View RSS Feed

CrocodiluDiluDilu

Sufletul romānului 4

Rate this Entry
Īmpreuna cu Dorin suiam cararile labirintice ce ies din Borsa urcīnd spre Vf. Pietrosul ascuns īn acel sfīrsit de zi de un plafon dens si greu ce ne strivea moralul. Adeseori ne opream ezitīnd la rascruci si eram chiar debusolati cīnd īn spatele nostru aparu un omulet mic si sprinten.

-Buna ziua, ne spuneti si noua care e drumul spre Pietros?

-Vreti sa urcati acuma pe Pietros? Asta e drumul, da` hai sa va ajut la rucsaci.

Sa ne ia noua rucsacii?

-Multumim, da` cine nu-si poate cara rucsacul nu are ce cauta pe munte

-Asa-i, da` sīnteti obositi si va duc eu un rucsac pīna īn vīrful dealului ca de acolo cobor acasa.

O vreme rezistam ofertei dar omuletul e atāt de insistent īncāt Dorin al carui rucsac e greu ca un cadavru consimte sa i-l dea, facīndu-mi cu ochiul. Rucsacul schimba spinarea, picioarele se cambreaza brusc, dar īsi revin si omuletul al carui zīmbet n-a fost nici-o clipa afectat īncepe urcusul tinīnd pasul cu noi. Din vīrful dealului, casa dumnealui se vede aproape.

-Eu zic sa īnnoptati la mine ca nu apucati sa iesiti din padure pe lumina.

La īnceput refuzam dar cum logica e de partea lui, īl urmam īn gospodaria īngrijita.

-Poftiti īn casa!

-Pai nu aveti sura?

-Ba am, cum nu. Doar nu voi culca īn sura!

-Ba da. Īn casa nu intram.

Urmatoarele minute trec īntr-un dialog aprins: nici nu se pune problema sa dormim afara dar si noi suntem de asta data fermi si īn cele din urma ne vine ideea salvatoare:

-Stiti, noi dormim tot anul īn pat si cīnd scapam pe munte, abia asteptam sa fie altfel.

Īn fond, nu poti strica placerea oaspetilor asa ca ni se arata sura īn fīnul careia ne culcusim comod. Prin usa deschisa privim spre Pietros īncercīnd sa strapungem plafonul negru ce s-a mai ridicat.

-Oare cum va fi vremea mīine?

Nu apucam sa filosofam prea mult asupra acestui subiect oricānd la moda ca "domnisorii" sānt poftiti la masa. Aoleo!

-Nu trebuia sa va deranjati ca-s plini rucsacii de mīncare.

-Stiu eu, conserve de-alea. Haideti ca v-am pregatit repede ceva.

Īntr-o bucatarie de vara sotia dumnealui ne ofera mamaliga si oua pe care dupa trei zile de Suhard le savuram cu placere.

-Multumim pentru masa! Am mai avea o rugaminte, sa vedem diseara buletinul meteo.

-Noi plecam acum da` casa e deschisa, intrati si aprindeti televizorul.

-?!!!!!

-Haideti sa va arat televizorul.

-Nu. Daca nu sīnteti acasa, nu mergem.

Stetcu Vasile e īnsa un optimist. Cu entuziasmul si zīmbetul ce nu-l paraseste o clipa insista sa nu ne facem probleme, sa mergem la televizor, apoi pleaca cu treburile lui lasīndu-ne toata casa pe cap.

A doua zi plafonul ne striveste si o moina urīta ne taie orice chef de ascensiune.

-Eu zic sa mai ramīneti o zi ca pe vremea asta nu e de urcat pe munte.

De asta data acceptam cu placere. Spre seara cerul se limpezeste dezgolind creasta iar a doua zi soarele straluceste vesel īmbiindu-ne sa ne facem rucsacii. Coborīm din fīn gata echipati, līnga gazda noastra ce trebaluieste prin curte.

- Nea Vasile, azi chiar plecam. Īti multumim pentru masa si gazduire si te rugam sa stai cu noi la o fotografie.

- Aaa, ne faceti si noua fotografii? Eu nu mai am fotografii de cīnd mi-am facut buletin. Puteti sa mai stati o clipa? S-o strig si pe nevasta-mea ca abia o plecat la coasa… hai ca ne fac domnisorii poze! Angela!…

Īntr-un minut toata familia s-a adunat īn fata casei.

-Mai puteti astepta 10 minute?

-Cum sa nu.

Sīnt curios ce fac. Dupa cīteva minute apar īn haine curate de sarbatoare!

Īmi face nespusa placere sa-i fotografiez. Entuziasmul si zīmbetul acestor oameni trece pe pelicula.

-La anu` termin si etajul, puteti veni la vara sa stati la noi…

Submit "Sufletul romānului 4" to Digg Submit "Sufletul romānului 4" to del.icio.us Submit "Sufletul romānului 4" to StumbleUpon Submit "Sufletul romānului 4" to Google

Tags: None Add / Edit Tags
Categories
Uncategorized

Comments