• Sasanka 660


    Saptamina trecuta am facut prima ieisre mai serioasa cu "White Russian", barca mea de 6,6 m. Am plecat marti (dis de dimineata) si ne-am intors vineri seara. Vara asta vremea pe litoral a fost destul de capricioasa si am pindit zilele cu vint sub 15 noduri din perioada propusa (24 august - 5 septembrie). Din cauza asta iesirea a fost destul de scurta, saptamina urmatoare se anunta vreme destul de urita si am preferat o margine mai mare de siguranta. Totusi, am fi putut sa ne intoarcem simbata, dar acum asta e.

    Am plecat deci marti dimineata pe la 0500, impreuna cu fiul meu. Am ajuns pe la 1600 la Edighiol, pe o mare cam de grad 2, cu vint destul de puternic (vreo 12 noduri) din sud-est. La Edighiol, inghesuiala mare, locul ingust, multi pescari pe mal cu undita si greu de intors din cauza vintului din ce in ce mai puternic si a curentului din canal. Pina la urma, am gasit un loc in stuf si am stat pina a doua zi.

    Miercuri, Edighiol - Sfintu Gheorghe, aproximativ 9 ore. Am mers mult si pe motor pentru ca marea era din ce in ce mai agitata si prognoza pentru seara nu era buna deloc. Inainte de intrarea in bratul Sfintu Gheorghe am atins ceva in apa (stincile din sudul intrarii (?) sau vreun bustean), insa super safranul facut de Cristi Tutuianu a rezistat cu brio. Doar saula de 8 mm cu care era tinut pe pozitie a cam cedat nervos si s-a cam desirat in crocodil!

    Dupa amiaza si seara, masa de peste si plimbare prin sat. Marina din Sfintu' o mare dezamagire, nu exista nici un WC si nici macar un robinet cu apa in tot portul. Ce pretentii sa ai, daca n-ai platit! Asa mi-a raspuns un domn "de la birouri", care m-a informat ca "fata cu chitantierul" e plecata la Tulcea! In schimb, o veste buna, permisul de acces in RBDD se poate lua si din Sfintu', nu numai din Tulcea, asa cum stiam.

    Programam deci o plimbare pe canale pentru a doua zi si, in timp ce stringeam informatii despre traseu, aflam de la un localnic (coleg de ponton) ca se poate iesi in mare pe la Zaton. Nu pe Girla Turceasca si nu pe Ciotica. Pe acolo e apa prea mica, sint praguri la iesirea in mare. Pe Zaton insa se poate. L-am intrebat de vreo trei ori daca nu sint pomi, daca e destul de lat canalul, etc si a zis ca nu e problema. Ne-am luat deci permisele si a doua zi am intrat pe canal. Au fost citeva locuri prin care abia am trecut (barca are totusi 2,4 m latime) dar pina la urma am ajuns la mare.

    Am ancorat pe un fund de 2,5 m, la vreo 100 m de mal si am facut baie si plaja vreo citeva ore, pina la apus. Toata ziua a fost vint foarte puternic, de 15 - 20 noduri din sector nordic. La asa distanta mica de mal, nu apucau sa se formeze valuri mai deloc, desi vintul se simtea extrem de puternic, malul cred ca nu are 1 m deasupra nivelului marii. Din cauza puterii vintului am dormit destul de iepureste, stresat sa nu grapeze ancora. Dimineata insa, am avut o surpriza placuta, ancora Danforth era practic ingropata in nisip si a trebuit sa o scoatem tragind de saula, cu pet in loc de geamandura, legata de diamant.

    Plaja din zona Zaton cred ca este printre cele mai ciudate locuri vazute de mine. Este acoperita cu nisip si scoici, pare o plaja normala, dar cind calci pe ea are o consistenta de burete din care iese, sub presiunea piciorului, o apa neagra cu miros de mlastina. Dedesubt cred ca era plaur si toata granita dintre Delta si Mare este o zona extrem de "fluida" nu stii sigur unde se termina una si unde incepe cealalta.

    Drumul de intoarcere, destul de obositor, plecare la 0400 de la Zaton si sosire la Eforie pe la 1930. La plecare era intuneric bezna si am avut ocazia sa testam lumina de la compasul magnetic, instalatie facuta de Nea Gica. Vreau sa va spun ca e de-adevaratelea, nu mi-a venit sa cred ce "mishto" se vede. Am mers mai pe linga mal, pentru ca vintul, desi a mai slabit (pe la 10 - 12 noduri) ridica valuri destul de mari.

    Plictiseala ne-a fost alungata pe la ora prinzului de un cird de delfini, cam pe la Vadu. Cred ca erau vreo zece, dintre care doi pui. S-au strins toti in jurul barcii si ne-au oferit un spectacol pe cinste, vreo jumatate de ora. Aia mici, parca erau legati de mame, faceau innot sincron mai ceva ca la Olimpiada.

    A fost prima iesire mai serioasa (cu dormit si mincat pe barca) cu barca asta, si pot sa spun ca nu m-a dezamagit. Mai sint citeva chestii de pus la punct, dar numai din astfel de iesiri putem invata.





























    Acest articol a fost publicat iniţial īn topicul: Sasanka 660 iniţiat de pelicanul Vezi postul original