e asistat.
CDD: În Grecia nu există ponton?
IM: Ba da, dar nu te asistă nimeni şi nu au mooringuri îngropate. Trebuie să laşi ancora şi să dai cu spatele până la ponton, şi să îngropi ancora înainte de a te lega cu pupa la ponton. Omul de la prova devine important! În plus am înţeles că apa şi curentul nu sunt disponibile peste tot. Mai studiez cartea pilor, să găsesc locuri interesante de vizitat, golfuri etc. Un lucru e sigur: în Grecia e apa caldă şi plaja cu nisip.
CDD:Îţi urez de pe acum un voiaj plăcut şi plin de satisfacţii.
IM: Mulţam, sper să fie!
CDD: E scumpă o distracţie de genul ăsta?
IM: Păi "scump" e un termen relativ …
CDD: Aşa e. Dă un ordin de marime …
IM: Dacă mă întrebai acum 5-6 ani, ziceam că, da, e scump. Totul pleacă de la echipaj, câţi sunt. Bărcile cele mai populare au 3 sau 4 cabine. Cele cu 3 cabine încep de la 34" până pe la 42" - diferenţa de confort şi spaţiu, barcă mai mare, spaţiu mai mare. Cele cu 4 cabine încep de la 43" (înghesuite) până la 50" aprox, de unde încep cu 5 cabine. Ei bine, preţul pentru o persoană ajunge între 250-350 euro, în oricare combinaţie. Asta calculat la capacitatea optimă de încărcare, adică dacă ocupi toate locurile din cabine şi eventual şi cele din salon dacă sunt autorizate. Deci pentru o familie de 2 ar ieşi un minim de plecare de 700 euro la care se mai adaugă transportul, taxele de marină, se ajunge undeva la 800 euro de familie. De aici adăugăm la fiecare după gust: mâncare, băutură, alte distracţii.
Acum, dacă se face inchirierea din timp, se pot găsi oferte mai bune, discounturi, bărci ceva mai vechi care sunt mai ieftine. În concluzie e mai scump ca un concediu “low-cost” dar poate fi la același preț cu un concediu “all inclusive”, doar că nu se compară
CDD: Merci pentru detalii. Dar cu forumul cum a fost? Cum ţi-a venit ideea?
IM: Căutând informatii pe net ... Am găsit un thread pe softpedia. Unul singur şi lung, unde activau câţiva dintre membri vechi de acum. Eu aveam experienţa administrării timp de 5 ani a comunităţii de motociclişti (motociclism.ro), la care am renunţat din lipsă de timp (când s-a născut fetiţa mea, devenise o pălărie prea mare pentru mine) şi mi-am zis "de ce nu?". Pentru mulți a picat ciudat ca un oarecare neica nimeni din mijlocul câmpiei să inițieze un forum legat de activități nautice, dar m-am grăbit să cumpăr domeniul și să lansez siteul înainte să am timp de gândire, probabil daca mai cugetam ardelenește de câteva ori mi se părea și mie deplasat și mă opream.
CDD: Deci şi motociclist?
IM: Da, altă poveste. Acum sunt un motociclist "cuminte". Am avut şi ceva accidente şi de când cu fetiţa, m-am domolit, merg doar offroad, lejer, pentru relaxare (dar mă bate gândul să revin şi pe stradă).
CDD: E greu să porneşti un forum? Dar să continui?
IM: E ca şi cu copii: "copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari". La început am invitat oameni din mediul online, pe care i-am găsit active, din diverse locuri, majoritatea de pe softpedia. Nu ştiu cum să mă exprim să nu sune rău, cred ma simt ca “nea Pandele” din Licenii, stau de pază și observ, văd cum vin membri noi, timizi la început, îi văd evoluând și mă bucur pentru ei, unii pleacă cand “absolvesc”. Mai trebuie să dau o sancțiune, deși mi-s dragi toți, în general încerc sa trec neobservat.
CDD: Îţi oferă satisfacţii, sau îţi spui "cineva trebuie să o facă şi pe asta"?
IM: Mie îmi oferă, deşi unii mă consideră masochist.
CDD:Cât timp investeşti în forum (cu "mentenanţa")?
IM
ână l-am lansat a fost pregătirea efectivă, cu design, logo, tot ce trebuie. Apoi eram în permanenţă online, la lucru, acasă …CDD: Ca şi noi
IM: Da. Acum citesc posturile noi cam o dată pe oră (când sunt online), să nu apară spammeri, postări în sectiuni gresite, etc ... adică citesc ca un administrator, iar de câteva ori pe zi citesc ca "userul smokey", răspund unde ştiu, citesc pe îndelete ce mă interesează direct. Asta când sunt online, că de multe ori sunt plecat şi n-am acces la net.
Culmea, că atunci se întâmplă toate prostiile, pe care nu le mai pot repara. Săptămânal caut articole interesante pentru a fi scoase în faţă, lunar mai fac operaţiuni de mentenanţă, instalez patchuri, chestii tehnice.
CDD: Se pare că forumul Barcaholic are darul de a face parte din existenţa câtorva oameni, nu puţini. Un mic drog …
IM: Da, te prinde. Mai ales după ce-i cunoşti personal pe ceilalti, dezvolți o relație personala, altfel discuți cu ceilalți. Deși din puncul de vedere al administratorului asta poate degenera în discuții chat interminabile, poate de neînțeles pentru cei din afara grupului. Dar pentru cei care sunt active e captivantă activitatea asta, de multe ori mi-aș dori sa fiu doar un simplu user…
CDD: Anul trecut ai postat niste imagini din Dubai. Ce ai lucrat pe acolo?
IM: Sistemul de contorizare a energiei electrice de la Burj Khalifa (fost Burj Dubai)
CDD: Să înţeleg că eşti inginer electro ...?
IM: Inginer software. Sistemul ăsta e un produs soft, citeşte contoare electronice, face rapoarte, alarme
CDD: Înţeleg.
IM: Lucrez în Timişoara pentru o multinaţională de asta, care face outsourcing. La noi
fac outsourcing la dezovltarea soft, dar şi la instalare, mentenanţă, training, support. Eu
sunt responsabil de partea de instalare, training, suport, ocazie cu care m-am plimbat peste tot.
CDD: Chiar peste tot?
IM:Am "zgâriat" majoritatea regiunilor, cât poţi aprofunda în 1-2 săptămâni. N-am fost în Australia şi zona Pacificului, dar în fiecare loc am avut contacte cu localnicii, care în măsura posibilităţilor mi-au arătat stilul lor de viaţă.
CDD: Ar mai fi multe de povestit, dar închei cu ultimele 3 întrebări:
1. Pe toate fronturile pe care ai activat, care episod ţi-a ridicat cele mai mari probleme? Care ţi s-a părut cel mai greu de trecut?
IM: Dacă aş răspunde la primul impuls aş zice examenul pentru B, dar dacă mă gândesc mai bine, cele mai mari probleme le am tot cu forumul.
CDD:2. Dacă ai avea bagheta magică, ce schimbări ai aduce în comunitatea “navigatorilor" români?
IM: Câte "focuri" îmi dai?
CDD
e săturate. IM: Păi i-aş teleporta pe toţi pasionații de sailing în fiecare weekend şi vacanţă într-o locatie de sailing, să practice cât mai mult, să vadă cât mai multe, să vină apoi și să învețe și pe alții calea cea dreaptă, acum noi ne bazăm mult pe teorie.. Şi bineînţeles, infrastructura, aş trage un curent cald prin Marea Neagră, să avem sezon mai mult. Aş mai face centre de copii pe lacurile din ţară. La caiac/canoe avem posibilități multe, aici lucrurile cred ca se mișcă spre bine, dar cu bagheta aș curăța malurile lacurilor și râurilor de gunoaie și “dăunători”.
CDD: Mai ai cu bagheta? Că dacă nu, o vreau înapoi ...
IM:
Cu bagheta cred că aş mai face nişte eroi locali …CDD:Ţi-o mai las ...
IM: ... adică nişte "Marius Albu & Co", multiplicaţi şi în alte direcții, cum a fost Ivan Patzaaichin. Câţiva care să facă ceva remarcabil și să fie popularizați, să facă o circumnavigare solo, să devină modele pentru generaţiile care vin, aşa cum se închină englezii la Chichester şi Robin Knox Johnston, francezii la Moitessier, americanii și restul lumii la Slocum. Noi l-am avea pe Jimmy Cornell şi ar fi suficient, doar ca e prea departe de România acum, Marius Albu și familia e un exemplu bun, dar puțin mediatizat înafara comunității pasionaților. Christian Tirtirau e un erou în devenire, cred că el va fi "the one".
CDD: Apropo! Care este eroul tău? (întrebarea asta nu se numără că e indusă)
IM: Eu nu mai pot avea eroi, am depăşit vârsta. Acum îi admir pe toţi, dar înţeleg că pentru a fii ca ei, trebuie să treci prin ce au trecut ei.
CDD: Atunci e vremea pentru ultima întrebare, la care nu poti refuza răspunsul: care a fost reacţia soţiei când te-ai apucat de barcă, în miezul iernii?
IM: Iniţial n-a priceput ce fac, era ocupată cu fetiţa destul de mult şi nu avea timp de mine. Îmi place "lucrul manual" pe lângă casa omului, era obişnuită să meşteresc câte ceva, dar când a înţeles despre ce-i vorba ... cred că dacă afla că am o amantă era mai bine. Apoi a devenit mândră de realizare şi când a început să capete formă barca, era obiect de pelerinaj, când venea cineva în vizită. Oricum, barcuţa aia a fost de multe ori ameninţată cu toporul, cu focul, aşchii, diverse ...
CDD: Dar ştiu ele, bărcile, să se pisicească, să îţi intre sub piele
IM: Aşa e.
CDD: Iulian, îţi mulţumesc pentru această discuţie şi pentru timpul acordat şi îţi urez să-ţi mearga lucrurile din plin
IM: Mulţam şi eu, a fost primul interviu.
Interviul nu se termină aici: dacă cititorii au întrebări, pot să le formuleze la comentarii. “Show must go on!”
