Smokey
Mic barcaholic
Dimineaţa devreme mă grăbesc să plătesc marina, cumpăr şi o cange nouă, să plec cât mai repede din înghesuiala aia. Ies din marină cu la fel de mare grijă cum am intrat, feresc un ditamai feribotul şi în sfârşit ies la marea liberă unde sunt întâmpinat de un vânt frumos de 15 noduri din Nord-Vest, adică exact direcţia noastră, nordul insulei Uglijan.
Deja echipajul meu era "experimentat" şi prinsese ideea cu "mersul în zig-zag", singura problemă rămânea înclinarea bărcii. Aşa că am făcut voltele mai largi să-mi vină vântul mai în travers să reduc din nefericita înclinare. Am oprit scurt pentru baie în dreptul localităţii Uglijan şi am continuat voltele până în Nordul insulei, unde am ocolit şi ne-am îndreptat spre Veli Iz, spre Sud-Est.
Schimbare mare, din vântul nefavorabil de până acum am trecut la un vânt de mare larg şi înaintam într-o linişte deplina cu peste 5 noduri. Bineînţeles că schimbarea n-a trecut neobservată, toţi încep să mă întrebe curioşi "de ce stăm". După o scurtă explicaţie legată de vântul aparent se face lumină şi zâmbete largi se vedeau pe feţele tuturor ... Au căzut de acord că "ăsta-i sailing fain, nu mersul ăla într-o rână" ... deci toată lumea era din nou fericită, au uitat chiar să mă întrebe "cât mai avem până ajungem".
Apropierea de Veli Iz e din nou motiv de bucurie, panorama micului sat pescăresc străjuit de turnul de piatră al bisericii anunţa o seară minunată. Fac ce fac şi din nou am noroc de o aripă înghesuită a marinei, pontonul principal fiind rezervat pentru premianţii cu barci de peste 40 ft. Acostăm din nou fără probleme tocmai la timp pentru a da o mână de ajutor unui echipaj simpatic cu pavilion german. După câteva gratitudini şi politeţuri ne îndeptăm atenţia asupra unei bărci de 51 de picioare, cu echipaj vorbitor de limbă rusă, care aborda un nou stil de acostare (la pontonul cel mare). La 5 metri de ponton au aruncat o parâmă angajatului marinei care a venit să-i întâmpine şi au oprit motorul. Timp de 10 minute omul a tras singur de parâme, a urcat la bord, a legat parâmele, a legat mooringul, şpringuri, totul fără ca cineva din echipaj să schiţeze un gest, ei fiind ocupaţi cu sărbătorirea acostării.
Seara facem o baie în golful oraşului, vis-a-vis de marină şi cumpărăm peşte (rechin) direct din barca unui pescar întors de pe mare. Bătrânul pescar, probabil un candidat serios la Mr. Olympia în tinereţe, vorbea engleză şi germană, ne-a eviscerat şi pregătit micul rechin înainte de ambalare. Întorşi la barcă fetele gătesc rechinul şi luam masa în cockpit, minunându-ne cu toţii de prospeţimea şi gustul cărnii de rechin. Am încheiat seara cu o plimbare prin micul orăşel şi planul pentru a doua zi. Fără prea multe variante din păcate ... întoarcerea în Biograd na Moru.
Deja echipajul meu era "experimentat" şi prinsese ideea cu "mersul în zig-zag", singura problemă rămânea înclinarea bărcii. Aşa că am făcut voltele mai largi să-mi vină vântul mai în travers să reduc din nefericita înclinare. Am oprit scurt pentru baie în dreptul localităţii Uglijan şi am continuat voltele până în Nordul insulei, unde am ocolit şi ne-am îndreptat spre Veli Iz, spre Sud-Est.
Schimbare mare, din vântul nefavorabil de până acum am trecut la un vânt de mare larg şi înaintam într-o linişte deplina cu peste 5 noduri. Bineînţeles că schimbarea n-a trecut neobservată, toţi încep să mă întrebe curioşi "de ce stăm". După o scurtă explicaţie legată de vântul aparent se face lumină şi zâmbete largi se vedeau pe feţele tuturor ... Au căzut de acord că "ăsta-i sailing fain, nu mersul ăla într-o rână" ... deci toată lumea era din nou fericită, au uitat chiar să mă întrebe "cât mai avem până ajungem".
Apropierea de Veli Iz e din nou motiv de bucurie, panorama micului sat pescăresc străjuit de turnul de piatră al bisericii anunţa o seară minunată. Fac ce fac şi din nou am noroc de o aripă înghesuită a marinei, pontonul principal fiind rezervat pentru premianţii cu barci de peste 40 ft. Acostăm din nou fără probleme tocmai la timp pentru a da o mână de ajutor unui echipaj simpatic cu pavilion german. După câteva gratitudini şi politeţuri ne îndeptăm atenţia asupra unei bărci de 51 de picioare, cu echipaj vorbitor de limbă rusă, care aborda un nou stil de acostare (la pontonul cel mare). La 5 metri de ponton au aruncat o parâmă angajatului marinei care a venit să-i întâmpine şi au oprit motorul. Timp de 10 minute omul a tras singur de parâme, a urcat la bord, a legat parâmele, a legat mooringul, şpringuri, totul fără ca cineva din echipaj să schiţeze un gest, ei fiind ocupaţi cu sărbătorirea acostării.
Seara facem o baie în golful oraşului, vis-a-vis de marină şi cumpărăm peşte (rechin) direct din barca unui pescar întors de pe mare. Bătrânul pescar, probabil un candidat serios la Mr. Olympia în tinereţe, vorbea engleză şi germană, ne-a eviscerat şi pregătit micul rechin înainte de ambalare. Întorşi la barcă fetele gătesc rechinul şi luam masa în cockpit, minunându-ne cu toţii de prospeţimea şi gustul cărnii de rechin. Am încheiat seara cu o plimbare prin micul orăşel şi planul pentru a doua zi. Fără prea multe variante din păcate ... întoarcerea în Biograd na Moru.