Grecia 2015 - 3 - Insula Skiatos

Smokey

Mic barcaholic
Insulă mică și aglomerată, plină de turiști pământeni. Tavernele își pierd aici din farmec și autenticitate, totul e mult mai comercial și mai pe fast-forward. Cu toate astea, nu e nici pe departe un loc de ratat.

Koukounaries
Printre plajele de top din Grecia, promovată în toate pliantele și broșurile. Locul în sine e frumos, doar că în timpul zilei colcăie de turiști și gălăgie.
Am oprit de două ori aici, și la dus și la întors. La dus am ajuns seara, când toate vaporașele cu turiști plecaseră și plaja era goală. Am tras la un mini-port pescăresc pentru noapte – fără facilități. Din semne și amintiri de termeni greci din matematică pescarii ne-au spus ca trebuie să părăsim locul dimineață, fiind rezervat pentru vapoarașele cu turiști năvălitori. Erau amuzanți pescarii, din semne dădeau de înțeles că urmau să năvălească cete de balauri cu șapte capete și neapărat trebuia să ne ferim de ei.

Spre seară chiar a venit un vaporaș turistic, dar cu o nuntă de englezi. A debarcat tot alaiul pe ponton – mergeau la un restaurant din zonă – după care au apărut și mirii, înaintând cu greu odată cu apusul. La fiecare pas îi oprea fotograful pentru poze.
La întoarcere am stat doar la ancoră pentru o baie de după-amiază, dar destul de neplăcută atmosfera: valuri interminabile de la skijeturi, banane, schi-nautic și alte drăcii cu motor, muzică din toate părțile și rafale de vânt. Spre seară părea că s-a mai liniștit, dar cu toate astea am plecat.

În largul golfului am văzut singurii delfini din excursie, ne-am plimbat cu ei un sfert de oră după care au dispărut fără urmă.

19170619774_ab43b08ec5_z_d.jpg


19605905358_19bbbb9d72_z_d.jpg


Skiatos
Portul e interesant, aproape de pista aeroportului. În timp ce ne apropiam au aterizat câteva avioane peste noi, ziceai că ne atingeau catargul. Sunt mai multe zone pentru acostat, prima dată am tras la un ponton mai ferit. Nici nu ne-am bucurat bine că ne-a ieșit acostarea și-am prins loc, când vine un nenică și ne spune a acolo e locul pentru firmele de charter și să poftim noi vis-a-vis, pe cheiul principal. Ne-am mutat imediat, la timp pentru a prinde printre ultimele locuri disponibile pentru vizitatori - pentru că sunt multe locuri aparent libere, dar seara se ocupă cu cei care plimbă turiștii la plaje și le promit că înoată cu delfinii...

Vecinul de ponton un englez simpatic, ne-a îndrumat spre cele sfinte: apă și curent. Am simțit din plin spiritul grecesc: m-am plimbat în cinci locuri până am găsit o cheie de curent, dar mișcarea mi-a fost răsplătită – n-am plătit mai nimic. Apa se livra la furtun dimineața, am alergat un pic după nenea care stăpânea furtunul, în final am umplut tancurile de apă – aproape minuscule, 140 litri la 7 oameni.

Gălăgie, agitație, bărci scumpe și ieftine, mici și mari, excursioniști de o zi care vindeau marea la pachet, super yachturi, taverne, gelaterii, baruri cochete, happy-hour puhoi de turiști. Ne facem de lucru și vizităm înălțimile orașului, suntem răsplătiți de priveliști bune de revistă. Printre străduțele mici descoperimi farmecul așezărilor grecești, locuri cochete îmbodobite de flori.

Mi-am făcut obicei să dorm pe punte în hamac, o idee bună în locurile cu cer înstelat, dar destul de proastă când stăteam printr-o așezare: până la 3-4 dimineața muzică și pârâituri de scutere, iar de la 5 motoare și valuri de pescari.

19792161562_9ba1a75956_z_d.jpg


19605911750_9be2a4195e_z_d.jpg


19605206238_49b736e6f6_z_d.jpg


19606600169_dc82141601_z_d.jpg


19793223985_db39814e28_z_d.jpg


19793218715_b36d6b6fd7_z_d.jpg
 

Back
Sus