Azi, am vazut o postare, a cuiva care se intreba de ce, nascut fiind si traind la munte, se simte atras de apa si ambarcatiuni. Aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu, de multe ori. Cred ca raspunsul este dat de impresia de libertate sugerata de scrierile celor care au fost pe apa si au descris asta. Dupa ce am iesit pe apa, am devenit convis ca senzatie de libertate absoluta este cea care ne atrage.
De aici, am ajuns cumva la constructia de ambarcatiuni ("barci"), cum le spune mai toata lumea. Multa vreme, am crezut ca nestiinta este cea care indeamna oamenii sa doreasca sa construiasca ceva, cu sa poata iesi pe apa. De ce? Pentru ca mi se pare cel putin ciudat sa iroseasca cineva timp si resurse financiare pentru a construi ambarcatiunea, in loc sa iasa pe apa, daca asta doreste. Desigur, in afara celor care sunt nascuti-facuti sa construiasca ambarcatiuni, chiar daca initial nu stiu nici ei ca aceasta le este vocatia.
Revenind, s-ar putea ca dorinta de a construi o ambarcatiune cu scopul de a iesi mai apoi pe apa cu ea, dincolo de nestiinta cata munca, timp si bani presupune asta, sa contina si speranta ca intre timp vor invata si cum sa manevreze viitoarea ambarcatiune, sa navigheze cu ea. Poate insa, exista si teama de a iesi pur si simplu pe apa, cu o ambarcatiune cumparata sau inchiriata. Teama bine ascunsa, de care nici viitorul constructor-navigator nu stie. Si de aici, "tragem de timp", construind ambarcatiunea, citind si vorbind mult despre ambarcatiuni, aventuri pe apa, si asa mai departe.
Poate, este vorba de mentalitatea inoculata in noi timp de mult prea multi ani, ca "in Romania, nu se poate inchiria", ca "ce am facut eu cu mana mea este bine facut", ca "pretul unei ambarcatiuni depaseste cu mult resursele mele".
Cel care spera sa invete navigatie si manevra in timpul in care construieste ambarcatiunea, se insala amarnic! Constructia in sine presupune invatarea a atat de multe lucruri, incat il va acapara cu totul, nu va avea timpul necesar sa se ocupe de altceva. Si sa nu uitam, timpul nostru este limitat de familie, serviciu, etc. Am auzit replici de felul "ce navigatie, domnule?! Eu vreau sa fac un caiac, sa ies pe Dunare si in Delta, n-am nevoie de navigatie!" Asa o fi? Eu nu cred. Regulile de circulatie sunt aceleasi, si pe apa, ca si pe uscat, trebuie stiute. Dar pe acestia, mai pot sa ii inteleg. Mai greu inteleg insa pe cei care se apuca sa construiasca veliere, mai ales veliere mai mari. Cheltuie ani, uneori ani multi, pentru a construi ceva ce va fi oricum depasit tehnologic, cu improvizatii periculoase. Ceva ce nu poate fi folosit in scopul pentru care a fost construit. Poate cel mai bun exemplu este velierul Corsarul, al lui nea Matei: Deosebit de aratos, si perfect inutil! Iar nea Matei este, totusi, constructor de nave! (Stiu si o exceptie, dar nu este decat floarea cu care nu se va face primavara.) Si de cand are nava, iese in rada portului, pentru cateva minute-ore, dar nu poate merge mai departe. Nava nu permite, nu are caracteristicile necesare pentru a naviga in larg. Pacat, nu? Sau, nava splendid de frumoasa pe care a construit-o Alfred! Este inca in Bucuresti, iar Alfred a irosit (scuza-ma, Alfred!) ani multi, in care toate resursele financiare disponibile i s-au dus pentru constructie, in loc sa iasa pe mare. Nici nu a avut timp sa invete sa conduca nava asta pe mari. Merita?
"Ce am facut eu cu mana mea, este bine facut!" Fals! Faci cu mana ta, cea care nu stie sa faca ambarcatiuni, in loc sa cumperi sau sa inchiriezi o ambarcatiune facuta de un atelier specializat, cu muncitori, tehnicieni, ingineri si proiectanti carora asta le este meseria. Nu ai cum sa faci tu mai bine. In cel mai bun caz, vei face ceva la fel de bun, cu costuri materiale si de timp incomparabil mai mari.
Ambarcatiunile, merita cumparate doar daca ai suficient de mult timp sa le folosesti. Ce rost are sa cumperi (sau sa construiesti) o ambarcatiune, daca poti iesi pe apa doar cateva zile, o saptamana, chiar doua, pe an?! Desi costul unei ambarcatiuni la mana a doua nu este mare, oricum nu mai mare decat al uneia construite in regie proprie. Nu voi vorbi aici despre costurile de intretinere, asta este o alta problema.
Am ajuns la varsta la care am la ce sa ma uit in urma, sa vad ce si cat am reusit sa fac in viata. Stiu acum ca am pierdut multi, foarte multi ani, dar am scuza ca am profitat de schimbarea din 1989. In ianuarie 1990 am plecat din tara, si de atunci am petrecut tot mai mult si mai mult timp pe apa.
Voi, cei care va simtiti atrasi de apa, nu ezitati! Iesiti pe apa! Lasati gandul construirii unei ambarcatiuni, nu irositi timpul cu asta. Intai iesti, bucurativa de apa, de libertatea pe care o ofera fiecare iesire, indiferent unde va fi aceasta si cat va dura. Va asigur ca veti fi mult mai castigati.
C
De aici, am ajuns cumva la constructia de ambarcatiuni ("barci"), cum le spune mai toata lumea. Multa vreme, am crezut ca nestiinta este cea care indeamna oamenii sa doreasca sa construiasca ceva, cu sa poata iesi pe apa. De ce? Pentru ca mi se pare cel putin ciudat sa iroseasca cineva timp si resurse financiare pentru a construi ambarcatiunea, in loc sa iasa pe apa, daca asta doreste. Desigur, in afara celor care sunt nascuti-facuti sa construiasca ambarcatiuni, chiar daca initial nu stiu nici ei ca aceasta le este vocatia.
Revenind, s-ar putea ca dorinta de a construi o ambarcatiune cu scopul de a iesi mai apoi pe apa cu ea, dincolo de nestiinta cata munca, timp si bani presupune asta, sa contina si speranta ca intre timp vor invata si cum sa manevreze viitoarea ambarcatiune, sa navigheze cu ea. Poate insa, exista si teama de a iesi pur si simplu pe apa, cu o ambarcatiune cumparata sau inchiriata. Teama bine ascunsa, de care nici viitorul constructor-navigator nu stie. Si de aici, "tragem de timp", construind ambarcatiunea, citind si vorbind mult despre ambarcatiuni, aventuri pe apa, si asa mai departe.
Poate, este vorba de mentalitatea inoculata in noi timp de mult prea multi ani, ca "in Romania, nu se poate inchiria", ca "ce am facut eu cu mana mea este bine facut", ca "pretul unei ambarcatiuni depaseste cu mult resursele mele".
Cel care spera sa invete navigatie si manevra in timpul in care construieste ambarcatiunea, se insala amarnic! Constructia in sine presupune invatarea a atat de multe lucruri, incat il va acapara cu totul, nu va avea timpul necesar sa se ocupe de altceva. Si sa nu uitam, timpul nostru este limitat de familie, serviciu, etc. Am auzit replici de felul "ce navigatie, domnule?! Eu vreau sa fac un caiac, sa ies pe Dunare si in Delta, n-am nevoie de navigatie!" Asa o fi? Eu nu cred. Regulile de circulatie sunt aceleasi, si pe apa, ca si pe uscat, trebuie stiute. Dar pe acestia, mai pot sa ii inteleg. Mai greu inteleg insa pe cei care se apuca sa construiasca veliere, mai ales veliere mai mari. Cheltuie ani, uneori ani multi, pentru a construi ceva ce va fi oricum depasit tehnologic, cu improvizatii periculoase. Ceva ce nu poate fi folosit in scopul pentru care a fost construit. Poate cel mai bun exemplu este velierul Corsarul, al lui nea Matei: Deosebit de aratos, si perfect inutil! Iar nea Matei este, totusi, constructor de nave! (Stiu si o exceptie, dar nu este decat floarea cu care nu se va face primavara.) Si de cand are nava, iese in rada portului, pentru cateva minute-ore, dar nu poate merge mai departe. Nava nu permite, nu are caracteristicile necesare pentru a naviga in larg. Pacat, nu? Sau, nava splendid de frumoasa pe care a construit-o Alfred! Este inca in Bucuresti, iar Alfred a irosit (scuza-ma, Alfred!) ani multi, in care toate resursele financiare disponibile i s-au dus pentru constructie, in loc sa iasa pe mare. Nici nu a avut timp sa invete sa conduca nava asta pe mari. Merita?
"Ce am facut eu cu mana mea, este bine facut!" Fals! Faci cu mana ta, cea care nu stie sa faca ambarcatiuni, in loc sa cumperi sau sa inchiriezi o ambarcatiune facuta de un atelier specializat, cu muncitori, tehnicieni, ingineri si proiectanti carora asta le este meseria. Nu ai cum sa faci tu mai bine. In cel mai bun caz, vei face ceva la fel de bun, cu costuri materiale si de timp incomparabil mai mari.
Ambarcatiunile, merita cumparate doar daca ai suficient de mult timp sa le folosesti. Ce rost are sa cumperi (sau sa construiesti) o ambarcatiune, daca poti iesi pe apa doar cateva zile, o saptamana, chiar doua, pe an?! Desi costul unei ambarcatiuni la mana a doua nu este mare, oricum nu mai mare decat al uneia construite in regie proprie. Nu voi vorbi aici despre costurile de intretinere, asta este o alta problema.
Am ajuns la varsta la care am la ce sa ma uit in urma, sa vad ce si cat am reusit sa fac in viata. Stiu acum ca am pierdut multi, foarte multi ani, dar am scuza ca am profitat de schimbarea din 1989. In ianuarie 1990 am plecat din tara, si de atunci am petrecut tot mai mult si mai mult timp pe apa.
Voi, cei care va simtiti atrasi de apa, nu ezitati! Iesiti pe apa! Lasati gandul construirii unei ambarcatiuni, nu irositi timpul cu asta. Intai iesti, bucurativa de apa, de libertatea pe care o ofera fiecare iesire, indiferent unde va fi aceasta si cat va dura. Va asigur ca veti fi mult mai castigati.
C