Ocolul Atlanticului cu vele de joncă. Dan, Charlotte si Hestur

Ria de Ares, iulie 2013. Ne legănăm agale pe valuri, pe banchetele lui Little Gu, între plajă și locul unde ne așteaptă Roz Avel, la capătul lanțului. La celalalt capăt, după 46m de verigi de zece, 25Kg de fier - ancora Kobra, asigurarea casco a echipajului. Soare, briză amabilă de cinci-șase noduri, câțiva pescari, iar în fata satului Ares, trei-patru veliere.
mD_IdGr098t9fnqYOCUvbdVqDcyR_cYFyPdPZeo3i4M=w576-h384

La bordul unuia dintre ele, cu o carenă albastră cu liniile tipice ale bărcilor care în lumea anglo-saxonă se cheamă "double-enders", cu un greement care-mi aduce aminte de Jester, al lui Blondie Hasler - un puști blond, cu o barbă de adolescent și cu părul vâlvoi. "That's a nice dinghy you got there... did you bild that?" "Yes" "Well, I built this" îmi răspunde puștiul, cu o justificată mândrie.
03+Hestur.jpg

Ria de Muros, august 2013. Din fundul golfului, unde apa nu mai măsoară decât un metru și un pic, avansează agale un dinghy, cu un puști blond la vâsle.
04+Hestur.jpg
În spatele lui, cineva înoată din greu. Când se apropie, recunosc pustiul din Ria de Ares. În spatele dinghy-ului, o sirenă. Doi copii nebuni, mai târziu voi constata că vârstele lor, adunate la un loc, fac aproape cât a mea. Nebuni, minunați, talentați. Dan și Charlotte, plecați pe oceanele lumii pe o joncă cu carena de Dory. Sau pe un Dory cu greement de joncă.
"Are you fancy about coming on board, having a beer or something?" ma interpelează Dan. Bine, mai copii. Hai la bordul lui Hestur.
rightsiz.jpg

Dan e la originea lui tâmplar de mobile și ebenist. Copil de marangoz din nordul Angliei (de unde accentul care sună ca o mie de bolovani rostogolindu-se pe macadam), a copilărit printre bărci. Drept pentru care după ce a învățat sa construiască mobile și lambriuri, a aterizat în mod logic într-un șantier naval tradițional din Bristol.
Charlotte e frumusică, artistă și scoțiancă. Cu studii de sculptură, dar adevărata ei vocație e desenul. Schițele ei sunt de o prospețime cum n-am văzut prea des (se pot viziona pe galeria ei virtuala). Din când în când fabrică mici bijuterii, din te-miri-ce, care le alimentează cambuza, împreună cu câte-un articol în Practical Boat Owner. Atelierul ei? Dulăpiorul de la tribord... "starboardlocker".
Într-o bună zi, Dan si Charlotte au decis să ridice ancora. "N-avem barca..." "Nu-i nimic, construim una.". Ipoteza de studiu - o barcă din lemn (Dan lucrează lemnul cu talent și pricepere) - ieftin de construit (din placaj, cu forme simple) - ușor de manevrat (greementul de joncă, un soi de goeletă cu catarge fără sarturi, e de o simplitate fără margini, mai ales când se pune problema reducerii velaturii) și performant (l-am văzut pe Hestur dând ture în fundul Ria-ei de Ares, cu vânt din travers și velatura redusă la minimum, când toate bărcile fugeau în Marina de Sada, la adăpost... inclusiv noi - impresionant).
01+Hestur.jpg
Din câte mi-a povestit Dan, la Muros, toate ipotezele s-au verificat.
Construcția a durat cam un an de zile, Dan lucrând între timp și într-un șantier naval, și cu taică-său, iar pe Hestur serile și toate weekendurile.
inside.jpg

Un galop de un an de zile, între tăiatul și lipitul bordajului, turnatul lestului din fontă, cusutul velelor, fabricatul unei sobe dintr-o butelie de oxigen de scafandru dezafectată
installed.jpg

sau amenajările interioare, dovadă evidentă a competentelor de ebenist ale meșterului.
Hestur e o minunăție de barcă, totul e simplu, funcțional și frumos, cu frumusețea detaliului care are un rost. Nimic nu e inutil, totul e făcut cu har., inclusiv piesele de structură ale roof-ului, aparente si lăcuite frumos, care par elemente de decorație interioara, dar sunt indispensabile pentru soliditatea "cutiei".
deck%2Bknee.jpg

Cu Charlotte și Dan ne vom întâlni în Ria de Arousa, unde vor sta la ancoră doua zile lângă portul de la Escarabote. Mai târziu vor veni lângă noi, în spatele digului de la Combarro, unde vom petrece o seara minunata, echipajul lui Hestur, Henri și Dominique care au venit tocmai din Caen, din Normandia, cu un velier de 12m din aluminiu, desenat de un ilustru arhitect naval normand necunoscut, Aglaia, Gin și cu mine. Și o „empanada gallega” format maxi.
A doua zi, dis de dimineață, copiii se plimbă prin Combarro. "Since this morning, we've got some deadline..." îmi spun cu o ușoară tristețe. Și-au dat întâlnire după doua zile la Vigo cu un prieten, care-i va însoți în traversada spre Porto Santo și Madera. După care omul se întoarce în Anglia, are o slujbă, și timp numai în vacantă...
image.jpg

Restul periplului? Canare, Gambia, în Africa de Vest, Capul Verde, urmate de un salt uriaș pe partea cealaltă a Atlanticului. Ultimele articole ale lui Charlotte sunt din British Virgin Islands. Doi copii frumoși, care-și îmbogățesc viata timp de doi ani de zile. As putea paria liniștit ca nu va fi ultimul lor voiaj pe mare...
 
desenul ala din ultima poza e pe cheiul din Porto Santo.Inițial tradiția de a lăsa un desen pe chei se născuse la Horta, în Açores, dar mai nou sunt mai multe insule din Atlanticul de Nord unde navigatorii în escala se simt nevoiți să-și lase semnătura pe betonul digului. Rezultă tot felul de "mâzgăleli" haioase.
 
Pentru cei interesati barcazul e Badger de la Jay Benford care are o intreaga serie de asemenea barci, de la 26 la 37: http://www.benford.us/pdf/SailingDoryDesigns.pdf
A fost popularizat extrem de Pete si Annie Hill cu cartea lor Voyaging on a small income (disponibila inca) care probabil ca a fost inspiratia si pentru cuplul prezentat. Pete si Annie au divortat dar continua amandoi cu vele jonca, ea in Noua Zeelanda pe Fantail ( Voyaging with Annie Hill ) un sloop transformat si el in America de Sud pe Oryx un catamaran self build nou nout KD860 lungit si cu greement jonca biplan ( "ORYX" ODYSSEY )
 
Iar velele inspirate din velatura de jonca sunt o sursa de studii interesante pentru diferiți arhitecți navali - unul din ei fiind bătrânul guru al catamaranelor de construcție artizanala, James Wharram, fan definitiv al lui Eric de Bisschop (navigator cu vele de jonca), care a studiat ideea profilelor portante. Principiul velelor lui Wharram - aici. Nu-i chiar vorba de vele de jonca, dar i-a inspirat pe nenumărați constructori amatori, printre alții pe Marie-Helène si Bertrand Fercot, constructori ai unui Pahi 46 ale cărui vele sunt profilate de o serie de "wishbones" interioare, care urca și coboară exact după sistemul șipcilor velei de jonca.
IMG_6534-34f8d.jpg

O asociație promovează tipul de velatura gen jonca.
PHA-dans-le-Solent-rassemblement-voiles-de-jonque-anglaise-2007.jpg
 

Back
Sus