Sailing și ploaie în Grecia

Smokey

Mic barcaholic
Lefkada și Kefalonia mi-au rămas în lista de ”re-do” de mult, din 2011, când am ajuns prima dată în zonă și am rămas marcat de posibilitățile de trasee, locuri de înoptat, așezări pitorești și mai sus de toate o mare cu vreme ofertantă în perioada verii - nici vânturi brutale, nici prea mult calm, așa cum trebuie.

Anul acesta avem echipaj nou format din vechi prieteni și bineînțeles mulți copii, vreo cinci, jumătate de echipaj. Barca mare, o Bavaria de 51”, un pic cam veche dar încă se ținea bine și putea să-și facă treaba.

Aveam planuri mărețe, un mini-tur de forță care să includă și Zakynthos, dar de îndată ce am început să monitorizez vremea cu o săptămână înainte de plecare devenea evident că nu va fi chiar relaxare totală. Încă de la check-in base-managerul mă avertizează că se anunță vreme rea, neobișnuită pentru perioada aceea a anului, să am grijă pe unde acostez şi toate sfaturile tipice de mamă grijuluie.

De obicei în Marea Ionică bate vântul din N-W, ceea ca face ca marea parte a golfurilor și porturilor protejate şi interesante să fie pe partea estică a insulelor. Dar de data asta aveam un complex de fronturi atmosferice care aduceau două zile de vânturi puternice din est, apoi încă două zile de vânturi din vest, cu o perioadă nebuloasă între ele.

Meganissi
Fie ce-o fi, părăsim marina din Lefkas imediat după check-in și încercăm să găsim un loc liniștit de înoptat în nordul insulei Meganissi, unde sunt miriade de golfuri dantelate. Din primele încercări nu am găsit nimic liber sau pe plac, nu eram singurii cu ideea asta fantastică, dar am dat colțul în estul insulei și am tras într-un loc mai liniștit, la ancoră în mijlocul unui golfuleţ.

Trebuie spus că obiceiul locului este ancorarea și legarea la țărm, dar deja se făcuse seară și nu era momentul să instruiesc noul echipaj despre cum s-ar face manevra cu pricina. Așa că am stat liniștiți la ancoră, o noapte înstelată și o mare de sticlă. Efect total, vrajă instaurată!

Dimineața copii intră imediat în atmosfera de vacanță, în timp ce încerc să inițiez echipajul în tainele școtelor, voltelor și alte manevre trebuincioase în navigație.

Următoarea noapte urma să vină ”pisica” cea neagră, așa că țintesc direct către Fiscardo, cu interesul meschin de a vizita cel mai pitoresc orășel din zonă (după părerea mea), dar încercam în același timp să prind un loc la chei, pentru siguranță la sosirea vântului.

attachment.php


Fiskardo
Să nu uităm de ce-am venit ... sailing așadar. Ridicăm genovezul și suntem purtați de un vânt de pupa către sud-vest până în canalul dintre Kefalonia și Ithaca. Între timp am repetat scenariul de acostare cu ancora și pupa la ponton, să dăm bine la audiența de la taverna la prima manevră din sezon.

Planul de acasă nu se potrivește, portul din Fiskardo plin ochi - din nou, bărci multe, idei puţine. Un nene de pe chei ne face semn să tragem în partea opusă a golfului, unde era un mal stâncos străjuit de un zid. Nici acolo nu mai erau multe locuri de acostare, erau deja multe bărci trase cu ancora și legate la țărm. Din larg începea să se formeze o coadă de așteptare, deci nu era prea mult timp de gândire.

Ar trebui spus că Maria, după incidentul de anul trecut, avea o teamă fantastică de ancorat. Dar jobul e job, taicăsu' e skipperu' și nu are încotro, așa că era pregătită la post, așteptând semnalul (pe o barcă de 51” nu te prea auzi).

Ochim un loc mai ferit, către interiorul golfului, bag reverse motor, aruncăm ancora, iar în timp ce se derulează lanţul caut repede o parâmă lungă şi explic echipajului manevra de legat la mal, nu eram pregătiți pentru asta (lessons learned). Îi dau lui Marius un capăt de parâmă și zic scurt ”Sari!”. Ca un matelot viteaz ce este, Marius sare și ne leagă la mal cu un nod ca la bunica, să nu-l mai desfacă nimeni, niciodată! Finalizăm manevra cu încă o parâmă la pupa, verificăm ancora și ... să înceapă programul de seară.

Ochim o tavernă, comandăm imediat Mythos, greek salad, suflaki și celelalte delicii tradiționale grecești. Pe când ne întoarcem la barcă observăm că s-a rotit vântul și a întins cealaltă parâmă pupa, dar cu un pic de ajustări liniștea noastră și vecinilor este asigurată, ne putem astfel relaxa în cockpit până târziu în noapte.

Dorm ca de obicei în hamac, așa că asist din primul rând la sosirea frontului pe la orele dimineții. Prognoza nu arăta deloc bine, defapt arăta haotic. De la o oră la alta vânt, calm, rafale, vânt rotit. Ba mai mult, primesc mesaj de la base-manager care mă avertizează și el să ”take care”. Vântul urma să bată două zile dinspre est, ceea ce invalida majoritatea locurilor de acostare tradiționale din zonă, dar erau expuse la est.

O variantă comodă ar fi Sivota, un sat pescăresc în sudul Lefkadei, protejat într-un golf adânc. Îmi aminteam că am mai fost în urmă cu 7 ani și erau pustiu, era loc berechet la chei, câteva taverne montaseră pontoane și era loc suficient. Alte variante ar fi fost în sudul Kefaloniei, dar asta însemna întoarcere pe vreme rea peste câteva zile și nu eram dispus la complicații.

Din sud se vedea o negură ce plutea amenințător peste mare. Puteam pleca imediat spre Sivota, sau puteam aștepta să treacă furtuna. Vecinii de acostament (două familii de italieni) verificau legăturile la țărm și ancora. Ai mei încă nu erau complet treziți, așa că-i las liniștiți să doarmă.

attachment.php


attachment.php


attachment.php


attachment.php



Furtuna din Fiskardo
O ploaie ușoară ce prevestește frontul ce se apropia tot mai mult. Zgomotul diferit al ploii și valul de răcoare a fost un semnal bun de trezire, așa că barca prinde viață. Era totuși prea târziu să plecăm, furtuna era în fața portului. Mai mult, zeci de bărci încercau să intre să caute adăpost.

Așa că trimitem copii jos și ”brace for impact”! Furtuna lovește brusc și violent, cu ploaie, frig și vânt puternic. Prova bărcii încearcă să smulgă ancora, dar e readusă la post cu o smucitură puternică. Legăturile de la țărm sunt puse și ele la încercare. Nu mi-era de ”plovărul” tricotat de Marius, ci de inelul ruginit de care eram legate trei bărci agitate.

Dintr-o dată italienii încep să ridice tonul (mai mult ca de obicei) - suficient de tare încât să acopere vântul și furtuna. Una dintre bărcile ce încerca să se adăpostească de furtună a fost rotită de vânt și impinsă cu viteză, paralel cu țărmul, perpendicular pe ancora vecinului de la tribord.

Ca o paranteză, vecinii italieni de la tribord și babord erau diametral opuși. Familia de la tribord, părea că s-a hrănit toată viața doar cu paste și aveau un aer boem și nepăsător ce inspira ”la vita e bella”. Familia de la babord, modele fitness ce duceau către 50 de ani, îmbrăcați giorno, cu mișcări studiate și atitudine ”alpha”.

Haosul din preajma noastră continuă în timp ce vântul se întețea, la fel și ploaia. Deja era frig pătrunzător și nu mai vedeam partea cealaltă a golfului. Barca în derivă, cu pavilion portughez, a ajuns la câțiva metri de stânci, între două bărci, ținut cu greu de diverse parâme aruncate în disperare. Italienii sar amândoi în dinghy și încearcă să-l împingă pe portughez în larg. Într-un gest disperat, portughezul sare și el în dinghy și împreună reușesc să împingă barca din stânci.

Portughezul urcă la bord și ... se întoarce! Omul în loc să plece să arunce ancora în golf, face câțiva metri în față, aruncă ancora în prova italianului și încearcă să se bage între bărcile pe care tocmai le-a ”stresat”, dar de data corect. Bineînțeles că vântul nu-i de acord, și de data asta agață lanțul ancorei italianului ”la vita e bella”. Italienii nu au apucat să revină la bărcile lor, că au luat-o de la capăt. Portughezul sare din nou în dinghy și din învălmășeală ajung în apă și el și italianul rotund și boem.

Asta în timp ce vântul sufla necruțător și ducea ambele bărci către mal. Ies pe punte cu o parâmă în mână și strig cât mă țin plămânii la italianca rămasă neputincioasă pe punte. Se uita șocată cum se i chiuina bărbatu să urce în dinghy. Observă într-un final că barca o luase razna și mă vede cu parâma în mână, dar nu înțelege că vreau să se lege cu prova de mine. Dar confratele italian își dă seama de situație, vine cu dinghy să ia parâma, o dă nevestei care o leagă în sfțrșit de prova lui. Reușim cu greu să stabilizăm bărcile noastre , dar portughezul era într-o situație maro și moale, încurcat în lanțul lui și al italianului.

Italianul alpha rezolva până la urmă problema. Iși ia nevasta în dinghy (nu înainte de a-și aranja părul și a lua pe ea ceva jachețică cochetă), o urcă pe cealaltă barcă de italieni (unde nevasta pasionată de paste părea neputincioasă), pornește motorul să ajute ancora și reușește să-l deblocheze pe portughez, care pare că-i vine mintea la cap și în sfârșit degajează zona, dar își lasă dinghy-ul în derivă printre stânci.

Bag și eu capul în salon să-i confirm Mariei că a ancorat bine, a mai ținut încă două bărci pe vânt puternic. Încet se oprește și ploaia, sărbătorim și ne încălzim cu un rom în cockpit, până când italienii repun ancora la post.

Ne luam arrivederci, dezlegăm parâmele și ne îndreptăm spre Sivota. Ziua nu mai prevestea soare și vreme de baie, așa că nu mai plănuim opriri în alte golfuri.

attachment.php


attachment.php


Sivota
Vântul ne poartă repede spre Sivota, era doar o aruncătură de băț peste canalul dintre Kefalonia și Lefkada, dar speram ca ajungând devreme să prin loc bun. Uneori inteligența colectivă îți confirmă că ai un plan bun... În Sivota alte câteva zeci de bărci au avut aceeași idee fantastică, inclusiv trei flotile. Pe scurt, totul plin și supra-plin. Inclusiv la ancoră era deja aproape plin.

Așa că dăm câteva ture de golf să găsim un loc propice de ancoraj, nu după ce suntem alungați de diverși skipperi conservatori. Încerc să-mi dau seama cum sunt ancorele aruncate, viitorii vecini îmi fac semne confuze și în sfârșit Maria dă drumul ancorei. Ne aliniem frumos în peisaj și începem festivitatea de sosire.

O rază de soare ne dă speranțe, așa că Florin dă la apă placa de SUP spre deliciul copiilor. Urcăm toți copii pe placă și-i trimitem la mal pentru baie, în timp ce noi sărbătorim cu un prânz în cockpit. Soarele uscă încet barca și începem să credem că vremea rea a tracut.

Dar prognozele nu se dezmint. Norii se strâng din nou peste noi și calmul specific ne anunță că urmează încă o furtună. Chemăm copii repede pe barcă, eliberăm cockpitul și legăm tot ce poate zbura. Așteptând lovitura îmi amintesc de un eveniment nefericit care s-a întîmplat în urmă cu câțiva ani în Nidri, un pic mai la nord de unde eram noi. În zece minute câteva bărci au fost scufundate și un om a murit.

În câteva secunde se instaurează haosul. Vânt, ploaie, ceață. Începem să ne rotim amenințător prin golf, lanțurile ancorelor trec pe sub bărci, bărcile trec una pe lângă cealaltă într-un dans ciudat și periculos. Ne trezim reașezați cu pupa sub ancora unui velier, o puteam atinge.

Pornesc motorul și cer ridicarea ancorei un pic, în ciuda logicii care-mi spune să las mai mult lanț. Semne disperate din prova - nu merge ancora. Hmm ... think ... think ... a sărit siguranța, normal, sarcină mare. Dar unde naiba e siguranța?! În tot vacarmul din jur încerc să devin zen și reiau filmul check-in-ului unde știu sigur că base-managerul mi-a arătat unde e siguranța. Ciudat, îmi amintesc unde era la barca de acum doi ani, sub salteaua cabinei din față, dar nu și la asta .... oare unde era?! Sub cabina din spate nu, acolo era siguranța principală ... A, gata! E sub spătarul banchetei din salon!

Bun, siguranța e ridicată, strângem trei metri de lanț și așteptăm. Vântul se rotește și ne trezim în paralel cu un neo-zeelandez simpatic, care gesticula panicat. Ce vrei nene? Cică să mă dau mai la o parte... Sigur, barca e mașină și te muți cum vrei!

Nu avem timp să ne stresăm reciproc prea tare, că vântul ne rotește din nou. E bine, mai cunoști lume astfel. Suntem acum perpendiculari cu pupa pe un velier clasic cu pavilion britanic și doi tineri simpatici în cockpit. Nu par deranjați de nimic, trag liniștiți din dozele de bere și admiră furtuna.

Așa cum a venit, urgia a și plecat, lăsându-ne undeva aiurea între celelalte bărci. Vântul a căzut complet, era un calm ireal. Deja se lăsase seara și ne întrebam dacă e cazul să mergem la mal pentru cină, sau să continuăm să păzim barca. Prognoza pare ok pentru noapte, așa că lăsăm dinghy-ul la apă și plecăm să găsim o tavernă pentru încă o cină grecească.

Noaptea dorm iepurește, după miezul nopții se pune o ploaie mocănească cu un vânticel nehotărât care la fiecare jumătate de oră ne rotește și ne repoziționează. Pe la trei dimineața am parte de un pic de spectacol, englezii cu barca clasică se întorc cu două dinghy-uri, fiecare cu o fată. Fac ce fac și cad în apă când urcă la bord, așa că trezesc tot golful cu zbierete și râsete, după care urmează un pic de party la bord.

Dimineața vine tot cu o ploaie relaxantă. În timp ce admiram spectacolul descurării ancorelor amestecate, încerc să evaluez opțiunile pentru următoarea seară, prognoza nu era deloc îmbucurătoare. Mai mult, toți primeam mesaje de acasă care ne avertizau că în Grecia sunt inundații - dar noi eram pe apă, pe o barcă, ce naiba. La sugestia base-managerului aleg insula Kalamos, unde harbour-masterul neoficial accepta rezervari și erau șanse să fim protejați de vânt. Sun la Giorgio și fac rezervarea, eram așadar aranjați pentru seară.

attachment.php


attachment.php


attachment.php


attachment.php



Kalamos
Kalamos e în est, de unde bate și vântul. Ca să salvăm ziua bag motorul la treabă și oprim în sudul insulei Kalamos într-un golf frumos pentru baie. Degeaba era locul fain, dacă vremea nu ținea cu noi, dar copii nu par să fie deranjați și fac baie liniştiţi printre reprizele de ploaie. Vântul se roteşte des şi ne dă ocazia să admirăm golful din toate unghiurile.

După un prânz la bord printre picuri de apă ne îndreptăm spre portul din Kalamos, să vedem ce loc ne-a rezervat celebrul Giorgios. Omul e proprietarul primei taverne din port şi neoficial face de ani buni jobul unui harbour-master.

Giorgios ne întâmpină maiestuos, în picioare în bărcuţa lui de fibră de sticlă, cu o pelerină de ploaie aruncată pe umăr şi o ţigare udă în colţul gurii. Spunem binenţeles că avem rezervare, dar nu pare tulburat de asta şi ne face semn să aşteptăm la intrarea în micul port, mai era cineva sosit înainte şi se ocupa de ei. Eram un pic neliniştit, portul era în formă de U, partea dinspre larg era plină ochi, iar partea dinspre ţărm era şi ea plină, nu înţelegeam unde e locul nostru rezervat.

În scurt timp apare Giorgios, manevrându-şi barca cu mişcări buşte şi scurte. Ne arată locul în care vom acosta, chiar în intrarea portului! Unde naiba arunc ancora, debea aveam câţiva metri în faţa bărcii acolo?! La fel de imperturbabil, ne face semn să-l urmăm către locul în care vom arunca ancora. Adică "după colţ", în interiorul portului, lângă o barcă pescărească. Se opreşte la bordul pescadorului şi cu un semn hotărât arată celor din prova exact locul unde să arunce ancora. Un pic de coordonare şi ancora ajunge la fund. Apoi încep mersul cu spatele, cotit, către locul de acostare.

Între timp Giorgios mai aprinde o ţigară şi ajunge la chei, sare să ne ajute să ne legăm. Când mai aveam cam o lungime de barcă până la mal, suntem anunţaţi din prova că lanţul a luat-o pe repede-înainte la vale şi acum se mai ţine într-o mică saulă de siguranţă. Bun ... să nu intrăm în panică, Florin ia problema în mână şi merge să recupereze capătul lanţului să-l aducă înapoi pe vinci. Giogrios nu înţelege ce problemă avem şi aşteaptă nerebdător să trag la chei şi să-i dau parâmele. Îi explic cât pot de clar că ză cein is fucked-up şi că nu mai e, dar omul foarte calm îmi răspunde: "I know the boat, has 80 m of chain, don't worry!". Bine măi my friend, dar tot e la tine pe fundul portului, se mai ţine de un fir de aţă.

Problema se rezolvă şi ne legăm la mal, nu după ce recuperăm câţiva metri buni din apă. Giorgios ne urează bun venit pe insulă, ne invită la taverna lui dacă ne face plăcere şi-şi cere scuze pentru ză şitty wedăr, ca şi cum ar fi fost în puterea lui să o îndrepte. Nu are timp de politeţuri, sare din nou în barcă să-i acosteze pe următorii veniţi.

Între timp ne aruncăm podeţul şi suntem întâmpinaţi de un comitet de primire austriac, format din vecinii de la apus. Oamenii erau pe bună dreptate oripilaţi de traseul ales de Giorgios pentru lanţul nostru, cred că tăia cam cinci ancore. Convenim că vom pleca noi primii dimineaţa şi să doarmă liniştiţi.

Era prima seară legaţi la ponton, sărim pe mal şi vizităm un pic aşezarea, nu înainte de a rezerva o masă mare la taverna lui Giorgios. Pe vreme bună probabil că locul spune multe, are mese pe nisip pe malul apei, flori, tot tacâmul. Dar pe ploaie mocănească tot ce-am obţinut era un loc sub copertină.

A curs berea şi uleiul de măsline, ne-am uitat la un meci de cupă mondială pe care nu mi-l amintesc după care copii au pus placa cu "vreau să pescuiesc", fiecară tată petrecând seara împletind şi despletind fire de pescuit. Chiar dacă nu sunteţi pescari, la Decathlon se găsesc undiţe telescopice cu 50 ron, cu mulinetă, fir, plumb şi plută, iar închise nu ocupă mult loc. Cu câteva obiecte de-astea ţii copii ocupaţi o perioadă bună de timp. Personal am tras repede pe dreapta, noaptea asta puteam dormi neîntors chiar dacă prognăza arăta rotirea vântului.

attachment.php


attachment.php


Kastos - Vathy/Meganissi
Prognoza era în continuare neprietenoasă și săptămâna se apropia de sfârșit. Pentru a smulge cât mai multe de la ferestrele de vreme bună am hotărât să rămânem în zonă și să tragem din noi la ponton, în Vathy-Meganissi. Sailingul pe ploaie nu face bine nimănui, dar între două ploi puteam să ne bucurăm de o baie sau o tavernă.

Părăsim pe Giorgios în suspinele vecinilor de acostament și trecem pârleazul în sud, pe insula Kastos, pentru baia de dimineață și o cafea liniștită.

attachment.php


attachment.php


attachment.php


Ziua se anunța lungă cu reprize de vânt din nord-vest, taman de unde nu trebuie. Cum echipajul s-a deprins un pic cu navigația, am încercat o extravaganță și am ieșit de sub Kastos în volte, până când am dublat capul ei vestic și am avut cale liberă către Meganissi.

Ne-am distrat la volte și am ieșit un pic din zona de confort înclinând barca până la copastie. Apoi cu vântul în travers am urcat până în nordul insulei Meganissi, unde planul era să stăm la chei. Era și o marină în zonă, mai stătusem acolo în urmă cu șapte ani, dar prețurile nu erau din filmul cu Grecia.

Un front negru și urât ne aștepta chiar în nordul insulei, pe drum am terțarolat de câteva ori, vântul sufla puternic cu 25 de noduri și nu dădea semne de împrietenire. Speram să acostăm înainte de dezlănțuirea urgiei, altfel ar fi trebuit să așteptăm în larg.

Avem un noroc parțial, adică cheiul comunal din Vathy e plin ochi, iar marina scumpă din zonă s-a extins între timp și a preluat în gestiune o zonă extinsă din restul de chei, așa că dau un call pe VHF #72 și mi se alocă un loc de tot rahatul, adică cheiul e bolovănos pe fund și trebuie să stăm la o distanță apreciabilă de mal, la limita pasarelei.

Ancora nu prinde din prima, din a doua încercare pare că ține suficient. Partea bună este că am putut totuși termina manevra înainte de vijelie, care trece destul de repede și ne lasă restul serii la dispoziție pentru o cină grecească cu coaste de miel. Nu înainte de a plăti marina la preț de Croația ...

Copii se simt bine, reușesc să prinde un pește cu care hrănesc o pisică adoptată din stradă. Cu greu scăpăm de pisica cu pricina, ne-am folosit tot arsenalul de argumente din dotare pentru a demonstra că mâța va fi mai fericită cu prietenii ei pe stradă decât cu noi pe barcă și apoi bineînțeles, acasă.

attachment.php


attachment.php


attachment.php


attachment.php



Cu Maria, după 7 ani:

attachment.php



Vathy-Vali
E un golf peste deal de Vathy, aglomerat de la prânz încolo. L-am ales pentru ultima noapte înainte de întoarcerea în Lefkas și pentru a recupera cât mai mult din timpul de relaxare pierdut cu ploile. Alternativa ar fi fost poate Nidri, dar s-a votat golf și ancoră.

Ieșim din Vathy cu ancora încurcată, dar ca să-și justifice taxa de marină băieții vin repede și ne descurcă lanțurile. Fără prea multă poezie punem motorul zece minute și trecem în golful din est. Fiind dimineață totul e pustiu, așa că ochim o fundătură liniștită și ne legăm la mal cu două parâme.

Ziua trece cu program de voie, mai o ploaie, mai o baie, plimbare cu dinghy la vâsle și motor, drumeție în zona de vile de vacanță din jur, fiecare după pofta inimii. Pentru seară am făcut cu toții o excursie înapoi în Vathy, cam 40 min la pas peste deal cu singurul motiv de a mânca o înghețată.

attachment.php


attachment.php


attachment.php



Ultimul golf, ultima baie
Noapte trece frumos, cu un pic de nori și multe stele. Chiar dacă vântul a bătut încet și constant nu ne-a dat emoții. Dimineața ne-am dezlegat cu greu și am mai scos pentru ultima dată velele înainte de ultima oprire de baie, într-un golf larg chiar înainte de intrarea în canalul Lefkas.

Locul era deja destul de aglomerat, ne facem și noi loc mai aproape de mal și dăm copii la apă. Din nou câteva rafale de vânt instabil ne repoziționează în toate direcțiile, dar fără ploaie de data asta. Cât stă echipajul la baie, mă ocup de ultimele pregătiri pe punte pentru a lăsa barca pregătită de check-out.

Ultimele probe de măiestrie le dăm la stația de benzină, totul merge uns și alimentăm repede, iar apoi la acostarea finală, sub privirile critice ale base-managerului, reușim o manevră de zile mare într-un loc imposibil.

attachment.php


attachment.php


attachment.php



That's all folks! A fost o săptămână reușită, chiar dacă am avut peripeții le-am tratat pozitiv și am rămas cu toții cu amintiri plăcute!



fiskardo-1.jpgfiskardo-2.jpgfiskardo-3.jpgfiskardo-4.jpgfiskardo-5.jpgfiskardo-6.jpgIMG_6448.jpgIMG_6453.jpgionian01.jpgkalamos.jpgkalamos-1.jpgkastos-1.jpgkastos-2.jpgkastos-3.jpgmeganissi-1.jpgsivota-1.jpgsivota4.jpgsivota-4.jpgsivota-5.jpgvathy-1.jpgvathy-2.jpgvathy-3.jpgvathy-4.jpgvathy-5.jpgvathy-vali-1.jpgvathy-vali-2.jpgvathy-vali-4.jpg
 
Super! :) Am avut ce citi, am avut de ce mă bucura! Din povestire pare mult mai mult de o săptămână.
Probabil din cauza vremii nestatornice și a suspansului care scoate capul la orice ancoraj, la orice cheu, oriunde ajunge o barcă fără să știe ce găsește la fața locului.
În două zile plecăm și noi cu Nemo, iar anul ăsta vom naviga toată luna august. E deja o aroganță, recunosc :D

P.S.
Am chicotit teribil, închipuindu-mi cum încăpeți voi pe o barcă de 51” :) . E abia un metru treizeci!
 
minunate pozele minunata aventura ....vreau si eu...la anu ma bag in vre-un echipaj...felicitari ca ai curaj sa iei si copii si ii inveti lucruri ce niciodata pe uscat nu le-ar putea invata
 
Imi amintesc de primele voastre vacante pe yacht si de frustrarea ta in urma „comenzilor” din cabina: „indreapta barca” :) Acum Maria e deja de nadejde (ce a crescut!) si te poti aventura putin. Furtunile sunt frumoase cand totul se termina cu bine. Una peste alta ati avut cate putin din toate si ne-ati bucurat si pe noi (imi place cum scri :) ).
 
CrocodiluDiluDilu;bt689 a spus:
Imi amintesc de primele voastre vacante pe yacht si de frustrarea ta in urma „comenzilor” din cabina: „indreapta barca” :) Acum Maria e deja de nadejde (ce a crescut!) si te poti aventura putin. Furtunile sunt frumoase cand totul se termina cu bine. Una peste alta ati avut cate putin din toate si ne-ati bucurat si pe noi (imi place cum scri :) ).
Da, parca am stat trei saptamani, nu una.

Saptamana trecuta am stat pe uscat, si am realizat ca de cand cu sailingul n-am mai fost "la mare cu umbrela" si ne-am dezobisnuit ...
 
waterspider;bt688 a spus:
minunate pozele minunata aventura ....vreau si eu...la anu ma bag in vre-un echipaj...felicitari ca ai curaj sa iei si copii si ii inveti lucruri ce niciodata pe uscat nu le-ar putea invata
In fiecare an am avut cel putin un copil (al meu, de la 3 ani vine pe barca), iar maxim am fost 6 copii :skip:
 

Back
Sus