View RSS Feed

Roz Avel

A calatori cu vele. Mică pledoarie pentru o necesitate vitală.

Rate this Entry
"Si tu peux rester, reste ; Pars, s'il le faut ..."
Charles Baudelaire, Le voyage (Correspondances) - preluat de Bernard Moitessier

Când am poposit, pentru prima oara pe malurile acestui iaz plin cu barcaholici, am fost un pic surprins, ușor dezamăgit și parțial iritat de câteva opinii (în general ferme, hotărâte și definitive) privitor la organizarea unui periplu de lunga durată pe mare. Am citit posturi despre obligația de a cumpăra un velier de 100 000€, de a avea la dispoziție altă suta și ceva de mii, pentru un voiaj de doi ani de zile în jurul lumii pe de mult clasica rută a alizeelor, via Caraibe, Panama, Pacificul, mă rog, ruta pe care o cunoaște deja măcar pe harta orice candidat la circumterra care a deschis, măcar pentru cinci minute, "biblia" lui Jimmy Cornell, World Cruising Routes.
Adevărul e că depinde pentru ce pleci și ce cauți. Pe mare, și în viata. Dacă vrei și poți să cheltui 200 000€ pentru doi ani de zile de călătorie în jurul lumii, e bine sa știi ca prețul ăsta nu include garanția unei fericiri zilnice și extreme, și că s-ar putea ca niște coate-goale cu un "yacht" de 10m din otel, vopsit cu vopsea recuperată de pe un șantier de construcții și cu interiorul totalmente "home-made" să trăiască mai din plin călătoria lor decât tu pe-a ta, doar pentru că visul lor n-are preț, pe când tu ai lipit deja un cod-bare pe al tău. Un apus de soare în Cabo Verde sau marea turcoaz din insulele San Blas sunt gratuite. Sigur, pentru aproape tot restul există Mastercard... dar se poate și fără.
Circulând pe internet aseară am dat peste blogul lui Jim, un pic mai în vârsta decât mine dar cu mult mai multe mii de mile în siajul personal (da' și dacă-mi pun mintea...).

Jim, James Baldwin, a achizitionat un Pearson 28 Triton în '79, la vârsta la care avem cu toții vise nebunești - douăzeci de ani. Astăzi continua să navigheze cu bătrânul lui Atom, mai bătrân decât skipperul cu 16 ani - deci sa facem un calcul, un velier de 8m50 și peste 60 de ani e absolut capabil să-și ducă proprietarul (nici el foarte tânăr) aproape oriunde în lume, cu condiția să fie bine pregătit și întreținut, și să aibă la cârma un căpitan competent.
Jim a publicat pe situl lui internet o pagină de FAQ, de unde mi-am permis să copiez răspunsul la întrebarea care ne frământă sau ne-a frământat pe toți cei care ne-am gândit într-o zi sa ridicam ancora pe termen lung - "Cât costă un tur al lumii cu un velier ?"
În engleză pentru anglofoni, cât de curând traducerea.

How much does it cost to go cruising?


"The short answer: as much as you've got. I've met people cruising on every conceivable budget and I do not think the enjoyment they got out of cruising had much to do with how much money they spent. Actually, I did not meet any people cruising on a high budget that looked like they were getting anything near the priceless experiences of some people on smaller boats and little money who know how to make the most of life afloat. People ask "Can I afford to go cruising?" when they should ask if they can afford not to go. With careful choices it costs less than half as much to voyage around the world as it does to maintain a typical Western lifestyle ashore. We can calculate the dollars it costs, factoring all the variables and choices, but how do you count the value of a life fully lived?
I left on my first circumnavigation in 1984 with just $500 in savings. That got me across the Pacific in five months without noticeable hardship for a healthy 25-year-old. When the money was nearly gone, I took a job for three months at a boatyard in New Guinea, the proceeds of which carried me across two more oceans and back home a year and a half later. Since then, tremendous inflation in costs associated with cruising, such as the 1,000% plus increase in fees for the Panama Canal and various extortionate government rip-offs for "cruising fees" (the $150-$300 fee per boat for entry to the Bahamas is becoming typical nowadays), mean these days you'll need to spend much more than when I first began cruising. Working in foreign countries has not gotten easier in recent years as populations and bureaucratic restrictions increase. It's still possible to find occasional work as you cruise if you are resourceful and willing to work under the radar, such as providing services to other cruising yachts.
From 1999 to 2004 while mostly in the Caribbean, we spent an average of about $800 a month for the two of us, including all travel, food, entertainment and boat expenses. This does not include the very occasional, but unavoidable big expenses like replacing sails or major overhauls to the boat. We could spend less if we needed to and easily spend more if we're not careful. The "average" cruising couple spends at least double that, particularly when you factor in all their various insurance and marina expenses.
I find when I have more money available I'm tempted to spend it on "optionals" and when I have less, I tighten my belt, so to speak. And since I spend less money cruising than I would if living ashore, I have never considered a lack of money a reason not to cruise. During most of my cruising years I've kept my spending down to the point where I need only work an average of three months a year. For over 20 years I never worked longer than about two years at a time before stopping for an extended cruise and have gone up to three years living on modest savings without earning any money other than a few small payments for magazine articles written. Not that I'm particularly lazy, but there's more to life than wage work. Another benefit of a small boat, especially an older boat like the Triton, is that your investment is small enough that you can forego insurance and more easily replace the entire boat if disaster strikes.
Part of how much you spend depends on what the cost of living is in the areas you cruise, but an even larger portion depends on the choices you make. Will you stay at marinas or anchor out? Eat at restaurants or cook onboard? Travel by plane to visit relatives or wait to see them until you finally sail home? Buy insurance for every conceivable threat or take your chances? Have a boat full of electronic gadgets that require frequent repair and replacement or become self-sufficient and choose only equipment that is essential and learn how to maintain it yourself? Will you buy imported foods that you are used to or learn how to use cheaper locally produced foods? Will you buy a new budget-busting inflatable dinghy every third year or knock something together out of plywood? The list of choices goes on and on, even to the little things like the crew giving each other haircuts to reusing washcloths for cleanups instead of buying paper towels. Mastering the art of frugal cruising means you have found how to live aboard independently and happily and perhaps even indefinitely.
This brings us back to choice of boat. A big boat is likely to cost so much that you feel compelled to buy boat insurance. A smaller, less expensive boat can be sailed without insurance and be replaced if needed through modest savings kept in reserve. For example, say I had 40K to get started cruising today. I'd rather self-insure by putting 20K into a bank CD and use it to buy another Triton-type boat if I lost mine than to buy a 40K boat and stay home working to pay for the insurance to replace it. You may have heard that you must buy liability insurance for your boat nowadays much like you do for your car, to legally stay at a marina. This is true for many marinas, but that is just one more reason not to buy insurance; so that you will not be tempted to spend even more money staying at a marina when anchoring out is what cruising is all about. My point is not to criticize those on bigger boats that have found a way to make it work for them. They're doing it and that's fine. My goal is to give the beginner - the undecided and inexperienced cruiser - another viewpoint to consider before getting in over his head financially. You did say you want to sail, not stay home and work, didn't you?
There is a link to the Low Cost Voyaging forum on my Links page which can help you with ideas on cutting costs. You can also read books for descriptions of how others cut their expenses. Pete and Annie Hill cover the subject in their book, Voyaging on a Small Income. Other books on the topic include, Sensible Cruising: The Thoreau Approach by Don Casey, Cost Conscious Cruiser, by Lin and Larry Pardey and many others. It's great if you can help support these authors, but I suppose the truly frugal sailor just borrows books from friends! Now if I can just remember who I loaned that cruising guide to..."


FIe si numai pentru ca îl pomeneste pe Thoreau, merita citat. Si pentru sute de alte motive, va încurajez sa aruncati o vreme ancora prin diferitele golfulete ale sitului Atom Voyages, apa e limpede ca cristalul.

update miercuri, 12 martie 2014

Am promis o traducere. Îi rog pe specialiștii în limba engleza de pe forum sa-mi ierte impreciziile si sa-mi transmită eventualele observații.

Cât te costa sa pleci în croaziera?

Răspunsul rapid: cât ai. Am cunoscut persoane care navighează cu toate tipurile de buget pe care vi le puteți închipui și nu cred ca bucuria pe care o obțin din croaziera are vreo legătură cu suma de bani pe care o cheltuie. De fapt nu am întâlnit niciodată persoane care să navigheze cu un buget important și a căror fericire să ajungă cât de cât la nivelul experientei de neprețuit pe care o trăiesc persoane care navighează pe bărci mici și cu putini bani și care sunt capabili să-și petreacă cea mai mare parte a timpului pe apă. Oamenii se întreabă „Oare pot să-mi permit să plec pe mare?” or ar trebui sa se întrebe dacă pot să-și permită să nu plece. Cu opțiuni alese cu atenție, a naviga în jurul lumii costa mai puțin de jumătate din bugetul necesar unui nivel de trai de tip occidental pe uscat. Putem calcula câți dolari costă, introduce toate variabilele și opțiunile, dar cum poți cuantifica valoarea unei vieți trăite din plin?
Am plecat în prima mea navigație circumterestra în 1984 cu doar 500$ puși deoparte. M-au dus până dincolo de Pacific în cinci luni fără dificultăți notabile pentru un tânăr sănătos de 25 de ani. Când banii au fost pe sfârșite, mi-am găsit un job de trei luni într-un șantier naval în Noua Guinee, al cărui produs m-a ajutat sa traversez încă două oceane si să mă întorc acasă peste un an și jumătate. De-atunci o inflație delirantă a tuturor costurilor în relație cu croaziera, cum ar fi creșterea de peste 1000% a taxei de traversare a canalului Panama și diferitele taxe prohibitive de genul „taxă de croazieră” și alte excrocherii guvernamentale (taxa de 150-300$ per barcă la intrarea în Bahamas, de exemplu, devine o normă în ziua de azi) au dus la situația în care, în ziua de azi, vei fi nevoit să cheltui mult mai mult decât pe vremea când am început sa navighez în croazieră. A lucra într-o țară străină a devenit mai greu, în măsura în care populația a crescut și restricțiile birocratice la fel. E în continuare posibil sa găsești câte-un job ocazional în croaziera, dacă ești plin de resurse și în stare să rămâi „sub raza radarului”, cum ar fi prestări de servicii pentru alte yachturi în escală.
Între 1999 și 2004, stând în majoritatea timpului în Caraibe, am cheltuit în medie 800$ pe luna pentru două persoane, inclusiv călătoriile, hrana, distracțiile și cheltuielile bărcii. Ceea ce nu e inclus sunt cheltuielile foarte ocazionale dar inevitabile de genul unei vele noi sau unei revizii majore a bărcii. Am fi putut cheltui mai puțin dacă ar fi fost necesar, și fără probleme mult mai mult dacă n-am fi fost atenți. Cuplul de navigatori „mediu” cheltuie, în general, cel puțin dublu, mai ales când introduci variabila „cheltuieli de asigurare” și „taxe portuare”.
Am descoperit ca dacă am ceva bani disponibili sunt tentat să-i cheltui pe „opțiuni” iar când am putini, să strâng cureaua, ca să zic asa. Și având în vedere că cheltui mai puțin când navighez decât dacă as locui pe uscat, n-am considerat niciodată lipsa banilor ca un motiv serios pentru a nu naviga. În cea mai mare parte a anilor mei de croazieră mi-am păstrat nivelul cheltuielilor atât de scăzut încât aveam nevoie să lucrez în medie trei luni pe an. Timp de peste 20 de ani n-am lucrat niciodată mai mult de doi ani non stop înainte de a mă opri pentru a plecă în câte-o lungă croazieră, și am reușit performanta de a trăi până la trei ani pe baza unor modeste economii fără a câștiga mai mult decât câteva mici ciubucuri pentru niște articole scrise pentru câte-o revistă. Nu că as fi deosebit de leneș, dar mai există și altceva în viată pe lângă munca salariată. Unul din avantajele unei bărci mici, mai ales al unei bărci vechi ca un Triton, e că investiția inițială e suficient de mică ca să-ți permiți să uiți de asigurare și în cazul în care se întâmplă un dezastru e mult mai ușor să-ți înlocuiești barca cu una nouă.
O parte din „cât de mult cheltuiești” depinde de costul vieții în zonele în care navighezi, dar o parte mult mai importantă depinde de opțiunile pe care le alegi. Vei petrece escalele în marina sau la ancora? Vei mânca la restaurant sau vei găti la bord? Vei face voiaje cu avionul ca să-ți vezi familia, sau vei prefera să aștepți sa te întorci acasă? Vei contracta o asigurare pentru fiecare eventual risc sau vei prefera să-ți asumi răspunderea și să lași loc și șansei. Vrei o barca plina de gadget-uri electronice care presupun reparații frecvente și eventual înlocuiri regulate, sau vrei să devii auto-suficient și alegi doar echipamentul esențial și înveți să-l repari singur? Vei cumpăra alimente din import pentru că cu alea ești obișnuit, sau te vei învăța cu producția locală, mult mai ieftină? Îți vei cumpăra un dinghy pneumatic nou, „distrugător de buget”, din trei în trei ani, sau îți vei construi cu mâna ta unul mic din placaj? Lista opțiunilor continuă, fiecare mic detaliu contează, de la membrii echipajelor vecine care-și propun unul-altuia o tunsoare până la reutilizarea hainelor uzate sub formă de serviete în loc sa cumperi șervețele de hârtie. A stăpâni arta croazierei „frugale” înseamnă ca ai găsit metoda de a trăi la bord independent, fericit și, poate, veșnic.
Ceea ce ne aduce la alegerea bărcii. O barcă mare are toate șansele să coste atât de mult încât te va incita să investești într-o asigurare. Una mai mică poate naviga fără asigurare și poate fi înlocuită, în caz de nevoie, pe baza unor mici economii puse deoparte. Spre exemplu – să zicem că am 40 K$ si încep sa navighez. As pune mai degrabă 20 K$ pe un cont bancar care ar folosi ca să-mi cumpăr un alt velier de tipul lui Triton în cazul în care îl pierd pe-al meu, decât să-mi cumpăr un velier de 40 K$ și să stau acasă sa muncesc ca să pot plăti asigurarea care mi l-ar înlocui în caz de naufragiu. Ați auzit probabil că asigurarea e obligatorie în ziua de azi, cam la fel ca pentru o mașină, ca să puteți intra în mod legal într-o marina. E adevărat pentru multe marinas, dar e un motiv în plus să NU investiți într-o asigurare – astfel n-o să vă tenteze să mai cheltuiți încă niște sume de bani stând într-o marina, pe când statul la ancoră e tocmai subiectul principal al unei croaziere. Poziția mea nu e de a-i critica pe cei cu bărci mai mari care au găsit metoda că să funcționeze lucrurile în cazul lor. Scopul meu e să-i propun unui începător – un navigator nehotărât și lipsit de experientă – un alt punct de vedere înainte de a se îndatora financiar până peste cap. Ai spus că vrei să navighezi, nu să stai acasă să muncești, nu-i asa?
Pe pagina de linkuri de pe sit găsiți un link spre forumul Low Cost Voyaging care ar putea să vă ajute cu idei despre cum să reduceți costurile. Puteți și să citiți în cărți descrierile experientelor altor călători care au reușit să-și reducă cheltuielile. Pete și Annie Hill au tratat subiectul în cartea lor, Voyaging on a Small Income (A călători cu un venit mic). Printre alte cărți pe același subiect sunt și Sensible Cruising: The Thoreau Approach (Croaziera sensibila: un demers de tip Thoreau), de Don Casey, Cost Conscious Cruiser (Navigând conștient de costuri) de Lin și Larry Pardey și multi alții. Ar fi formidabil dacă ați putea ajuta autorii acestor cărți (n.t. cumpărându-le volumele), dar presupun ca un navigator cu adevărat minimalist împrumută cărți de la prieteni! Dacă as putea să-mi aduc aminte cui i-am împrumutat ghidul ăla de croazieră...

Submit "A calatori cu vele. Mică pledoarie pentru o necesitate vitală." to Digg Submit "A calatori cu vele. Mică pledoarie pentru o necesitate vitală." to del.icio.us Submit "A calatori cu vele. Mică pledoarie pentru o necesitate vitală." to StumbleUpon Submit "A calatori cu vele. Mică pledoarie pentru o necesitate vitală." to Google

Updated 12 Mar 2014 at 12:35 PM by Roz Avel (update 12/03/14 - traducerea textului englez)

Categories
Uncategorized

Comments

  1. CrocodiluDiluDilu's Avatar
    Cum spunea si Aretha Franklin într-un cântec: în viață, tot ce-i bun e gratis.