O saptămână în Poros

Smokey

Mic barcaholic
Titlul trebuia să fie altfel, ceva de genul ”O săptămână în Ciclade”, dar când vântul nu ține cu tine, ai șansa să descoperi locuri noi.

Totul era aproape aliniat pentru Ciclade: echipaj cu un minim de experiență, același de anul trecut veniți cu avionul la Atena din timp, săptămâna cu cea mai mică șansă de meltemi conform statisticilor, o super barcă arvunită prin prietenul Radu Balașiu de la Vogue-Yachting... dar am învățat că în sailing planul de acasă nu se potrivește cu ce-ți rezervă zeul Poseidon.

Prognoza arăta deci un meltemi frumos de marți până vineri, cu vânturi puternice inclusiv peste golful Sauronic. O săptămână în Ciclade pe vremea asta? E ca și comunismul în Elveția ... se poate, dar e păcat. În Marina Alimoș cred că e cea mai mare concentrație de skipperi români, m-am întâlnit cu vechi prieteni și toți duceau o luptă internă între ”wild” și ”safe”, așadar rațiunea a învins.

O supriză plăcută a fost la check-in: eram pregătit să iau o barcă de 50ft, dar domnul de la Kavas mă informează că am primit upgrade gratuit la o bărcuță de 54ft din 2016, cu toate brizbrizurile necesare: aer condiționat, două frigidere, congelator, generator, desalinizator, vele de kevlar, 100m de lanț ... grozăvie! Închinăm toți un pahar în cinstea lui Radu pentru așa upgrade și purcedem către insula Aegina cu berile încă nearanjate în fridiger.

Prima noapte o petrecem la ancoră în Klima, un golf simpatic în sudul insulei Aegina, legați la mal. Nici n-am terminat bine manevrele de acostare, că aveam deja două stand-up-paddels date la apă, berea desfăcută și copii la înmuiat.

Pentru săptămâna asta pregătisem de-acasă un harpon, luat cu multe peripeții de pe un site online, pregătit de pescuit eco-selectiv. Dacă nu vine peștele la undiță, merg eu după el. Așa că încep acțiunea și după ceva încercări nereușite și tras prin stânci mă profilez pe calcani, erau câțiva pe lângă ancoră. Freedive la 5m și mă întorc victorios cu 3 exemplare ... nu prea mari, dar nici neglijabile. Cu experiența acumulată harponez și un pește grăsuț și colorat dintr-o specie neidentificată, și nu prea gustoasă după cum s-a dovedit.

Sailingul cu copii presupune pauze lungi și dese, cel puțin în primele zile până se satură de apă. Așadar după baie de dimineață, micul dejul, baia de după micul dejul, baia de după baia de micul dejul și ultima baie înainte de plecare, ne strângem parâmele, ridicăm ancora și hai către celebrul Russian-Bay, pe insula Poros, să vedem de ce-i așa faimos.

Marea calmă, nu era pic de vânt, așa că dă-i motorină ... că așa-i la sailing în concediu: vrei nu vrei, te miști să vezi alte locuri. Dar zeului Poseidon nu-i place mirosul de motorină, așa că un bâldâbâc sec este ultima suflare a celui care a fost harponul meu Cressi, sprijinit în sfânta-prostie de balconul pupa și împins în apă de piciorul nevinovat al copiilor care se jucau pe punte. Koniek-film, vorba lui Kiru.

Ajungem cam târziu în Russian-Bay, locul e destul de plin dar cu o manevră complicată reușim o acostare cu parâme legate la mal, într-un loc care nu chiar îmi convenea, dar era aproape de o mică plajă, bun pentru copii.

Atracția serii a fost Maltese Falcon, care a ancora cam în același timp cu noi în fața golfului. Copii au luat dinghy-ul și au tras vitejește la vâsle aproape o oră. Săracii n-au realizat cât de mare e dihania, părea aproape. Dar și-au revenit cu o baie, și încă una, și tot așa până seara târziu.

Meltemi-ul care se apropia strica toate socotelile, nu era prea mult loc de manevră. Oriunde plecam, la întoarcere însemna vânt de 25-30 Kn din prova, singurele opțiuni la îndemână rămâneau Poros - Poros și iar Poros. Ridicăm deci ancora din Russian Bay, scoatem velele pentru o jumătate de oră, cât ne-a luat să ajungem în Poros. Echipajul votează ancoră, că la ponton e gălăgie, așadar ancorăm în vestul orașului, printre alte 30 de bărci.

Ne asigurăm că totul e ok în jurul nostru și ne pregătim de mers în oraș. Dinghy la apă, montat motor, copii primii și plecăm. Adică ne dezlegăm de la barca-mamă, în timp ce eu trăgeam frenetic de sfoară. Și dăi, și trage, și nu pornește. Între timp vântul ne împingea încet către larg, dar motorul doar tușea asmatic. O luăm metodic și mă prind repede că rezervorul e gool. În graba plecării, l-am zorit pe băiatul de la charter și am ratat benzina. Partea proastă e că ne îndepărtam de barcă și ca orice skipper cu experiență, am plecat fără vâsle... că doar cine mai folosește vâsle când are motor fără benzină. Salvarea vine de la un cuplu de bătrânei simpatici, francezi după vorbă și pavilion, care ne iau la ștangă înapoi către barcă. Nu înainte de un ”bonjour! ça va?” bineînțeles.

Seară de vară în Poros, ca de concediu: suflaki, papuțaki, mythos, de-astea. Noaptea însă începe vântul, până la ora 2 suflă mai timid din est, apoi mai tare din nord, iar către dimineață îi trage bine cu 20 de noduri din vest. Toată noaptea am dormit stat în hamac pe punte, total neamuzantă situația.

Dimineața vântul neprietenos continuă, ba mai mult se întețește și strică planurile copiilor de distracție. Așa că-i fentăm cu o excursie în oraș și o înghețată, dar nu prea ține: vor baie-baie-baie. Cât erau prin oraș mai pierd vremea pe ponton, deja totul devenise haotic. Evaluez din nou opțiunile și din nou dă cu virgulă, așa că în lipsă de inspirație ne mutăm câteva mile mai la vest într-un alt golf ce părea mai protejat. Aici tot se simte vântul și nu e plăcut, copii încearcă o baie dar simt că nu e safe și se resemnează la un joc de cărți în salon.

Ședința de echipaj decide întoarcerea în Poros, dar la chei, să fim safe. Dăm ceva ture să vedem cum stă treaba, cel mai sigur părea a fi pe canal, unde vântul bătea din lateral dar nu se simțea prea tare. Dar aici locurile erau numărate, aveam doar 2 găuri libere. Încercăm în prima, ancora aruncată hăt departe în cealaltă parte a canalului și blană reverse să nu ne împingă vântul. Nimeresc gaura dar vecinii nu sunt prea prietenoși și gesticulează scârbos, nici măcar nu încearcă să ne ajute. Dezamăgitor ... când vezi un alt ”coleg” încercând să acosteze pe 20 de noduri, încerci să-l ajuți, știi că vântul îi va muta prova ... nu stai cu berea în mână și plescăi în scârbă.

În fine, ne tragem în final la mal, dar ... ancora nu a prins. După ce aduc la bord cam 80m de lanț, urcă și ancora resemnată. Așadar, hai băieți, încă o dată că e voie. Din nou zic, când pleacă de lângă tine pe vânt lateral de 20 de noduri, fără ancoră, știi că va fi cu scârțâit de baloane ... vii și pui mâna și ajuți, nu stai cu berea în mână și vociferezi, dar în fine, oameni și oameni. Bag motorul blană și țâșnesc cât pot de repede de-acolo, un pic de baloane încrucișate și ne eliberăm. Bun, dar trebuie totuși să stăm undeva la noapte...

Mai o învârteală prin canal, mai un feribot și încercăm în al doilea loc liber - și ultimul. Ancora din nou aruncată cât permite canalul și blană în reverse. La jumătatea canalului se blochează lanțul ancorei, ieșea prea repede și a sărit de pe tambur. Hai încă o dată că ne place manevra. A doua oară la fel, aceiași manevră, aceiași problemă. Dar de data asta nu mai ridic ancora, doar târăsc lanțul în vânt și continui manevra. Noii vecini sunt mult mai simpatici, imediat sar în ajutor și ne legăm finalmente la chei.

Na bun, iar tavernă, iar țațiki, suflaki, papuțaki, saganaki ... Noaptea trece mai bine, cu rafale puternice dar fără probleme pentru noi. Dimineața vine vânt și mai puternic, partea expusă către NV a cheiului fierbea în spume. Am asistat la câteva situații critice cu bărci care încercau să plece și erau împinse de vânt în vecini sau în zid. În timp ce beam cafeaua pe punte, vecinul babord pleacă, către Hydra zice el. Îi urez succes și vânt bun...

Dar nici nu iese din raza vizuală că în locul lui trage o barcă de olandezi, două perechi mai în vârstă, cu vestele de salvare la gât. Acostare ca la carte, calm și controlat. Veneau din Hydra, pe vânt de 30 noduri cu rafale de 40 plus, și asta înainte de prânz. Argument suficient pentru toată lumea să accepte o zi la plaja din Poros, fără alte comentarii.

La plajă plin de skipperi români cu echipaje de copii, așa că stau la vin cu Sami, Baloo și prietenii lor, să mai punem țara la cale. În rest, din nou program de seară prin Poros și opriri dese la gelateria din centru.

Noaptea trece cu bine, vântul se mai lasă, dar nu de tot. Dimineața ridicăm ancora, salutăm vecinii și la virarea ancorei agățăm mama tuturor parâmelor. Echipajul deja era versat în aceste probleme curente și repede am scăpat de monstru și am ieșit către Aegina, spre nord, de unde bătea, întâmplător, și un vânt de 15 noduri. Destinația era portul Perdika, în colțul de SV al insulei.

Dar trecând pe lângă Russian Bay părea că e înăuntru e cald și bine, așa că hai din nou la baie, să nu uităm de ce-am venit. Am prins un loc bun și ferit, tras parâme la mal și câteva ore am făcut baie pe săturate. După prânz ne-am dezlegat și am continuat drumul spre Perdika.

Ne-am petrecut ziua ca o veritabilă barcă cu vele, în nesfârșite volte, urcând în vânt până în buza portului. Am zis ”ce-o fi o fi, dacă prindem loc bine, dacă nu, stăm cumva la ancoră”. Bineînțeles că spiritul sailingului a pierdut în fața grabei motorului, portul plin ochi, doar vis-a-vis mai era loc, cu parâme la mal. Cu un pic de chinuială ne legăm și noi, cu ajutorul vecinului bulgar care fără prea multe explicații ne-a legat bordul până am reușit legăturile. Cu ultimele raze de lumină am reușit să mă scufund să verific ancora, prea puțin lanț pentru gustul meu, dar pentru o noapte care se asigura liniștită era suficient.

Păi și iar tavernă, iar țațiki, iar suflaki ... treburi deastea. Ne pregăteam pentru ultima zi de sailing și trăgeam de seară cât de mult puteam. Dimineața vine fără vânt, calm plat, contrast puternic cu zilele precedente. Înainte de a duce barca înapoi în Alimos ne oprim pe o limbă de nisip, o insuliță travers de Aegina, zisă Metopi pe hartă. Nu e chiar cel mai pitoresc loc din lume, dar interesant într-un anume fel, sălbatic și nepopulat.

Când a sunat ceasul întoarcerii, am dat drumul la autopilot și direcția Alimos, unde se înghesuiau deja zeci de bărci la intrarea în port. Check-out fără probleme, în 5 minute (pe ceas) - o echipă de 5-6 băieți au intrat deodată pe barcă, fiecare și-a verificat partea și au ieșit imediat!

Cu ce-am rămas din săptămâna asta? O dilemă legată de sensul sailingului în sezonul de charter ... să intrii în ritmul vântului și al naturii, să mergi cu viteza vântului, în direcția dictată de vânt, cu riscul să nu ai unde ancora seara (că de ponton nu se pune problema)? Sau să dai blană la motor, să fii primul peste tot, să le bifezi pe toate și să lași velele la locu lor?

grecia2019-3.jpg

grecia2019-1.jpg

grecia2019-2.jpg

grecia2019-4.jpg

grecia2019-5.jpg

grecia2019-6.jpg

grecia2019-7.jpg

grecia2019-10.jpg

grecia2019-8.jpg

grecia2019-9.jpg

grecia2019-11.jpg

grecia2019-12.jpg

grecia2019-13.jpg

grecia2019-14.jpg

grecia2019-15.jpg

grecia2019-16.jpg
 
Vad ca tragi la barci tot mai mari!
Si o intrebare: nu e stresant un concediu de-asta cu mii de probleme si problemute de dimineata pana seara si altele noaptea (bonus!!!)?

In rest mi-ai adus aminte de vorba lui Kiru, pe care-o uitasem :)
 
Cu vremea nu te pui. În același timp am stat și eu o săptămână în Samothraki (5 zile mai exact), pe acelați motiv. Dar a fost prima săptămână din 4, ceea ce sună mult mai bine pentru vacanță :D .
Când am plecat de acolo, de pe țărm marea părea nițel ciufulită... iar când am ieșit la 4-5 mile, era chiar supărată: lame de spumă lungi cât barca. Coafura a rezistat, mergeam cu dinapoia traversului, viteză 6-6,5 nd.
Am dat o rafală (foto) spre un pescador ce venea din sens opus. Pozele sunt ușor mișcate, dar sugestive: în prima se vede tot vaporul cu bulbul peste valuri, iar în a doua era îngropat în ele până-n buza provei.

Oricum, așa cum ai trăit pe propria piele, când marea nu e favorabilă călătoriei, descoperi locuri noi pe insula pe care te afli :D .
Am o sută de povești pe tema asta, dar le spun doar la un Merlot :D
 
Ultima editare:

Back
Sus