View RSS Feed

Smokey

Ziua 3: Primosten - Kornati - Telascica - Zut

Rate this Entry
Noaptea la ancora īn Primosten a fost din nou una albă. Spre seară primesc apostrofări din partea echipajului legate de tehnica mea de ancorare. Un echipaj īntārziat ajunge īn zona noastră, cu toate luminile aprinse (şi de navigaţie, şi de ancorară) şi face o manevră de ancorare "de urgenţă", adică varsă grămadă ancora şi tot lanţul din dotare. Explic cārcotaşilor că aia nu seamănă a ancorare şi că va trebui să stăm cu ochii-n patru la noapte.

Pānă la 3 dimineaţa am stat pe punte ascultānd muzica ce răzbătea din oraş şi supraveghind amicul "ancorat". Pe la ora 1 s-a īnteţit un pic vāntul şi ne-am rotit un pic, ocazie cu care barca cu toate luminile aprinse a luat-o la plimbare printre celalalte ancorare īn golf. Echipajul făcea chef īn cockpit şi au reacţionat rapit, au urcat ancora la bord şi au repetat manevra de "ancorare" cāţiva zeci de metri mai īncolo, lāngă un catamaran. Trezit de zgomotul lanţului, skipperul de pe catamaran iese pe punte cu o lanternă puternică şi īncepe un dialog nervos cu colegii de ancoraj. Se pare că cele două lanţuri s-au īncurcat oarecum, şi după cāteva zeci de minute de muncă de despletire din dinghy echipajul vesel s-a eliberat, īndreptāndu-se spre ieşirea din golf, probabil către marina Kremnik de peste deal.

Am ridicat ancora conform planului la ora 3 şi ne-am īndreptat spre Nord-Vest, către intarea sudică a Parcului Naţional Kornati. Nu era nicio adiere de vānt, marea plată şi o lună plină orbitoare. Cu aproape tot echipajul pe punte am lăsat īn urmă luminile coastei īndreptāndu-ne spre bezna insulei Zirje, admirānd peisajul nocturn. Un pic de vānt ar fi făcut peisajul mai feeric şi liniştea mai profundă, dar a fost bine şi aşa. Cursurile navigaţie costieră de la Nautical Blue īşi găseau acum aplicabilitatea, aveam īn cockpit harta, compasul şi echerele şi luam relevmente īn permanenţă la trei faruri vizibile de pe drumul meu şi-mi găseam poziţia pe hartă.





Din nou stresul echipajulului a ieşit la suprafaţă, prima īntrebare fiind "unde sunt farurile?". Fiind conectat la mediul nautic le-am arătat farul Blitvenica spre care mă īndreptam, care pālpāia alb īn faţa noastră la 15 mile. Mai aşteptam alte două fauri roşii īn apropiere de Zirje, dar īncă nu eram īn raza lor de vizibilitate. Răspunsul a fost nesatisfăcător, prin "faruri" echipajul meu īnţelegānd echivalenul farurilor de maşină, "să vedem şi noi pe unde mergem". Lecţia ad-hoc de navigaţie costieră pare să-i liniştească momentan, totuşi stresul nu dispare prea repede şi sunt avertizat din 5 īn 5 minute de posibilitatea unei coliziuni cu un feribot abia vizibil şi cu binoclul. Īn scurt timp somnul ia locul stresului, puntea se mai eliberează şi se instalează o atmosferă relaxantă potrivită īmprejurărilor.

Parca nici prea linişte nu-i bine, aşa că povestesc celor rămaşi de veghe aventurile din primăvară de la skipper-training, cānd coboram defileul Krka noaptea, eu stresat la timonă, Radu mă supraveghea calm, pe un cer plumburiu complet acoperit şi aveam nu mai puţin de trei faruri arse pe traseu. Mi-a prins bine acea experienţă, acum mă bucuram de o mare mult mai largă şi de toate farurilor funcţionale.

Răsăritul mă prinde singur īn cockpit, īn dreptul intrării sudice īn Kornati. Las pilotul automat la conducere şi mă ocup un pic de fotografierea īmprejurimilor. Īn scurt timp apar şi primele catarge īn ancorajul din Opat, iar colinele golaşe luminate īntr-un roşu cărămiziu de lumina răsăritului contrastează frumos cu albastrul mării, confirmānd frumuseţea mult lăudată a acestor insule nelocuite.



Admirăm la micul dejun insuliţele arhipelagului, cel mai dens din Mediterana, format din aproximativ 140 de insule şi insuliţe. Legenda locală spune că atunci cānd Dumnezeu a creea lumea, i-au căzut cāteva pietricele din buzunar īn mare, formānd arhipelagul Kornati, iar Dumnezeu a fost aşa de īncāntat de aranjamentul lor īncāt le-a lăsat neatinse pentru totdeauna.

















Sa revnim totuşi la realitate. După o zi de marş, o noapte la ancoră şi o dimineaţă īncāntătoare īn marş, proviziile de apă s-au epuizat. Planul meu era să opresc īn marina Piskera pentru restul zilei şi seară, fiind singura marină cu ponton din zonă. Dar planul meu nu coincide cu cel al echipajului, ei fiind fixaţi pe ideea că "mersul la mare" e sinonim cu aglomeraţia, iar liniştea din Kornati nu cadra īn acest peisaj. Explic că asta e ideea mersului pe mare, să stai īn linişte, dar se pare că pustietatea i-a cam speriat, drept care am lăsat īn urmă marina din Piskera şi ancorajul din Vrulje.

Pentru a revigora atmosfera am ancorat īn dreptul insulei Mana pentru o baie şi o vizită pe insulă la ruinele "fabricate" pentru decorul unui film. Cu forţe proaspete continuăm slalomul printre insuliţe şi ne īndreptăm spre ieşirea din Kornati, cu destinaţia Parcul Telascica. Īn Telascica este tot un parc, nu are statutul de "naţional" ci de "parc al naturii". N-am īnţeles diferenţa subtilă īntre cele două termene, oricum e un loc pitoresc, īn mare contrast cu parcul vecin Kornati. Īn Telascica vegetaţia e abundentă, şi cea terestră şi cea subacvatică, fiind un loc căutat de diveri.











Nu mă prea īncānta ideea de-a rămāne īn Telascica legat la geamandură (nu sunt marine) şi să car apă cu bidonul cu dinghy-ul, varianta alternativă ar fi fost Zut la 8 mile distanţă. Am decis să ne oprim totuşi pentru un mic popas, aşa că instruiesc echipajul pentru legarea la geamandură. Ochesc geamandura, īncetinesc, opresc, sunt anunţat din prova că geamandura a fost prinsă cu cangea, o acostarea perfectă īn privirile admirative ale colegilor de ancoraj. Bucuria mi-e scurtă, văd chipul deznădăjuit al vărului matelot care se uita la mine cu jumătate de cange īn mānă. Capul telescopic căzuse īn apă şi scăpase geamandura. Amān nervii pe mai tārziu, trag cu spatele şi prind geamandura din pupa după care o ancorez la tachetul din prova.

Nu termin bine manevra că apare rangerul parcului cu biletele de intrare. Momentul a picat destul de nepotrivit, nu mai reţin exact cāt era suma, dar era un preţ per persoană şi īn total pentru 8 persoane īnsemna mai mult decāt o acostare īn marină. Echipajul a decis că nu rămānem, mergem la Zut īn marină, dar rangerul ţinea morţiş că trebuie să plătesc şi a īnceput să se agite. Nu eram dispus să plătesc pentru 5 minute de acostare la geamandură aşa că m-am dezlegat şi l-am lăsat bosumflat, urāndu-ne să nu găsim loc īn marină.

Īn tot răul şi-un bine, tocmai ce ieşisem din golf cānd s-a pus un vānt de 15 noduri, aşa că am mers īn volte pāna la strāmtoarea dintre insulele Dugi Otok şi Katina, am trecut īncet cu motorul şi am continuat cu vele pānă la Zut. De data asta "pustietatea" golfului din Zut a fost privită cu ochi buni de echipaj, nici nu avea cum altfel, peisajul fiind absolut pitoresc, cu dealurile fiind acoperite de pini şi măslini, iar īn jurul golfului diverse aşezări izolate şi veliere ancorate aşteptau liniştite venirea serii.



Ancostăm fără probleme īn marină, la ora 4 cānd am ajuns pontonul era pe jumătate ocupat. Suntem anunţaţi că apa e la raţie, 100 litri per barcă şi e disponibilă doar dimineaţa īntre orele 8:00 - 10:00. Curentul de-asemenea, doar dimineaţa şi seara, de la generator, īn schimb duşurile sunt deschise īn permanenţă. Urmează o baie īn apele cristaline din spatele pontonului şi o seară relaxantă īn cockpit īn zumzetul plăcut al marinei.





Submit "Ziua 3: Primosten - Kornati - Telascica - Zut" to Digg Submit "Ziua 3: Primosten - Kornati - Telascica - Zut" to del.icio.us Submit "Ziua 3: Primosten - Kornati - Telascica - Zut" to StumbleUpon Submit "Ziua 3: Primosten - Kornati - Telascica - Zut" to Google

Updated 1 Sep 2010 at 03:43 PM by Smokey

Tags: None Add / Edit Tags
Categories
Croatia, August 2010

Comments