View RSS Feed

Roz Avel

Passagemaker Take Apart Pram - povestea lui Litle Gu (episodul 2)

Rate this Entry
Roz Avel e în stand by într-un brat al Loirei, la Cordemais. La cheiul "visiteurs" din Arzal un "Arpčge" rosu își așteaptă rândul la ieșit din apă, peste câteva zile se va instala pe uscat. Într-o buna zi va face fericit un nou echipaj. Până una alta, celebrul șantier naval Gu Bragh Shipyards, la Arzal, în hangarul-congelator din zona tehnica, își continuă activitatea intensă. Little Gu prinde contur.

Mica bărcuță din placaj creste pe zi ce trece. Etapa de azi - pregătirea filelor de placaj pentru bordaj (în franceza, “virures”, în construcția unei carene multi-gurne – numele tuturor panourilor de bordaj cu excepția fundului, numit “sole”)

Năcazul cu placajul e limita lui dimensională – panourile fac între 2,40m și 2,55m lungime, depinde de țară și de furnizor. Evident, când vrei sa construiești o barca de peste 2,50m, ești într-un impas. Lipești, înșurubezi, bați cuie…
Iar într-o buna zi un tip găsește soluția.
"Fraților, hai sa facem un scarf". În limba română asta vrea să însemne un soi de "decalaj" între două file de placaj, lipite între ele pe o suprafață de ordinul a 8-10 ori grosimea piesei.

Pentru îmbinare sunt grosso modo două metode posibile. Prin rindeluire/șlefuire/frezare (fiecare cu scula lui preferata) se obține o suprafață plană înclinată (cu unghiul dat de raportul 8/1), sau frezatul în trepte. Pentru o îmbinare perfectă, rindeluitul în pantă, șlefuitul de finisaj cu mașina cu bandă și încleiatul cu multă grija al panourilor produce mai mult ca sigur un rezultat ultra satisfăcător. Dacă intenționați sa finisați bordajul cu un lac transparent, îmbinarea se va face cu cea mai mare atenție.
Noi suntem grăbiți și vocația lui Little Gu e de barcă de serviciu, deci va fi vopsit în alb, cu excepția copastiei și câtorva piese de structură. Cu toate astea nu-i de dat rasol, un scarf cât mai îngrijit e garanția unui asamblaj structural rezistent.

Pentru carena lui Little Gu, care va fi vopsită, după diferite rectificări cu mastic și smirgheluit în toate felurile, scarful făcut cu mașina de șlefuit e suficient, straturile placajului reprezintă un reper pentru o pantă regulată. Încă o idee – scarful executat pe mai multe panouri în același timp permite obținerea aceleiași înclinări pe toate piesele. Suprapunerea se face cu un decalaj (de unde scarf) cu faimoasa distantă de 8 ori grosimea. În cazul lui Little Gu 48mm pentru placaj de 6mm).

Bărcuța e încă sub forma unei grămezi de lemne, dar lemnele nu mai arată chiar la fel. Decupate frumos pe forma viitoarelor planșe de bordaj, de panouri structurale, oglinda pupa, oglinda prora, suport de catarg, derivor, safran, toate piesele sunt impregnate cu epoxy diluat cu 10% de acetonă. După uscare totul e șlefuit, spălat cu zeci găleți de apă, uscat din nou și degresat cu cu acetonă. Fiecare bordaj e frezat pe 9mm, găurit din 15 în 15 cm, își așteaptă doar agrafele. Atenție - înainte de a degresa piesele cu acetonă, după șlefuirea ambelor fete, spălarea se face cu APA și nu cu un solvent (particulele fine de rășină ramase după șlefuire se amalgamează cu solventul și la suprafață rămâne un soi de "ciment", dificil de eliminat și care va pune probleme în faza încleierii și în special la finisaj)

Submit "Passagemaker Take Apart Pram - povestea lui Litle Gu (episodul 2)" to Digg Submit "Passagemaker Take Apart Pram - povestea lui Litle Gu (episodul 2)" to del.icio.us Submit "Passagemaker Take Apart Pram - povestea lui Litle Gu (episodul 2)" to StumbleUpon Submit "Passagemaker Take Apart Pram - povestea lui Litle Gu (episodul 2)" to Google

Tags: None Add / Edit Tags
Categories
Uncategorized

Comments

  1. CrocodiluDiluDilu's Avatar
    Nu am mai intalnit inca degresarea lemnului inainte de aplicarea rasinii epoxidice. Chiar e necesara aceasta operatiune? Apoi, acetona dizolva (diluează) răşina?
  2. Roz Avel's Avatar
    Acetona dizolva epoxy, poti sa-ti cureti sculele cu ea, bidoanele în care o pregatesti, cu conditia, evident, sa faci chestia asta rapid, înainte sa se întareasca. Folosesc acetona de ani de zile, e mult mai economic decât diversele diluante pe care le vând West System si alti furnizori de rasina. Prima data când am facut o impregnare de carena (Mousquetaire TAYO, în jurul lui 2003, la un moment dat o sa pun un articolas despre barcuta aia) am fost un pic "stresat", mi-am cumparat rasina si praful cu care am amestecat-o de la SICOMIN (în Franta e furnizorul consacrat al multor constructori amatori, mai ales din lemn, dar face cam orice tip de rasini epoxidice pentru compozite - gama pentru lemn iese relativ convenabil daca cumperi la bidon de 6-7kg) si am luat si un bidon de diluant. Când s-a terminat, la sfatul unui prieten (preparator de barci de curse si competitor în circuitul Mini 6,50 - o serie de maestri în compozite si construit propriile lor prototipuri) am trecut pe acetona. Nicio problema, merge perfect. El recomanda impregnarea, mai ales pe o carena veche, în patru etape, una diluata cam la 20%, una cam la 10% si doua cu rasina pura. Sicomin recomanda una la 10-15% si doua cu rasina pura. Eu am facut 4 straturi pe TAYO, dar pe Little Gu am dat cu rasina diluata peste tot, pe urma dupa ce am terminat asamblarea am mai dat cu rasina pura peste tot, si ocazional (când îmi ramânea în bidon) mai dadeam pe ici pe colo. Nu-i bine (asa ajungi la 50kg în loc de 42).
    Degresatul nu-i indispensabil, daca lucrezi pe o constructie noua, cam e pe o carena veche. Depinde de calitatea placajului, unele lemne au un continut de materii uleioase în mod natural (e cazul teck-ului, evident, dar sunt si altele). Eu am fost obligat sa degresez pentru ca am spalat totul cu un soi de alcool industrial care era cam gras, el, si e drept ca mi-a curatat bine tot praful dar a ramas cam slinoasa carena. Daca speli numai cu apa, cu multa apa, si lasi sa se usuce bine, în mod normal n-ai nicio problema.

    TAYO - seria Mousquetaire, arhitect Jean-Jacques Herbulot, fabricat în 1968 pentru scoala de vele Les Glenans.
  3. gvincentiu's Avatar
    Ciudat, eu folosesc oțet sa ma sterg de epoxy și să curăț sculele.
  4. Roz Avel's Avatar
    Se pare ca e bun și oțetul (e acid acetic, în definitiv). Agentul francez al lui Chesapeake Light Craft (de unde am cumpărat eu planurile lui Passagemaker) - Emmanuel Conrath, de la Arwen Marine, spune ca el nu folosește oțet ca nu-i place cum miroase, nici acetona ca-i prea toxica (e un pic tras de par, la cât de toxica e rășina epoxidica, ce mai contează un snif de acetona ?) și în final folosește alcool (de genul pentru aprins focul, pentru primus etc). Eu folosesc acetona, până una alta, ca asa m-am obișnuit. Încă un detaliu (în episodul pe care ma zbat sa-l public de azi dimineața o sa dau ceva mai multe detalii) - e exclusa diluarea în cazul lipiturilor structurale (și de orice fel, de altfel, mai degrabă se îngroașă un pic) sau în cazul stratificărilor cu fibra de sticla sau carbon. Pare logic, din câte spune el 5% acetona fluidifica cu 65% amestecul (în ce privește indicele de viscozitate) dar ca rășina întărită are o rezistenta la compresiune redusa cu 35%.