Ria de Ares, iulie 2013. Ne legănăm agale pe valuri, pe banchetele lui Little Gu, între plajă și locul unde ne așteaptă Roz Avel, la capătul lanțului. La celalalt capăt, după 46m de verigi de zece, 25Kg de fier - ancora Kobra, asigurarea casco a echipajului. Soare, briză amabilă de cinci-șase noduri, câțiva pescari, iar în fata satului Ares, trei-patru veliere.
La bordul unuia dintre ele, cu o carenă albastră cu liniile tipice ale bărcilor care în lumea anglo-saxonă se cheamă "double-enders", cu un greement care-mi aduce aminte de Jester, al lui Blondie Hasler - un puști blond, cu o barbă de adolescent și cu părul vâlvoi. "That's a nice dinghy you got there... did you bild that?" "Yes" "Well, I built this" îmi răspunde puștiul, cu o justificată mândrie.
Ria de Muros, august 2013. Din fundul golfului, unde apa nu mai măsoară decât un metru și un pic, avansează agale un dinghy, cu un puști blond la vâsle.
În spatele lui, cineva înoată din greu. Când se apropie, recunosc pustiul din Ria de Ares. În spatele dinghy-ului, o sirenă. Doi copii nebuni, mai târziu voi constata că vârstele lor, adunate la un loc, fac aproape cât a mea. Nebuni, minunați, talentați. Dan și Charlotte, plecați pe oceanele lumii pe o joncă cu carena de Dory. Sau pe un Dory cu greement de joncă.
"Are you fancy about coming on board, having a beer or something?" ma interpelează Dan. Bine, mai copii. Hai la bordul lui Hestur.
Dan e la originea lui tâmplar de mobile și ebenist. Copil de marangoz din nordul Angliei (de unde accentul care sună ca o mie de bolovani rostogolindu-se pe macadam), a copilărit printre bărci. Drept pentru care după ce a învățat sa construiască mobile și lambriuri, a aterizat în mod logic într-un șantier naval tradițional din Bristol.
Charlotte e frumusică, artistă și scoțiancă. Cu studii de sculptură, dar adevărata ei vocație e desenul. Schițele ei sunt de o prospețime cum n-am văzut prea des (se pot viziona pe galeria ei virtuala). Din când în când fabrică mici bijuterii, din te-miri-ce, care le alimentează cambuza, împreună cu câte-un articol în Practical Boat Owner. Atelierul ei? Dulăpiorul de la tribord... "starboardlocker".
Într-o bună zi, Dan si Charlotte au decis să ridice ancora. "N-avem barca..." "Nu-i nimic, construim una.". Ipoteza de studiu - o barcă din lemn (Dan lucrează lemnul cu talent și pricepere) - ieftin de construit (din placaj, cu forme simple) - ușor de manevrat (greementul de joncă, un soi de goeletă cu catarge fără sarturi, e de o simplitate fără margini, mai ales când se pune problema reducerii velaturii) și performant (l-am văzut pe Hestur dând ture în fundul Ria-ei de Ares, cu vânt din travers și velatura redusă la minimum, când toate bărcile fugeau în Marina de Sada, la adăpost... inclusiv noi - impresionant).
Din câte mi-a povestit Dan, la Muros, toate ipotezele s-au verificat.
Construcția a durat cam un an de zile, Dan lucrând între timp și într-un șantier naval, și cu taică-său, iar pe Hestur serile și toate weekendurile.
Un galop de un an de zile, între tăiatul și lipitul bordajului, turnatul lestului din fontă, cusutul velelor, fabricatul unei sobe dintr-o butelie de oxigen de scafandru dezafectată
sau amenajările interioare, dovadă evidentă a competentelor de ebenist ale meșterului.
Hestur e o minunăție de barcă, totul e simplu, funcțional și frumos, cu frumusețea detaliului care are un rost. Nimic nu e inutil, totul e făcut cu har., inclusiv piesele de structură ale roof-ului, aparente si lăcuite frumos, care par elemente de decorație interioara, dar sunt indispensabile pentru soliditatea "cutiei".
Cu Charlotte și Dan ne vom întâlni în Ria de Arousa, unde vor sta la ancoră doua zile lângă portul de la Escarabote. Mai târziu vor veni lângă noi, în spatele digului de la Combarro, unde vom petrece o seara minunata, echipajul lui Hestur, Henri și Dominique care au venit tocmai din Caen, din Normandia, cu un velier de 12m din aluminiu, desenat de un ilustru arhitect naval normand necunoscut, Aglaia, Gin și cu mine. Și o „empanada gallega” format maxi.
A doua zi, dis de dimineață, copiii se plimbă prin Combarro. "Since this morning, we've got some deadline..." îmi spun cu o ușoară tristețe. Și-au dat întâlnire după doua zile la Vigo cu un prieten, care-i va însoți în traversada spre Porto Santo și Madera. După care omul se întoarce în Anglia, are o slujbă, și timp numai în vacantă...
Restul periplului? Canare, Gambia, în Africa de Vest, Capul Verde, urmate de un salt uriaș pe partea cealaltă a Atlanticului. Ultimele articole ale lui Charlotte sunt din British Virgin Islands. Doi copii frumoși, care-și îmbogățesc viata timp de doi ani de zile. As putea paria liniștit ca nu va fi ultimul lor voiaj pe mare...
La bordul unuia dintre ele, cu o carenă albastră cu liniile tipice ale bărcilor care în lumea anglo-saxonă se cheamă "double-enders", cu un greement care-mi aduce aminte de Jester, al lui Blondie Hasler - un puști blond, cu o barbă de adolescent și cu părul vâlvoi. "That's a nice dinghy you got there... did you bild that?" "Yes" "Well, I built this" îmi răspunde puștiul, cu o justificată mândrie.
Ria de Muros, august 2013. Din fundul golfului, unde apa nu mai măsoară decât un metru și un pic, avansează agale un dinghy, cu un puști blond la vâsle.
"Are you fancy about coming on board, having a beer or something?" ma interpelează Dan. Bine, mai copii. Hai la bordul lui Hestur.
Dan e la originea lui tâmplar de mobile și ebenist. Copil de marangoz din nordul Angliei (de unde accentul care sună ca o mie de bolovani rostogolindu-se pe macadam), a copilărit printre bărci. Drept pentru care după ce a învățat sa construiască mobile și lambriuri, a aterizat în mod logic într-un șantier naval tradițional din Bristol.
Charlotte e frumusică, artistă și scoțiancă. Cu studii de sculptură, dar adevărata ei vocație e desenul. Schițele ei sunt de o prospețime cum n-am văzut prea des (se pot viziona pe galeria ei virtuala). Din când în când fabrică mici bijuterii, din te-miri-ce, care le alimentează cambuza, împreună cu câte-un articol în Practical Boat Owner. Atelierul ei? Dulăpiorul de la tribord... "starboardlocker".
Într-o bună zi, Dan si Charlotte au decis să ridice ancora. "N-avem barca..." "Nu-i nimic, construim una.". Ipoteza de studiu - o barcă din lemn (Dan lucrează lemnul cu talent și pricepere) - ieftin de construit (din placaj, cu forme simple) - ușor de manevrat (greementul de joncă, un soi de goeletă cu catarge fără sarturi, e de o simplitate fără margini, mai ales când se pune problema reducerii velaturii) și performant (l-am văzut pe Hestur dând ture în fundul Ria-ei de Ares, cu vânt din travers și velatura redusă la minimum, când toate bărcile fugeau în Marina de Sada, la adăpost... inclusiv noi - impresionant).
Construcția a durat cam un an de zile, Dan lucrând între timp și într-un șantier naval, și cu taică-său, iar pe Hestur serile și toate weekendurile.
Un galop de un an de zile, între tăiatul și lipitul bordajului, turnatul lestului din fontă, cusutul velelor, fabricatul unei sobe dintr-o butelie de oxigen de scafandru dezafectată
sau amenajările interioare, dovadă evidentă a competentelor de ebenist ale meșterului.
Hestur e o minunăție de barcă, totul e simplu, funcțional și frumos, cu frumusețea detaliului care are un rost. Nimic nu e inutil, totul e făcut cu har., inclusiv piesele de structură ale roof-ului, aparente si lăcuite frumos, care par elemente de decorație interioara, dar sunt indispensabile pentru soliditatea "cutiei".
Cu Charlotte și Dan ne vom întâlni în Ria de Arousa, unde vor sta la ancoră doua zile lângă portul de la Escarabote. Mai târziu vor veni lângă noi, în spatele digului de la Combarro, unde vom petrece o seara minunata, echipajul lui Hestur, Henri și Dominique care au venit tocmai din Caen, din Normandia, cu un velier de 12m din aluminiu, desenat de un ilustru arhitect naval normand necunoscut, Aglaia, Gin și cu mine. Și o „empanada gallega” format maxi.
A doua zi, dis de dimineață, copiii se plimbă prin Combarro. "Since this morning, we've got some deadline..." îmi spun cu o ușoară tristețe. Și-au dat întâlnire după doua zile la Vigo cu un prieten, care-i va însoți în traversada spre Porto Santo și Madera. După care omul se întoarce în Anglia, are o slujbă, și timp numai în vacantă...
Restul periplului? Canare, Gambia, în Africa de Vest, Capul Verde, urmate de un salt uriaș pe partea cealaltă a Atlanticului. Ultimele articole ale lui Charlotte sunt din British Virgin Islands. Doi copii frumoși, care-și îmbogățesc viata timp de doi ani de zile. As putea paria liniștit ca nu va fi ultimul lor voiaj pe mare...