View RSS Feed

Smokey

Grecia 2017 - Din nou în Sporade ... cu peripeţii

Rate this Entry
Anul acesta am avut prea puţină inspiraţie pentru destinaţii noi, aşa că am mers pe calea bătătorită: Sporadele de Nord, în care am mai fost acum doi ani, iar echipajul aceeaşi prieteni cu care am explorat anul trecut Corfu şi Paxos.

Rezervarea şi formalităţile au decurs fără probleme tot prin Odyssey Sailing, ba mai mult am primit şi un upgrade gratuit - de la o Bavaria 40 la un Benetteau 43. Din păcate pentru Bavaria, skipperul dinaintea noastră n-a citit adâncimea şi a rupt tot pe sub biata barcă. Deşi au lucrat zi-lumină să o repare, încă nu era aliniat corect motorul cu axul elicei şi drept urmare au preferat să ne dea altă barcă.



Fără prea multe discuţii aruncăm parâmele şi direcţia Paleo Trikeri, la taverna Isalos, să prindem loc la ponton. Până când fetele termină de aranjat calabalâcul (beutura) prin barcă, se lasă cu seară şi apus, chiar când ne-am apropiat de Trikeri. Locul (devenit foarte popular se pare) e plin ochi, o ţesătură de bărci şi parâme, de trei luate câte patru, mai ceva ca viermele de mătase. Cu părere de rău abandonăm destinaţia şi tragem într-un golf de partea cealaltă a insulei.



A doua zi ne trezim ca găinile (odată cu soarele) şi după o baie de înviorare, cu cafeaua în mână ridicăm ancora cu destinaţia Skiatos, Aici ştiam că-i bătălie mare pe locurile de acostare şi vroiam să ajungem devreme. Vântul nu ne prea ajuta, lăsăm deci motorul să toarcă enervant până la destinaţie.





Ca să ne stricăm un pic buna dispoziţie oprim la plaja Koukounaries - super aglomeraţie, banane, colaci, skijet, tot tacămul. Dar prietenii noştri nu credeau ... acum au văzut. Dar copii se distrează fără probleme, asta e tot ce conta.



Surpriza #1 - ancora nu vrea să urce.... s-a agăţat între doi bolovani. După ce-mi trec prin minte toate variantele de recuperare văzute sau citite, mă opresc la cea mai simplă - stai şi aştepţi. Valurile smucesc progresiv ancora şi aşa cresc şansele de eliberare. Mai aştept, mai trag cu motorul un pic şi ... victorie, ancora e virată.

Continuăm spre Skiatos şi ajungem la timp pentru a ne alege locul de acostare. Nu am io norocul să aleg din prima ceva bun, un grec agitat face semne ameninţătoare când noi ne pregăteam să-i aruncăm parâmele. Acolo urmează să vină două bigaa botaa ... Găsim un loc mai prietenos şi după o manevră ca la carte ne legăm la ponton.





Pentru cine nu a fost, Skiatosul e un oraş frumos din Grecia, unde sunt multe fete singure. Vin cu avionul din UK! Multe, cam cinci avioane pe zi! Şi o dau pe băutură! Dar noi suntem cu familia, mergem la îngheţată, suveniruri, de-astea. csf ... ncsf



Greu de dormit în Skiatos la ponton... dar vine dimineaţa şi plecăm repede din locul de pierzanie spre plaja Lalaria. Pe asta o ratasem tura trecută, dar e o destinaţia spectaculoasă. Scopul era să o prindem devreme, până nu năvălesc vapoarele cu turişi.

https://lh3.googleusercontent.com/94...=w1265-h949-no

Avem foarte mare noroc cu vântul de data asta - nu bate deloc! Plaja e în nordul insulei, foarte expusă. Apucăm să ne bucurăm cam o oră de privelişte, singuri şi netulburaţi.









Dar să nu fim egoişti, să împărţim locul şi cu alţi 1001 turişti ... Fenomen interesant, aproape nimeni nu a stat să se bucure de peisaj, instant a început un selfie-photo-session. Lăsăm oamenii să-şi facă damblaua şi ridicăm ancora pentru mini-traversada către insula Skopelos.

Atacăm insula prin nord, traseu strategic pentru a vizita şi celebra de ceva vreme Mamma-Mia Cliff, devenită celebră după ultima scenă din film (dacă n-aţi făzut filmul Mamma Mia, vă recomand să-o faceţi cu partenera, e spot-on!).





Nici locul asta nu e chiar prietenos cu bărcuţele, aşa că ancorez printre sânci şi las echipajul cu dinghy la mal, să viziteze locul asta minunat. Defapt e minunat de la depărtare, ca să ajungi acolo trebuie să urci ceva trepte stâncoase ...









Acum că toată lumea e fericită, partea de ghid turistic din mine se simte împlinită. Urma să acostăm într-o oră în Scopelos, punctul culminant al călătoriei, cu multe obiective strategice deja atinse. Puteam deci să-mi permit zilele următoare ceva sailing de calitate ... doar dacă m-ar ajuta şi vântul.

În Scopelos acostăm lângă câteva bărci cu pavilion românesc la pupă sau la crucetă. Cred că bustanson m-a ajutat să mă leg la mal (l-am reperat mai apoi cu ajutorul lui Sebba). Deşi aş fi vrut să mai zăbăvesc la poveşti marinăreşti, datoria de ghid nu mă lasă - începe turul oraşului şi programul de cină, încununate cu un pahar de vin rece la o tavernă cu o vedere fantastică peste port.
















Surpriza #2 Planul zilei era simplu - următoarea destinaţia urma să fie Patitiri pe insula Alonissos, destul de aproape, cu tot cu pauze de baie. Aşa că mi-am propus să trag o sesiune de câteva ore de sailing indiferent de direcţia vântului, apoi spre seară să ne retragem spre Patitiri.

Aşa că dau o comandă de vira ancora (defapt zic pe româneşte "sus ancora", dar sună mai marinăreşte aşa cum am învăţat la curs). Toată excursia responsabilă de ancoră a fost Maria, mândră nevoie mare de avansarea în grad. Apuc să fac parâmele colac, când lanţul ancorei se blochează şi Maria se uită disperată către mine. Îmi zic că nu-i bai, o fi vreun lanţ agăţat, trimit pe prietenul meu Alin în faţă să rezolve. Dar şi el vine cu o faţă albicioasă şi-mi explică în cod morse problema: să-###-biip-####-biip-####-biip

Cablul de la telecomanda ancorei s-a agăţat în lanţ şi s-a încolăcit iremediabil după cabestan. Maria îşi vedea şansele de avansare periclitate ... lungimea cablului nu era calculată pentru înălţimea ei, iar eu am instruit-o să se uite din când în când la mine să-i pot da comenzi.

Dar nu era timp de pierdut, barca bălăngănea aiurea prin prova bărcilor vecine. Am încercat să dau la manivelă cu cabestanul, dar mergea extrem de încet. Cu toate că n-am mâncat decât ceva cereale la micul dejun, încep să voiniceşte să trag lanţul pe punte. A mers bine cât a fost doar lanţ, dar când a trebuit să dezgrop şi ancora ... a trebuit să trag repede o gură de spanac prin pipă şi cu mult sforţat, scuipat şi câteva mâini în plus am urcat în sfârşit ancora la locul ei.

Spălăm putina un pic nervoşi şi ne ducem ţintă către Tzortzi, un golfuleţ simpatic la nord de Patitiri. Aici aruncăm ancora manual şi începe şedinţa de analiză şi identificare a problemeii, opţiuni de rezolvare şi riscurile aferente.

Cu trei ingineri la bord discuţiile sunt aprinse şi contradictorii. O mică plimbare cu dinghy-ul la barca vecinilor bulgari, dotaţi cu multimetru, ne confirmă că problema e la pini, nu la cablul telecomenzii. Dar pinii fiind rupţi, nu avem altă variantă decât înădirea cablului. Cum doar la Patitiri avem şanse de piese, până acolo improvizăm un sistem de comandă patentat ... adică cu cleştele patent făceam scurt între pinii telecomenzii.



Mai voioşi decât dimineaţa, ne îndreptăm cu patentul în mână spre Patitiri. Acostăm un pic mai greu, pontonul era foarte înalt, cu inele şi niciun voluntar nu se arăta la orizont. A trebuit să debarcăm soţia din dotare pentru manevre la ponton. Nu pierdem prea mult timp, fugim să căutăm magazine de piese deschise, fără prea mare succes. Plin de scule de pescuit şi şepcuţe de ploaie, dar nimic electric. Am o idee genială: caut pe telefon o poză cu o clemă şir şi mă plimb cu ea ca detectivul prin magazine până când un băiat destoinic mă trimite în capul satului la un magazin de profil electric.

Întors la barcă, cu ajutorul briceagului de la cingătoare reuşesc să înădesc telecomanda viaţii şi începem oficial programul de cină cu un Mythos super-rece.



Dar frumuseţea locului stă mai la deal, în oraşul vechi Alonissos, unde se ajunge cu autobuzul în 15 min. Am văzut locul de zi, oferă peisaje spectaculoase, în schimb noaptea e superb, animat, plin de localuri cochete şi magazine cu suveniruri locale hand-made.

Coborâm cu ultimul autobuz şi ne pregătim pentru traseul de întoarcere, săptămâna era înaintată. Dimineaţa am mai lenevit un pic la terasa noastră favorită, au un ospătar român şi am mai povestit despre viaţa pe insulă.









Următoarea seară ne-am petrecut-o într-un golf simpatic la sud de plaja Panormos. Aici mişcarea e cu legatul la ţărm, a necesitat un pic de logistică având în vedere vântul lateral destul de puternic şi faptul că nu aveam parâme plutitoare.





După acostare şi legare ne urcăm toţi în dinghy şi traversăm golful pănă pe plajă pentru cină. Exceptând priveliştea cu asfinţitul, tavernele de-acolo nu debordau de autenticitate. Doar locuri turistice pentru umplut burta. Recuperăm la un pahar de vin bun la bord şi numărăm stelele de pe cer, netulburaţi de poluarea luminoasă a oraşelor.






Noaptea e nervoasă, anunţând depresiunea ce urma să traverseze zilele următoare prin zonă. Vecinii de lângă noi, o barcă de francezi în etate, sunt prezenţi pe punte, la fel şi eu. Doar că eu dorm iepureşte în hamac.

Dimineaţa vântul nu ne dă pace, aşa că ni-l facem prieten şi ne continăm drumul spre Volos. Spre prânz terţarolez puţin, treburile devin mai serioase. Ne mai oprim la baie într-un golf izolat şi suntem decişi ca de data asta să nu ratăm taverna din Paleo Trikeri.



Avem noroc şi prindem loc fruntaş la ponton, la trei metri de masa la care vom lua cina. Cina se prelungeşte târziu în noapte, se pare că timpul trece altfel în insule ...





Ultima zi şi momentul adevărului. Sailing de toţi banii spre Volos, pe un vânt de 20-30 noduri şi valuri destul de mari, care se făceau şi mai mari pe măsură ce ne apropiam de Volos. Dar nu-i bai, am băgat genoa de tot şi înaintam frumos doar cu main-ul terţarolat. Barca putea şi mai mult, dar nu era concurs, vroiam dpar să ne simţim bine.

Surpriza #3 Cum stăteam aşa şi mă bucuram de vânt şi sailing, îmi aduc aminte de paguba cu telecomanda ancorei. OK îmi zic, asta e, doar atât să fie, măcar restul e ok, barca e ok, manivelele sunt amândouă, pernele din cockpit sunt toate şase, pahare n-am spart, baloane de acostare avem două la pupa, patru la babord, patru la ... ba nu! sunt doar trei!!! bip-bip-bip

Recensământ rapid prin barcă şi pe sub barcă, dar tot nu iasă la socoteală. Ne uităm în pozele făcute în ultimele zile şi după o mică investigaţie lăsăm balonul tribut mării. Se pare că s-a desfăcut nodul cu care era prins balonul de saulă, nu nodul de pe balustradă.

Bun, bagubă sau nu, vântul se ţine băţos către 30 de noduri, valuri destul de mari. Acum ştiu că asta cu mărimea valurilor e ca poveştile vânătoreşti, dar erau undeva la 2-3 m, să fiu rezervat - stând în picioare pe punte nu mi se bloca orizontul. La intrarea în port facem o manevră de băgat velele cu o mini-panică de rigoare din cauza dinghy-ului care a luat-o razna prin bălării datorită vântului cu pricina.

Hai că în larg ne-am descurcat cu vântul, dar acum trebuia să şi acostăm pe el. Din păcate golful nu proteja deloc, aşa că de-i manevre cu vânt lateral de 25 de noduri, cu proprietarul de faţă. Un pic de spectacol în trei limbi - omu vorbea doar greceşte, nevastă-sa traducea în engleză, noi ne comunicam în română cu prova - şi terminăm săptămâna de sailing.

Paguba a fost (doar) 150 euro cu tot cu manoperă: 80 telecomanda, 10 transportul din atena, 60 balonul, dar rămânem cu amintirile frumoase şi cu experienţa de viitor.

Surpriză #4 - primim amândoi o amenda de 80 euro de la port, c-am tras maşinile pe stradă în drept cu bărcile. Dar grecii ne-au sfătuit să o păstrăm ca amintire ...

Ca fapt divers, vecinii de ponton au ramas fără motor la intrarea în port şi au aruncat ancora. S-au dus grecii cu un dinghy să-i recupereze, dar când au urcat la bord motorul a pornit miraculos ... M-a cam pus pe gândui treaba asta.




Cam asta a fost ... privind retrospectiv, e relaxant să te întorci în locuri cunoscute, dar nici elementul surpriză nu mai e la fel de spectaculos. Vă recomand firma de charter cu încredere, iar zona e foarte frumoasă şi nu pune probleme deosebite.

Submit "Grecia 2017 - Din nou în Sporade ... cu peripeţii" to Digg Submit "Grecia 2017 - Din nou în Sporade ... cu peripeţii" to del.icio.us Submit "Grecia 2017 - Din nou în Sporade ... cu peripeţii" to StumbleUpon Submit "Grecia 2017 - Din nou în Sporade ... cu peripeţii" to Google

Tags: None Add / Edit Tags
Categories
Grecia 2017

Comments

  1. CrocodiluDiluDilu's Avatar
    După titlu mă așteptam la niște încurcături serioase, dar Neptun a fost blând cu voi: a aruncat doar un vârf de lingură de condimente, cât să nu uitați acest concediu. Mi-a făcut plăcere să citesc frugalul jurnal, apreciind linkurile (utile) către hartă.
  2. Smokey's Avatar
    Acuma tu ai altă ștachetă, noi am avut peripeții la nivel de concediu, adică scopul este relaxarea și buna dispoziție. Dar stricăciunile astea lei au personal, chiar dacă e charter, am grijă barcă ca și când ar fi a mea, stricăciunile astea mă dor ...
  3. Florio's Avatar
    Avem mult de vorbit pe tema deschisă aici, doar am bătut aceleași ape. Din poze răzbate atmosfera de vacanță și relaxarea echipajului, ceea ce e până la urmă meritul skipperului .
    Căruia deși i-ar fi plăcut să încalece valuri, să fornăie vânt și să înghită mile, a avut abilitatea să conceapă un program plăcut și celorlalți.
    Noi am cam înghițit mile la bordul lui Nemo, barcă mică dar voinică. Însă plaja Koukounaries tot ne-a plăcut cât de-un huzur de beach-bar.