View RSS Feed

CrocodiluDiluDilu

Who is who: Valentin Antonov

Rate this Entry
„Cred că fiecare din noi are pe lumea asta o menire şi un foc interior care îl mistuie neâncetat, şi care, potrivit sintagmei lui Radu Theodoru, îl purifică şi îl determină să facă lumea un loc mai bun. Cam asta am simţit eu vizavi de lumea bărcilor, şi partea de construcţie a lor e doar una din laturi ... „


CrocodiluDiluDilu:
Cum e să fii marangoz în România?

Antonov Valentin:
Eu aş răspunde că nu sunt marangoz. Sunt doar pasionat de domeniul nautic şi am asimilat tot ce am putut despre asta, şi teoretic şi practic …

CDD: … chiar şi studii de specialitate în domeniu …

AV: … dar cu intenţia de a activa doar în branşa ambarcaţiunilor şi navelor mici.

CDD:
Marangoz nu este cel care "naşte" ambarcaţiuni?

AV: Pentru mine termenul are conotaţii negative, din cauza oamenilor din tagmă pe care i-am cunoscut, oameni cu năravuri nu tocmai ortodoxe . Un constructor de bărci trebuie să combine mereu estetica şi tehnica – teoria şi practica, la care să adauge experienţa şi instinctul propriu în ceea ce priveşte calităţile nautice ale produsului final. Nu mă consider marangoz, ci un om al zilei de azi, racordat la prezent şi viitor, având în acelaşi timp experienţa trecutului, nu întotdeauna fericită.

CDD: Atunci, cum e să construieşti ambarcaţiuni în România?

AV: În primul rând să construieşti ambarcaţiuni în România e o provocare din punct de vedere al gradului scăzut de educaţie nautică a oamenilor. În acelaşi timp e o activitate plină de provocări şi satisfacţii, din cauza nivelului incipient al domeniului la noi. Şi totusi, nu construcţia de bărci e ceea ce mă defineşte. Cred că fiecare din noi are pe lumea asta o menire şi un foc interior care îl mistuie neâncetat, şi care, potrivit sintagmei lui Radu Theodoru, îl purifică şi îl determină să facă lumea un loc mai bun. Cam asta am simţit eu vizavi de lumea bărcilor, şi partea de construcţie a lor e doar una din laturi. Cred că nu degeaba, de mic copil, fierb în suc propriu când văd silueta incredibilă a unei monococi tradiţionale, cu bordaj în clinuri (şi acum mă uit pe sutele de desene şi skeciuri făcute în caietele şcolare acum mai bine de 2 decenii), şi că toată această pasiune neostoită şi experienţă dobândită trebuie pusă în slujba celorlalţi adevăraţi pasionaţi. Mai ales că la noi acest domeniu a fost şi e incredibil de vitregit, mai ales azi, din cauza celor care neagă şi subminează eforturile pasionaţilor de a-şi crea lumea dorită, şi de care ne lovim inclusiv în mediul virtual.

CDD: Care sunt problemele cu care se confruntă barcagii de azi? Tu cu ce te lupţi?

AV: Aici discuţia e foarte vastă, mă tem că nu se poate epuiza într-un simplu interviu.

CDD: Hai să atingem problemele vitale ...

AV: Aş începe cu atitudinea statului român şi a instituţiilor sale faţă de barcagii, şi discutia se poate întinde de la politica economică şi fiscală până la cea de mediu, e prea mult de discutat, fiindcă după mai bine de 20 de ani de democraţie încă trăim în ţara arbitrariului şi bunului plac al factorilor de decizie.
Aş continua cu atitudinea celor auto-proclamaţi "vârf de lance în domeniu", precum şi a tuturor celorlalţi corifei care vor să taie şi să spânzure discreţionar în domeniul ăsta. Avem suficiente exemple inclusiv în mediul virtual, care din păcate eclipsează semnificativ bunele intenţii ale comunităţii de pasionaţi.
Apoi aş continua cu gradul incredibil de scăzut de educaţie ecologică a românului de rând, condescendenţa cu care sunt priviţi pasionaţii de bărci, prejudecăţile cumpărătorilor de bărci şi atitudinea lor arogantă în relaţia cu ofertanţii, dar şi reaua credinţă a acestora din urmă în relaţia cu clienţii. Totul e bazat pe îmbrobodire, ofertanţii au deseori un grad foarte scăzut de pregătire profesională, din cauză că orice analfabet se poate apuca azi de afaceri cu bărci, aduce în ţară ce aruncă alţii la gunoi, şi e mare “biznizmen”. Bineînţeles că sunt şi cazuri fericite, dar pe piaţă predomină “dealerii”, adică un termen pretenţios pentru bişniţar sau geambaş, prea puţini sunt cei care chiar produc valoare economică.

CDD: Tot ce enumeri aici mă duce cu gândul la lipsa de tradiţie, la lipsa unui fundament solid în domeniu.

AV: Pe mine mă duce cu gândul că încă suntem o naţie condamnată să fie rămasă în urmă, cum s-a întâmplat dealtfel de-a lungul întregii noastre istorii, din cauză că ne dăm unii altora la temelie, fără a conştientiza cât rău ne facem în ansamblu. Atâta vreme cât câţiva politruci, cumetriţi politic, au pus monopol pe tot ce înseamna debarcadere, marine, rampe, adică accesul la apă, şi cât timp bărcile vor fi promovate ca fiind apanajul exclusiv al potentaţilor, cum predică în disperare un “dealer” aciuat pe Barcaholic, lumea se va feri de domeniul ăsta, bărcile din România vor fi în continuare groapa de gunoi a rebuturilor din vest, şi românul se va consola dacă va avea o troacă de fibră la mâna a 10-a, cu care să se ducă la pescuit. Deci nu lipsa tradiţiei e problema, ci mentalitatea, si dacă aceasta nu se schimbă, sunt slabe şanse ca boating-ul să devină un mod de viaţă şi la noi.

CDD: În tot acest context, pasionatul de navigaţie, mică sau mare, ce şanse are? Măcar punctual, un om mistuit de mirajul orizontului poate ieşi din colivia invizibilă pe care ai deconspirat-o mai sus?

AV: Bineînţeles!!! Sunt infinite posibilităţi de a rezolva acest lucru, iar lipsa de traditie în domeniu se poate dovedi un avantaj, cum s-a întamplat în atâtea domenii din România (exemplu-telecomunicaţiile), unde s-a trecut direct la cele mai noi tehnologii, fără a mai fi nevoie să se scape de balastul tehnologic depăşit.
Atâta vreme cât inclusiv pe vremea comunismului, când condiţiile au fost mult mai dure, au fost oameni care au mutat pur şi simplu munţii din loc în domeniul ăsta, azi cu atât mai mult orice e posibil, cu condiţia de a fi hotărât şi de a şti cum să driblezi oamenii-lipitori - din instituţiile statului sau din zona antreprenoriatului - care au ca singur interes să sugă cât mai mult din această pasiune dar şi necesitate vitală a omului modern, care e barca.
Fiindcă e una din puţinele activităţi care aduc omul "back to the roots", şi îl fac pur şi simplu să renască fizic şi psihic după perioadele de măcinare sistematică la care îl supune societatea.

CDD: Hai să vedem ce putem face, dacă nu e un secret.

AV: În primul rând cea mai importantă e informarea şi comunicarea pertinentă şi non-tendenţioasă în domeniu, cea mai interesantă formă a sa fiind comunicarea virtuală în timp real, care ne-a dovedit că produce adevărate “brainstorms”. Din păcate, ca întotdeauna se vor găsi indivizi care să decreteze că sunt deţinătorii adevărurilor universal-valabile, iar în acel moment comunicarea nu mai există, ci doar atitudinea dictatorială a unor indivizi limitaţi, care se agaţă cu disperare de un privilegiu dobândit întâmplător. De vreo 11 ani citesc şi scriu pe forumuri străine de bărci, şi am fost la curent cu toate metamorfozele prin care au trecut platformele importante de comunicare virtuală despre boating. Experienţa a arătat că orice încercare de monopolizare a unui curent de opinie e sortită eşecului, şi vor apărea întotdeauna alternative calitativ superioare.
În al doilea rând trebuie conştientizat că fiecare pasionat poate contribui la dezvoltarea domeniului nautic, de la o întrebare de începător şi până la construcţia bărcii visate sau navigaţia în echipaj sau pe cont propriu. Experienţa ţărilor dezvoltate a arătat că pe măsură ce au luat avânt construcţiile de amatori cu atâtea soluţii ingenioase, industria a preluat ştafeta şi a început să ofere alternative performante din punct de vedere economic, care au făcut bărcile accesibile marii mase a populaţiei, trecându-se de la un hobby exclusivist la unul de masă. Şi chiar dacă în prezent condiţiile economice nu sunt tocmai ideale, această tranziţie se va întâmpla şi la noi, totul fiind o chestiune de timp.
În al treilea rând trebuie subliniat de ce e aşa de minunat acest hobby nautic: este un domeniu inepuizabil, accesibil tuturor, atât pasionatului care meştereşte meticulos în timpul său liber, cât şi profesionistului lipsit de timp sau veleităţi manufacturiere, dar cu posibilităţile financiare care îi permit achiziţia unui produs nou. Permanent apar soluţii noi, tehnologiile şi materialele se democratizează, iar inclusiv încercările de monopolizare a tehnologiei sau serviciilor asociate boating-ului sunt sortite eşecului, din cauză că apar permanent alternative. Competiţia fair-play este cea care va dicta până la urmă, cum se întâmplă peste tot, iar oportuniştii care au considerat bărcile o pâine câştigată uşor prin îmbrobodirea clientului vor fi eliminaţi fără drept de apel.

CDD: Cred că e momentul să facem diferenţa între pasionaţii de caiac-canoe, care pot practica individual şi care mi se pare că se descurcă deja destul de bine şi “yachtmanii”, ce au nevoie de o minimă infrastructură ca să poată să se desfăşoare.

AV: Ar fi bine cred să includem în această categorie toţi ceilalti barcagii non-caiacişti, fiindcă putem spune că se confruntă cu probleme similare. Rezolvarea problemei în ţările avansate a fost trailer-boating-ul, soluţie care a dus la democratizarea dramatică a boating-ului, atât cu vele cât şi cu motor. Asta din cauză că omul obişnuit îndrăgostit de întinderile albastre ştie ce nevoi reduse are pentru a se bucura cu adevărat de senzaţia de serenitate pe care ţi-o dă mediul acvatic, şi nu are nevoie de echivalentul unei vile plutitoare. Vă spun din experienţă că dormitul pe apă într-o barcă mică cu cabină este ceva indescriptibil, te simţi ca într-un leagăn, îmbătat de aerul curat şi rece al nopţii, rupt de toate grijile, astfel că dimineaţa te simţi odihnit cu adevărat, şi întinerit semnificativ.
Totodată, o barcă tractabilă te scuteşte de multe bătăi de cap şi cheltuieli, cu condiţia acceptării unui confort mai auster la bord. Şi oricum bărcile motorizate în majoritatea lor sunt concepute pentru tractabilitate rutieră, iar la veliere în timp au apărut multe soluţii ingenioase, precum derivoarele mobile lestate, balastul lichid, sau superlativul absolut în materie de veliere tractabile - trimaranele pliabile, care alături de monococile gen Rio Hondo 40 au adus tractabilitatea şi în rândul bărcilor de larg.
Pentru categoria de amatori de charter de exemplu, problema infrastructurii nu se mai pune, arealele consacrate de charter având toate facilităţile. Iar în rest tot ce putem face vizavi de situaţia infrastructurii nautice de la noi e să sperăm că în timp apariţia concurenţei va face să scadă preţurile, iar când (şi dacă ) ne vom pensiona, să putem şi noi spune "mă duc la marină, îmi dezleg barca şi plec pentru 2 săptămâni pe mare..."

CDD: Simt că eşti supărat şi pentru că ai invocat adineaori spiritul constructiv te întreb care este poziţia ta după cele ce s-au întâmplat pe acest forum.

AV: Problema mea e că nu pot trece peste modul imatur si discreţionar în care adminul Iulian Maiorescu a înţeles să rezolve o stare de fapt care mocnea de foarte multă vreme. Cu atât mai mult, cred că în loc de interviuri gen cultul personalităţii şi minimalizarea scandalului colosal prin sintagma jignitoare "copii mari, probleme mari", adminul ar trebui să-şi ceară scuze public pentru modul execrabil în care a tratat comunitatea. Mai ales când s-a descotorosit de cei mai vechi şi valorosi forumişti ca şi când n-au existat vreodată, s-a văzut cu cine avem de-a face. Nimeni nu vine pe forum ca să găsească încă un şef si tehnicile lui de "management", ci doar parteneri de pasiune, şi fiecare user reprezintă în primul rând un om, şi nu o simplă entitate virtuală.
Oricum, vizavi de spiritul constructiv, eu voi continua ce am început, adică un alt forum, fiindcă ceva s-a rupt ireversibil, şi chiar dacă aş reveni pe Barcaholic, nimic nu va mai fi ca înainte. Dacă între timp cineva va dori să comunicăm, în dreptul avatarului meu găsiţi un Y roşu. Vreau să asigur forumiştii că sunt acelaşi braconier neînduplecat, dar şi prietenos şi plin de voie bună. Însă mi-e mult prea greu să revin într-un loc unde după 2 ani jumate de muncă voluntară am fost gonit în şuturi, alături de cei mai buni prieteni, să facem revoluţie pe Facebook, fiindcă am avut "tupeul" de a cere un minim respect.

CDD: Ce a însemnat pentru tine faptul că la sfârşitul anului 2009 ai fost desemnat “Barcaholicul anului”?

AV: Respectiva chestie a fost o acţiune interesantă si amuzantă, mai ales că aproape s-a suprapus duelului electoral dintre "chiorul" şi "prostănacul" . Era o perioadă fastă, când toată lumea pe forum era înfrăţită, nu conta cine e caiacist, velist, motorist sau dealer. A fost însă neplăcut că am fost pus în situaţia de a concura cu cel mai bun prieten al meu dintre barcagii, Împăiatu cel magistral. Iar "rezultatul electoral" a fost mai mult decât eronat, din cauză că fiecare din noi 2 a avut cu totul alte preocupari şi rezultate decât celălalt. Faptul ca eu am fost poate mai activ online şi am sfătuit mulţi forumişti, cum fac de obicei, probabil că mi-a adus "voturi", pe când Împăiatu era cel care merita să câştige, din cauza că pornind de la zero a ajuns să-şi facă Bateau Veena şi apoi Teleleu, şi a şi participat magnific la ediţia 2009 a TID, terminând turneul într-o ambarcaţiune făcută cu mâna lui.
Faptul că am fost desemnat barcaholicul anului m-a responsabilizat şi mai mult faţă de comunitatea barcagiilor, şi inclusiv în prezent simt că nu am stare când văd oameni în nevoie pe forum, dar după cum am spus, nu voi mai scrie pe Barcaholic.
Chiar dacă activez într-o zonă geografică unde am acoperire permanentă în lucrul la bărci, şi teoretic n-ar trebui să mă mai complic cu forumuri etc, am considerat dintotdeauna că am obligaţia să mă implic şi să contribui la informarea oamenilor interesaţi de bărci. În plus, cunoscând tot felul de specimene din branşa bărcilor, am considerat că forumul trebuie să fie etalonul transparenţei şi punctul de referinţă al barcagiilor în relaţia cu piaţa, aşa eterogenă cum e ea. Însă greşeala mea a fost că am acordat credit cuiva care nu merita, însă tot răul spre bine, de acum ştiu ce am de făcut.
Eu le mulţumesc încă o dată forumiştilor pentru încredere, şi chiar dacă nu voi mai scrie pe Barcaholic, tot ăla voi rămâne.

CDD: Ştiu că îţi vei construi un caiac. Te vom vedea la TID 2011?

AV: Asta e o întrebare mai delicată. Mulţi ani am bătut Dunarea şi Delta în lung şi-n lat, ca pescar profesionist, barcagiu de agrement, caiacist, canoist, velist, însă un traseu continuu cu caiacul precum TID-ul (încă) n-am apucat să fac. Deşi mi-am dorit încă din 2009 să particip, chestiuni obiective m-au împiedicat, iar în 2010 am cunoscut pentru scurtă vreme ce înseamnă atmosfera TID, exact sublimul de care povesteste cu har de atâtea ori Guzi. Senzaţia a fost că am întâlnit în sfârşit o brigadă eterogenă de oameni din aceeaşi specie cu mine, m-am simţit după mulţi ani din nou acasă între aceşti homo aquaticus care îşi pun pielea în saramură la propriu şi la figurat, şi înfruntă natura atotputernică, ştiut fiind că o asemenea tură cu caiacul numai plimbare de plăcere nu se poate numi.
Am mai construit caiace, am parcurs Dunărea în caiace sportive, turistice (rigide şi demontabile) însă participarea la TID ar fi un vis împlinit. Şi spun "ar fi" din cauză că trebuie să fiu sigur că sunt în regulă cu sănătatea, având ceva sincope în ultima vreme. Sper însă că totul va fi în regulă, aşa că e foarte posibil să ne întâlnim, măcar parţial, pe sectorul românesc al TID-ului.

CDD: Ce traseu ai recomanda unor iubitori de natură ce vor să vină pentru o săptămână cu caiacele în Deltă?

AV: Aici cred că sunt mult mai în măsură să răspundă oamenii locului, precum Krisius, sau caiaciştii care au bătut mult mai mult zonele interioare ale Deltei cu caiacul şi cunosc particularităţile locale. Sunt exemple de trasee pe diverse site-uri sau chiar pe Barcaholic, plus că sunt caiacişti, români sau străini, care îşi documentează metodic călătoriile făcute.
Mie, din toată Delta, cel mai mult îmi place zona Sfântu Gheorghe - Sacalin, fiind un capăt de lume extrem de pitoresc şi încă aproape virgin, alăturare de fluviu, mare, lagună, deltă secundară, lacuri şi canale. Unul din obiectivele mele e să străbat laguna dintre insula Sacalin şi ţărmul deltaic într-un caiac-trimaran cu velă, care are pescajul infim necesar, şi să continui apoi costier, în funcţie de condiţiile meteo, până la Perişor sau chiar Portiţa. Apoi, în functie de experienţa dobândită, se pot alege trasee noi, inclusiv pe Razelm-Goloviţa-Sinoe, mai ales că zona litorală aferentă Deltei şi complexului Razelm-Sinoe este de o sălbăticie şi pustietate copleşitoare, fiind ideală pentru navigaţia de agrement în bărci cu pescaj mic, neavând poluarea sau pericolele traficului naval caracteristice zonei sudice a litoralului românesc.

CDD: Spune-ne dacă vrei, cu ce te ocupi în present, vizavi de bărci şi ce planuri de viitor ai.

AV: Momentan am 2 bărci pe gabarit, velierul Nerpa (russian Silhouette) şi un model de runabout outboard, urmând la rând în timp alte câteva veliere şi bărci mai mici. În plus am câteva bărci mari de reparat şi reechipat. Iar despre planuri de viitor, acum mă instruiesc în legătură cu noul forum, fiindcă îmi place să-mi fac temeinic temele. Vreau să subliniez că scopul meu nu e să concurez Barcaholic, ci să creez un loc primitor şi propice comunicării şi dezvoltării, ferit de specimene nocive de tipul "dealerului". Ca şi concluzie, voi avea multe eforturi de făcut, atât pe partea de proiectare şi construcţie, cât şi pe partea de informare şi sprijin al comunităţii, însă e o muncă pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, şi o fac cu o deosebită plăcere.

CDD: Vali, îţi mulţumesc pentru acest interviu, cu atât mai mult cu cât ai declarat că te-ai retras de pe acest forum. Totuşi, înainte de a încheia, mai am o întrebare: ce părere ai despre ultimul costum a lui Nicu Alifantis?

AV: Nu aş spune că m-am retras total, însă voi posta doar eventuale linkuri către activităţile mele, în alte discuţii nu mai intru. Iar despre ultimul costum al lui Nicu Alifantis, dacă îmi permiţi, aş dori să răspund cu aceleaşi cuvinte pe care mi le-a spus adminul când m-am retras: No comment . Salut cu respect comunitatea barcagiilor, şi rămâne să ne revedem pe ape şi pe alte meleaguri virtuale .

***

Cu aceasta dau cuvântul cititorilor ce au eventuale întrebări pentru Vali. Ne întâlnim la următorul interviu!

Submit "Who is who: Valentin Antonov" to Digg Submit "Who is who: Valentin Antonov" to del.icio.us Submit "Who is who: Valentin Antonov" to StumbleUpon Submit "Who is who: Valentin Antonov" to Google

Tags: None Add / Edit Tags
Categories
Uncategorized

Comments