View RSS Feed

armator

Micile oaze deltaice de pe Olt

Rate this Entry
După îndelungații ani de industrializare, în care goana după himerele beneficiilor de tipul - industrie cu orice preț, iată ca natura începe să-și refacă încet, încet zestrea pierdută.
În urma ridicării barajelor hidroenergetice și a formării lacurilor de acumulare, Oltul, lent dar sigur, re-creează zone deltaice, distruse odinioară.
In arealele lacustre, unde se gândeau să amplaseze diverse terminale de pompare, ca puțina apă curată să poată fi poluată de industrie, chiar dacă au deversat mii de tone de moloz și fiare, pentru asanări, uite că natura își reintră în drepturi. De exemplu și acum una din bălțile micuțe poartă denumirea de ”la fiare”, în amintirea molozului și a resturilor de fier aruncate în ”mod” industrial acolo.
Intr-o zi de vară, cu un răsărit superb.



Am purces la a explora această zonă din lacul mic, denumit ”La fiare”. Accesul este din DN1, imediat la ieșirea din Făgăraș, înspre Beclean, pe așa zisa centură ocolitoare a orașului, în dreptul in care se vărsa râul Racoviță în Olt (acum e canalizat și se varsă mult în aval). Se poate ajunge cu mijlocul de transport până pe malul gârlei. Loc bun și de un picknik.
Accesul si traseul de caiaceală se vede pe captura Google Earth. Lungimea traseului realizat cca 18 km.



Am așezat caiacele pe o baltă mică, denumită de localnici La Fiare (vezi mai sus motivele) și printr-un canal îngust, printr-o padure de stufăriș am ajuns la Balta Mare (denumita tot de localnici). Baltă ca baltă, dar de fapt este un un complex de lacuri comunicante, formate din aluviunile depuse de Olt, marginite maiestuos de vegetație.









Ieșirea pe Olt este una spectaculoasă. După ce depui eforturi să treci prin canalele comunicante, de multe ori trăgându-te de stuf căci nu ai loc de padelat, ai surpriza unei întinderi de apă, cu un curs molcom, așezat, încadrat de vegetație și dealuri verzi, plăcute la vedere prin curbele lor armonioase.





Cam de aici încep mari insule formate de către Olt, cu canalele aferente. Cursul principal se imparte succesiv pe aceste canale, bine definite de vegetație. Pe alocuri se găsesc locuri de acostare pentru caiace, să poți explora universul acestor insule.



Pentru cei pasionați de camera-hunting, este un rai. Ori din caiac, de pe apă, ori ascuns în vegetație, această zonă îți oferă generos fauna și flora pe care te aștepți să o imortalizezi.
Chiar și numai pentru ochi și suflet, bogăția naturală este o desfătare.

Fără pretenții de fotograf (la modul profesionist) am reușit să surprind instantanee care mă fac mulțumit.


Gândacul scufundător cu prada sa. În a treia secundă după foto, s-a scufundat cu pește cu tot.


Egreta mare, pescuind la marginea ape. Ce e interesant! Egretele pescuiesc prin miscarea picioarelor în apă (ele fiind galbene la talpă) și astfel atrag peștișorii.


Buhaiul de baltă. Dacă stau crăcănat, sunt mai atrăgător?


Cine m-a strigat? Nu vedeți că sunt la gățat?


Comuna lișiță. Dar nu ea a golit naveta de bere de lângă....


Paznicul. Pescuiește careva fără permis? Stârcul cenușiu.


Inspirația lui Igor Sikorsky.


Măcăitoarele în zbor.


Zbor la mică înălțime. Stârcul cenușiu.


Sincer nu știu ce contepla stârcul mic. Gunoaiele sau natura?


Egrete, stârci, rațe, etc., toată floarea faunei de acolo...


L-am speriat ...


La o plimbare. Becatina sau Fluierarul de mlaștină.



Chira de baltă în acțiune.


Credeați că numai voi aveți flotoare?


Poate căuta prada. L-a pescuit un stârc...


Nevăstuică. Mă dusei să trec la Olt ...


Stârci cenușii la pescuit. Bănuiesc că era ora mesei...


Imagine superbă. M-ții Făgăraș, cu ceva urme de zăpadă, văzuți de pe Olt, într-o zi călduroasă.


Oltul poleiește natura cu aur verde, alții acoperișuri ...


Întoarcerea la locul de plecare este facil, având în vedere că Oltul este domolit la curgere (în zilele normale), curentul nefiind puternic, acesta fiind atenuat de lacul de acumulare.
Dacă ești pasionat de natură și camera-hunting, nu îți ajunge o zi! În rest traseul a fost parcurs lejer în 4-5 ore. Sincer, în asemenea condiții de vreme și zonă, nu am cronometrat niciodată.
Am reușit în total 5 ieșiri. Minunate.
Una peste alta, a fost o experiență plăcută, mai ales că nu credeam să vedem așa frumuseți din prima. Alții stau la pândă pentru o poză mult și bine. Acesta e avantajul ieșirilor cu caiacul: ai libertate de mișcare și te apropia cu puțină grijă de obiective în liniște.

Daca v-a placut multumiri si lui Gigi Tolan ...!!

Submit "Micile oaze deltaice de pe Olt" to Digg Submit "Micile oaze deltaice de pe Olt" to del.icio.us Submit "Micile oaze deltaice de pe Olt" to StumbleUpon Submit "Micile oaze deltaice de pe Olt" to Google

Updated 12 Jun 2015 at 02:02 PM by armator

Tags: None Add / Edit Tags
Categories
Uncategorized

Comments

  1. Florio's Avatar
    Foarte frumos! N-am fost acolo, dar mi-ati starnit curiozitatea si dorul de duca
  2. armator's Avatar
    Quote Originally Posted by Florio
    Foarte frumos! N-am fost acolo, dar mi-ati starnit curiozitatea si dorul de duca
    Merita deplasarea. Mai ales ca, inafara de citiva braconieri (jandarmii circula pe mal din cind in cind) si inevitabilele gunoaie pe care le aduce Oltul, nu prea deranjeaza nimeni peisajul.... Se reformeaza incet-incet supafetele umede. Esti binevenit in week-end-ul din 18-19-20 iunie. Voi acolo cu Florin Chirila pentru o sesiune de camera-hunting.
  3. waterspider's Avatar
    superbe pozele si fauna surprinsa , minunate si metaforele din descrierea pozelor . La mai mare