
Trăsături generale: Greutățile mari se dispun către centrul caiacului, cu preponderență pe compartimentele pupa, cele mici către extremități.
Trăsături particulare:
1-Utilizez puntea pupa, fiindcă am de obicei o chitară de dus. Și pentru că adesea sunt valuri mari pe Dunăre, o pun peste un sac impermeabil cu haine și chestii de dormit. Am mers așa pe valuri care-mi ajungeau īn deferlant pānă la piept, iar chitara nu s-a udat.
2. Aragazul este īn loc mai accesibil decāt īn poza-exemplificare, fiindcă ies cel mai des iarna. Prima grijă la sosirea pe o insulă, este vinul fiert

3.Cortul īl separ īn bagaje: sacul cu bețe īntr-un loc, sacul cu foile īn alt loc.
4. Pentru siguranță, de la o vreme am renunțat la saltelele de dormit, īn favoarea clasicei foi de izopren. Asta nu se dezuflă cānd ți-e lumea mai dragă (sau zăpada mai rece sub cort). Iar la nevoie, poate fi purtată pe puntea caiacului fără grija că s-ar uda.
5. Păpica o dispun tot pe metoda de bază: greutățile spre centrul caiacului, cele mai ușoare spre extremități, lăsānd prova ceva mai ușurată decāt pupa.
6. Mai am o geantă cu aparat foto și alte angarale. Dat fiind faptul că vreau să fotografiez pe apă, n-am altă soluție decāt să o țin īn cockpit, īntre picioare. Iar fusta să fie din cea textilă (nu neopren), fiindcă e largă și pot scoate aparatul, ușor.
7. Mai țin īn cockpit, īn spatele scaunului (și īn lateralele scaunului, la Riott, că e mai lat) cāteva gustări pentru drum și o sticlă cu apă.
Asta-i tot.

P.S.
Īn imagini, diverse dispuneri ale bagajelor, īn funcție de vreme și valuri. Cel mai fain mod l-am găsit a fi cu sacul pe punte și chitara deasupra. Indiferent de vānt și val. La vānt pupa mă ajută, la vānt prova nu mă īncurcă. Īn rest e comod, că se comportă ca un spătar de fotoliu

Croazieră Turcia