• Lacul Siriu, pe ploaie


    Implicațiile pandemiei ne-au tăiat cheful de a pleca prin lumea largă, așa că pentru concediul de vară am ales să rămānem īn țară. După un iulie torid visam la răcoarea unui lac de munte și ca să hrănim și exploratorul din noi am plecat spre Siriu.

    După ce ani la rānd, īn drum spre mare, am admirat Siriul de la īnălțimea parapetului șoselei naționale, a venit vremea să īl explorăm cu caiacele

    Am ales ca loc de lansare Izvorul Bucuriei, unde am sosit la vremea prānzului pe o vreme caldă, cu soare plin. Intenționam să facem bivuac pe cealaltă parte a lacului, īn golful alintat de localnici Siriaș, dar nu bine ce ne-am deșertat bagajele s-a pornit din senin o ploaie de vară cu picături mari și calde. Atāta bai! Am acoperit rucsacurile cu vestele de salvare și după cāteva minute de lock down am reluat īmbarcarea.


    Nu există două lacuri la fel și Siriul are farmecul său. După ploița rapidă pădurile respirau vălătuci albi, iar apa se liniștise. Am ieșit īn liniște īn albia principală a Siriului, admirānd īn spate stānca proeminentă a Teherăului.


    Particularitatea pregnantă a Siriului mi s-a părut a fi brăul aproape continuu de mesteceni de la malul apei. Deși pădurea de pe versanți e de fag, trunchiurile ce se oglindesc īn luciul apei sunt de un alb surprinzător. Copacii de pe mal sunt adeseori uscați, trunchiurile lor rămase fără coroană fiind asemănătoare unor uriașe bețe de chibrit picate haotic din cer.


    Cātă vreme ne-am minunat de peisajul inedit, dragonii albi ai pădurilor s-au ridicat din nou īn văzduh sub formă de nori, atacānd cu o nouă rafală de ploaie.


    Din nou ploaie caldă, tropicală. Spre baraj orizontul e total īnchis, dar soarele din spate irizează īn masa lacului transformānd apa īn jad.


    Vāslim molcom spre Siriaș. Dezlănțuirea naturii are de astă dată un calm liniștitor. Plouă musonic, așezat, cu picături mari și calde.


    Pānă la Siriaș sunt cāțiva kilometri și ploaia se termină la fel de brusc pe cum a și īnceput. Pădurea respiră din nou dragoni și liniștea e tulburată doar de fāșāitul padelelor.


    Căutăm un loc de tabără. Acolo unde pădurea se retrage, locurile īnierbate sunt īmbietoare. Hotărām să explorăm Siriașul pānă īn fundul golfului, spre nerăbdarea Marei (cāinele nostru alb) ce abia așteaptă să iasă din barcă.


    Siriașul e lung. Trece aproape o oră pānă ajungem la coada lui. Am ochit vreo două locuri de tabără, doar că acum, după ploaie, malurile sunt noroioase.

    [img][/img]

    La naiba! Cerul s-a īnnegrit brusc și s-a pornit din nou ploaia. De data asta potopul are nerv și picăturile mușcă din suprafața lacului īmproșcānd cu stropi.


    Totul e fleașcă. Apa ni se scurge pe cap și ne intră īn ochi, iar rucsacurile, ei bine, se bălăcesc și ele īn balta de pe fundul bărcii. Cerul s-a umplut de nori pe īntreaga suprafață și ploaia ce īncepuse ca o joacă tinde să se īnstăpānească definitiv. Nu mai există nici-un centimetru pătrat uscat și nu se știe cānd se va opri ploaia așa că renunțăm la bivuac și īntoarcem provele spre Izvorul Bucuriei.


    Odată decizia luată, nu ne mai rămāne decāt să ne bucurăm mai departe de ploaie. Chiar dacă picăturile sunt parcă mai reci, atāta timp cāt vāslim ne e bine.






    Īn fața celui ce nu mai are nimic de pierdut se deschid cele mai mari oportunități, așa că la mal abandonăm bărcile și ne oferim șansa unei băi… cu haine!


    Să se bucure și hainele!

    Facem inventarul doar pentru a fi siguri că nu a mai rămas nimic uscat. Ca să avem cu ce īnnopta am avea nevoie cel puțin de două ore de soare puternic, ceea ce e clar că nu se va īntāmpla, așa că ne retragem momentan, dar revenim două zile mai tārziu pentru bivuacul plănuit, de data asta pe soare și timp frumos.













    Acest articol a fost publicat iniţial īn topicul: Lacul Siriu - Maneciu iniţiat de gvincentiu Vezi postul original