View RSS Feed

Smokey

Croatia 2013 - 3 - Vis

Rate this Entry
De dimineață am noroc de vecini de ponton matinali care au eliberat un pic locul și am putut ieși din spațiul strâmt în care am fost repartizat cu o zi înainte, nu fără ceva emoții (parâme prin pana cârmei). Ar trebui precizat unul din avantajele mersului cu o barcă mare, plină de copii: te poți bucura de cât mai multe ore din zi, nimic nu se pierde – adică te culci când se culcă și ultimul copil, te trezești când se trezește primul copil.
Ieșim din zona Hvar și ne îndeptăm către insula Vis. Una din micile tactici pe care le folosesc pentru a descoperi locuri interesante este să vizitez standurile turistice care oferă excursii de o zi cu barca la diverse plaje, peșteri sau curiozități locale. Așa am aflat în Hvar de ”Green Cave” (peștera verde), undeva pe insula Ravnik (la sud de insula Vis) – de aceea am decis împreună cu echipajul ca următoarea destinație să fie insula Vis. În apropiere se află și”Blue Cave” (peștera albastră) pe insula Bisevo la vest de Vis, zona se anunța deci interesantă.

La jumătatea distanței între Hvar și Vis am auzit un strigăt ce nu l-am auzit de câțiva ani – Delfini! Chiar era o colonie de aproape cinsprezece delfini care au făcut deliciul echipajului timp de aproape o jumătate de oră, au înotat în prova noastră, apoi am întors barca pentru a-i reîntâlni și o luam de la capăt. După ce au fost fotografiați și filmați în toate ipostazele posibile am oprit barca și am făcut cu toții liniște să-i putem auzi respirând. În aceeași zonă am văzut prima dată delfini pe mare, cu ceva ani în urmă la un skipper training cu Sailingtours, iar skipperul Radu Bălășiu mi-a spus că delfinii se arată atunci când merită echipajul – iar la câți copii aveam pe barcă teorema se confirmă pe deplin.









Ne luăm la revedere de la delfini și continuăm către peștera cea verde. Copii încep să pună tot mai des una dintre cele două întrebări favorite: ”când facem baie?” Cealaltă întrebare favorită fiind ”putem sări?” După o scurtă inspecție a hărții întrezăresc o insuliță interesantă chiar înainte de Ravnik, unde din conformația curbelor batimetrice se prefigura o lagună ideală de ancoraj și baie, zisă Veli Budikovac. Într-adevăr, așa era – puzderia de bărci ancorate acolo confirmau frumusețea locului.

Ne găsim și noi un loc de ancorat în mica înghesuială și copii primesc liber la sărit în apă, noi după ei. Pe malul opus al golfului se întrezărește un mic restaurant, numai bun de prânzit. Dăm deci bărcuța de cauciuc la apă, montăm și motorul pe ea (doar era inclus în prețul charterului) și hai la mal să vedem ce-i cu restaurantul. Deja ceasurile biologice ne anunțau că ora prânzului era aproape, așa că invadăm localul cu pricina și ne pregătim pentru ceea ce urma să devină cea mai ciudată experiență trăită vreodată la un loc de servit masa.



Primul lucru firest atunci când te duci la un restaurant este să ceri un meniu, ceea ce și fac. Doamna care m-a întâmpinat se prezintă la masă pe post de meniu și recită oferta: prește prăjit, friptură de vițel, cartofi prăjiți, ciorbă de pește și salată. Ne consolăm cu faptul că suntem într-o insulă cu aprovizionare precară și facem repede comanda, cu promisiunea ca într-o jumătate de oră să fim serviți. Trece o oră și primim ceva pâine. Mai trece încă o jumătate pe oră și în sfârșit încep să apară diverse preparate pe masă, care nu le putem asocia nicicum comenzii inițiale. În timp ce hrănim copii (care se plâng de cantitățile imense de sare din mâncare) cerem oareșce lămuriri, să înțelegem fiecare ce-ar trebui să mănânce. Doamna se scuză ca a uitat să mai facă porții de pește ... mai așteptăm deci încă jumătate de oră până când cedăm nervos și cerem plata pentru ce-am consumat. Nota de plată vine sub forma unor bilețele galbene gen post-it pe care erau scrise sumele totale. Având în vedere că nici n-am prea mâncat, mai mult am așteptat, întrebăm dacă doamna poate să detalieze ”nota de plată”. Răspunsul vine furios și e la fel de ciudat ca toată ”masa”: nu trebuie să plătiți nimic, plecați de aici! Prea înfometați să mai argumentăm ceva, plătim totuși ceea ce am considerat că am consumat și luăm cap-compas frigiderul bărcii. Acesta a fost episodul I, rămâneți pe recepție pentru partea a II-a.

Ridicăm ancora și cum seara era deja aproape renunțăm la peșterile verzi și albastre și ne întoarcem către Vis. Avem parte de un vânt de 15-20 noduri din nord și valuri destul de măricele pentru a arunca un pic de apă pe punte, așa că ne distrăm cu câteva volte în vânt urcând spre Vis. Distracția asta ne-a costat ultimul loc la cheiul din Vis care s-a ocupat când intram în radă, nu ne rămâne decât să ne legăm la una dintre balizele amenajate, pentru aproximativ 25 Euro.

Facem ture cu cauciucul la mal și ne răzbunăm prânzul ratat cu cea mai mare pizza pe care-am găsit-o, o înghețată și palacinca. Apropo de prânzul cu pricina, urmează partea a II-a: pe chei văd un stand care promova excursii la peșterile pe care le-am ochit și noi. Mă apropii tânărul responsabil cu excursiile vede stația VHF din buzunar (o țineam pentru întoarcerea la barcă, în caz ca nu era dinghy-ul la mal) și intră în vorbă cu mine, îi arăt pe hartă unde am oprit pentru baie, apuc să spun că am mâncat în restaurantul de acolo când băiatul își pune mâna în cap și trage un ”Oh! No!” disperat. Mi-a povestit apoi că patroana respectivă e recunoscută ca fiind ”crazy” și că are probleme cu ea de câte ori merge cu turiștii acolo, afacerea ei fiind semi-legală. Și-a cerut de câteva ori scuze pentru ea și sperând să nu-mi fii stricat vacanța. Nu a fost vorba de asta, dar măcar mi-am confirmat faptul că a fost vorba de ghinion (și neinformare).

Orasul Vis este la capitolul frumusețe în concurență cu micul oraș Komiza, aflat pe partea opusă a insulei. Personal prefer Komiza, doar că acolo aveau escală cei cu Yacht Week și portul este destul de mic. Ca fapt divers, întreaga insulă Vis a fost o destinație intersiză turismului până în 1995, fiind cel mai avansat teritoriu în Marea Adriatică al fostei Yugoslavii, o bază militară și navală, în jurul orașului Vis sunt multe tuneluri militare care pot fi vizitate precum și docuri săpate în stâncă pentru submarine unde se poate acosta.

Am petrecut din nou o noapte în hamac la prova, cu multe verificări de poziție, vântul s-a rotit în toate direcțiile pe parcursul nopții iar balizele erau foarte aproapiate, mica noastră bărcuță de 16 metri rotindu-se elegant printre colegele de somn.



Submit "Croatia 2013 - 3 - Vis" to Digg Submit "Croatia 2013 - 3 - Vis" to del.icio.us Submit "Croatia 2013 - 3 - Vis" to StumbleUpon Submit "Croatia 2013 - 3 - Vis" to Google

Tags: None Add / Edit Tags
Categories
Croatia 2013

Comments