• Călătorie virtuală pe Dunărea românească.

    În anul 2008 am făcut ultima croazieră pe Dunăre la bordul unei mici ambarcaţiuni. Atunci pe Dunărea românească nu existau nici-un fel de amenajări pentru navigaţia turistică. Am fost curios dacă după zece ani s-a schimbat ceva.

    Îmi amintesc că din Germania până prin Serbia am întâlnit o mulţime de ambarcaţiuni mici cu motor sau cu vele sau cu ambele, caiace şi canoe unele cu mici vele. La sfârşit de săptămână era chiar aglomeraţie… Prin marinele întâlnite se găsea cu greu un loc liber, apelam la ancoraje care şi ele erau destul de aglomerate. Pe măsură ce ne apropiam de intrarea pe Dunărea românească, înafară de navele comerciale, întâlneam doar bărci cu pescari sau câţi-va caiacişti. Doar în vre-o două rânduri ne-am încrucişat cu câteva mici ambarcaţiuni de agrement sub pavilion german. Dar nici nave de croazieră n-am prea văzut. Marea majoritate a croazierelor pe Dunăre pornesc din Germania şi se opresc la Budapesta! Câteva saituri au oferte şi până la Belgrad. Despre Dunărea românească nu se pomeneşte nimic. Poate cu excepţia Deltei.
    Cauza fiind lipsa aproape totală de amenajări pentru turismul nautic, dar şi lipsei de informare pentru navigaţia ambarcatiunilor mici, pe Dunăre.

    Au trecut zece ani de atunci şi am fost curios să văd dacă situaţia s-a îmbunătăţit. M-am pus în situaţia unui turist străin care ar vrea să ajungă în Deltă cu ambarcaţiunea lui.
    Aşa că m-am aşezat cu burta pe… Google şi am început să caut informaţii.
    Apoi m-am pus în situaţia unui “barcagiu” străin care vrea să descopere Dunărea românească în anul centenar 2018. Desigur nu cunoaşte limba română!

    Dacă în Serbia avem la dispoziţie peste treizeci de marine, acostamente şi ancoraje a căror adrese pot fi aflate la orice oficiu de turism sârbesc din pliante tipărite ce e drept cele mai multe în limba sârbă (!) imediat după intrarea în zona românească a Dunării, parcă s-a tras o cortină. De remarcat că şi pe partea bulgărească situaţia este cam la fel. Intrăm pe teritoriul romanesc la Baziaş trecem de Pojejena, ajungem la Moldova Veche, unde cu chiu cu vai ancorăm, punem gonflabila pe apă şi ne tragem la mal. Cu greutate dăm peste un birou de informare turistică, care este închis. Facem câteva cumpărături la un magazin întâlnit în cale, apoi ne luăm picioarele la spinare ne îmbarcăm şi o luăm la vale. Pe malul stâng apare statuia regelui Decebal, facem câteva poze, apoi dăm de intrarea în golful Mraconia, dar cum n-avem nici-o informaţie nu riscăm să intrăm şi trecem mai departe. La Km 955 dăm peste portul Orşova, care situat într-un golf de toată frumuseţea, ar fi putut avea un port turistic adevărat. Dar din păcate cel existent este departe de aşa ceva. Aflăm că primăria ar avea ceva în plan dar nu se ştie când. Peste un an, doi, zece?

    Trecem prima ecluză şi dublăm Turnu Severin pentru-că nu prea avem unde ancora în siguranţă. Despre acostare şi mai greu. Trecem şi de Gruia cu portul său industrial, ajungem la Cetate unde există doar un ponton. Proprietarul Mircea Dinescu nu are bani pentru mai mult. Facem o mică escală, ne legăm la ponton, urcăm la restaurantul aflat pe mal, luăm o gustare, bem şi un vinişor al casei şi plecăm mai departe. Dublăm Calafatul şi Rast portul în care s-a investit un milion de Euro, iar acum zace nefolosit, apoi Bechetul despre care nu avem nici-o informaţie. În sfârşit ajungem la Corabia unde găsim o marina nouă, frumos amenajată, cu vre-o 40 de locuri, unde aflăm că pentru barca noastră de 10m, plătim doar câţi-va lei pe 24 de ore. Din păcate utilităţile încă sunt unele în construcţie, altele în proiect.
    Ramânem peste noapte, vizităm împrejurimile, cetatea Sucidava şi Fântâna Secretă.
    Facem o vizită rapidă şi la Muzeul de Arheologie şi Etnografie despre care am aflat de pe un panou situat aproape de marina. Despre portul comercial aflăm că este blocat de ani buni, de un banc de nisip aluvionar. Primarul care vrea să salveze portul comercial, se luptă cu birocraţia şi cu interesele ascunse ale unor giurgiuveni. APDJ dă din umeri. Ce le pasă lor că portul Corabia este în faliment? Timpul trece, leafa merge.
    A doua zi molăm parâmele de la pontonul marinei şi plecăm mai departe. Depăşim Turnu Măgurele, apoi dublăm insula Belina cea plină de belele (unde ar fi trebuit să se construiască o marina, dar n-a fost să fie şi nici nu va fi curând)… apoi Zimnicea, ajungem la Giurgiu. Intrăm pe canalul Plantelor unde aflăm că nu există nici-o marina, dar în viitor se va costrui un port turistic mare şi frumos. Doar că nu se ştie când. Cică planuri ar fi, cu banii se stă mai rău. Suntem invitaţi să mai venim… Cum nu găsim nimic amenajat, luăm Dunărea în travers şi mergem la prietenii noştri bulgari. La Ruse găsim o marina destul de bine amenajată, alimentare cu carburant, apă potabilă, electricitate. Plătim 12 Euro pe noapte. Cina o servim la restaurantul aflat chiar lângă marina.

    Plecăm mai departe dublăm Olteniţa despre care nu ştim nimic şi o luăm spre Călăraşi. Aici găsim cu greu un fel de loc de acostare improvizat unde sunt legate mai multe bărci mai mici şi mai mari. Un proprietar de barcă, care repară ceva pe la motor, ne asigură că ne v-a păzi ambarcaţiunea cât timp dăm o tură prin oraş. Aflăm că pe braţul Borcea se va construi un port turistic modern. Primăria spune că planurile au fost aprobate şi finanţarea există. Cât durează construcţia? Se speră sa fie funcţional în 2-3 ani.

    Continuăm navigaţia pe Borcea până la Feteşti. Aici există un port comercial dar turistic nu. Ba da. Există un ponton privat “la Popescu” proprietarul unui hotel aflat pe mal. Aici acostează cei care se plimbă prin imprejurimi şi mai rar câte unul venit de cine ştie unde. Rarele nave de croazieră cu turişti acostează la dana comercială. Şi aici la Feteşti primăria are în plan un port turistic încă de prin 2012 dar cum pînă acum nu s-a făcut nimic, slabe speranţe să fie puse în aplicare foarte curând.
    Mergem mai departe în aval, uităm de existenţa pe canalul principal a două porturi, Cernavodă şi Hârşova unde nu prea este nimic de văzut dar şi acostare dificilă din lipsa de utilităţi. Pe aici nici măcar planuri nu există. Ajungem la Brăila unde nu acostăm şi nici nu ancorăm, ne-ştiind dacă există vre-un port turistic, cu toate ca oraşul este frumos, cu un centru istoric de remarcat. Lăsăm la dreapta braţul Măcin şi portul Măcin unde credem că nu este nimic de văzut ne-având nici-un fel de informaţii şi ajungem la Galaţi unde suntem puţin mai norocoşi. Dăm peste un aşa zis port turistic, construit prin grija Elenei Udrea, într-un loc total ne-potrivit, chiar pe malul Dunării. La primul dezgheţ, sloiurile au distrus aproape tot. Şi aşa a rămas până în prezent. Probabil că “specialiştii” care au făcut planurile şi l-au construit, trăiau pe altă lume şi habar n-aveau de ce este în stare Dunărea. Acum Consiliul Local ar vrea sa construiască un port turistic adecvat, au şi locul, dar n-au nici plan, nici finanţare…

    Aşa că vira ancora şi mergem spre Tulcea, unde cu greu găsim un loc de acostare. Ar fi ceva de vizitat, dar cum este periculos să lăsăm ambarcaţiunea ne-păzită, ne mărginim la câţi-va paşi pe mal. Dăm peste un panou de unde aflăm că, cândva, nu se ştie precis când, aici se va construi un port turistic cu fonduri europene. Ajungem la Crişan, multe ambarcaţiuni legate la mal, dar nici-o marină. Facem o scurtă oprire lângă o pensiune, unde mâncăm ceva pescărie, la preţuri măricele. Ridicăm ancora şi ajungem la Sulina unde aflăm de existenţa Bazinului Mic, unde sunt câteva pontoane de acostare şi multe ambarcaţiuni legate la mal, dar nu este un port turistic amenajat cu facilităţi. După vre-o două zile petrecute la Sulina şi împrejurimi, ne luăm inima-n dinti şi ieşim la mare. Ridicăm velele şi cu un vânticel de nord-est, ajungem destul de repede la Sf. Gheorghe, unde intrăm într-o marina destul de frumoasă, găsim repede un loc de acostare şi pornim în căutarea unei pensiuni, de pe internet aflând că sunt destul de multe.
    Şi aici se sfârşeşte călătoria noastră virtuală.
    Citind cele de mai sus poate aşa vom afla de ce Dunărea românească este pustie, sau aproape. De ce nu suntem si noi la nivelul celorlalte ţări dunărene?
    În primul rând din lipsa informaţiilor. Lipsa totală a reclamelor în domeniu. Un răspuns ar trebui să-l dea în primul rând Ministerul Turismului dar şi autorităţile locale, care sunt absolut dezinteresate ca zona şi urbea lor să prospere din turism. Iar acolo în locuri izolate unde câte un primar vrea să facă ceva, este repede sabotat şi de unii localnici, dar mai ales de “eşaloanele” superioare…
    Desigur construcţia unui port turistc cu toate facilităţile este scump. Puţine comunităţi şi-l permit. Dar un punct de acostare între două pontoane plutitoare nu costă prea mult. Este nevoie doar de bunăvoinţă. Există multe prin Serbia şi Ungaria. Sau măcar zone de ancoraj. Există o mulţime de-alungul Dunării. Dar şi acestea trebuie marcate. Cine s-o facă?

    Sunt porturi dunărene româneşti despre care nu veţi găsi nici măcar o fotografie pe internet, sau cel mult una de acum o sută de ani când portul era în floare…

    Cam asta a găsit şi văzut turistul străin navigând în aval pe Dunărea românească.

    PORTURI DUNĂRE - ROMANIA

    Km 1071 L Baziaş
    Km 1054 L Pojejena
    Km 1046 L Moldova Veche PTF
    Km 1015 L Drencova
    Km 995 L Sviniţa
    Km 981 L Tisoviţa
    Km 978 L Golful Mraconia - ancoraj.
    Km 960 L Dubova
    Km 954 L Orşova - ancoraj - PTF
    Km 941 L Gura Văii
    Km 932 L Tr. Severin - PTF
    Km 851 L Gruia
    Km 811 L Cetate
    Km 795 L Calafat
    Km 742 L Rast - abandonat.
    Km 679 L Bechet
    Km 632 L Corabia - marina - 40 berths - 2 guests - 6-30 lei/24h.
    Km 597 L Turnu Măgurele
    Km 554 L Zimnicea
    Km 493 L Giurgiu - Canalul Plantelor - marina în proiect - 42 berths, 6 guests.
    Km 430 L Olteniţa
    Km 370 L Călăraşi
    Km 365 R Ostrov
    Km 334 R Oltina - abandonat
    Km 298 R Cernavodă
    Km 253 R Hârşova
    Km 170 L Brăila
    Km 150 L Galaţi - loc de acostare în paragină.
    Km 133.8 L Giurgiuleşti - Moldova PTF
    Km 103.8 R Isaccea - PTF

    Br. Chilia
    Km 106 R Ceatalchioi
    Km 45 R Chilia Veche
    Km - R Periprava

    Br. Măcin
    Km 3 R Smârdan
    Km 14 R Măcin
    Km 31 R Gura Arman
    Km 33 R Blasova
    Km 35 R Turcoaia


    Br. Borcea
    Km 66 L Călăraşi - Borcea - acostare. Marina - in proiect - 100 berths.
    Km 49 L Feteşti - braţul Borcea

    Br. Sulina
    Km 73.05 R Tulcea
    Km 23.5 R Crişan
    Km 0 R Sulina - bazinul mic - amenajat.

    Br. Sf. Gheorghe
    Km 88 R Mahmudia
    Km 35 R Murighiol - în amenajare
    Km 5 L Sf. Gheorghe Deltă marina ~ 70 berths

    BULGARIA
    Km 496 R Ruse - yacht club marina - 1.5 E/mL/24h - water, electricity.


    Atenţie: Toate datele de mai sus sunt doar informative.
    Autorul nu este raspunzător pentru anumite ne-potriviri,
    datorate surselor de informare.

    Doritorilor le pot pune la dispozitie Regulamentul de navigatie de Dunare, sectorul romanesc, in format PDF 167 pagini
    prin e-mail.























    Acest articol a fost publicat iniţial în topicul: Călătorie virtuală pe Dunărea românească. iniţiat de Sico Vezi postul original