• Navigatia moderna

    Articol de Constantin Lascu


    Navigatia moderna, la o prima privire, pare extrem de simpla: o sumedenie de instrumente, care fac munca la masa de navigatie de pe yacht (si nu numai!) joaca de copil; Pilot automat, GPS, RADAR, Instrument de masurare a vantului (directie adevarata si aparenta, viteze adevarata si aparenta), LOG (distanta parcursa, viteza fata de apa, fata de fundul marii, etc), harti electronice, CHARTPLOTTER (combina datele GPS si RADAR, pe un singur ecran, in multiple moduri), comunicatie moderna (VHF si MF radio, NAVTEX, EPIRB, SART, si multe altele, ceea ce permite (alaturi de numarul redus de vele- cele mai multe yachturi au velatura de tip sloop) conducerea navelor cu un echipaj redus la numar.

    Poate cel mai important, desi e greu de stabilit o astfel de ierarhie, este aparatul GPS. Exista o multitudine de tipuri, cu complexitati diferite, cu utilizari multiple, desigur, fabricantii se straduie sa vanda la o cat mai mare diversitate de consumatori. Ca in toate domeniile, si receptoarele GPS pot fi profesionale, special pentru folosirea pe mari si oceane, ca si pentru folosirea pe drumuri, sau in excursii. In cele ce urmeaza, ne vom ocupa de folosirea GPS in navigatia pe mare.

    In anii ’70, SUA a dezvoltat acest sistem, pe atunci foarte secret, pentru ghidarea rachetelor sale balistice, ca si pentru usurarea stabilirii pozitie navelor si avioanelor. Cu timpul, s-a permis folosirea sistemului si pentru scopuri civile, dar cu o precizie limitata, avand marja de eroare de 150-200 metri.

    Anul 2000 a adus cu sine marea schimbare, cand presedintele Bill Clinton a dispus anularea SA- selectiv availability, adica a permis folosirea sistemului fara restrictii. In prezent, marja de eroare se plaseaza undeva intre 1m si 15 m. Sistemul de harti electronice, extrem de detailate, permite asezarea pozitiei pe harta cu o precizie care multumeste si pe cei mai perfectionisti. Totusi, GPS nu este atotputernic, este doar un sistem pus la dispozitia lumii de catre SUA, dar fara nici o obligatie.

    Oricand, cu sau fara motiv, SUA poate opri functionarea acestuia, sau, cum a fost cazul in timpul razboiului cu Jugoslavia, poate transmite date intentionat false (experienta personala, in Adriatica de sud, cand conform GPS ar fi trebuit sa fiu nu in apropirea stramtorii Messina, unde eram de fapt, ci undeva la nord de Roma!).

    O alta posibilitate, cand fie ca ramanem fara sursa de alimentare, fie ca se rupe antena, fie, pur si simplu, ne cade aparatul in apa (chiar pe punte!), si atunci adio GPS. Ceea ce vreau sa spun, este ca GPS este un dar minunat, sa-l folosim, dar trebue sa stim sa ne stabilim pozitia si fara el.

    Una dintre cele mai folositoare posibilitati oferite de GPS este, fara indoiala, fixarea drumului de urmat, asa numitul „track” , in fapt programam puncte care, unite intre ele, dau drumul pe care il va parcurge nava, asa numita „ruta”, in limbaj marin- „ROTTA”. Daca GPS este conectat la computerul de bord, pilotul automat poate „duce” nava noastra pe drumul stabilit, corectand erorile date de vant, curenti marini, valuri, maree.

    In cazul in care folosim TrackBack, tot fara interventia noastra, pilotul automat ne va conduce la punctul de plecare, cu atingerea punctelor de la drumul „inainte”. Pai, nu e minunat? Si, ca sa fie si mai simplu, GPS ne spune si care este viteza de apropiere de punctul tinta, in diferite aluri ale velelor.