O poveste frumoasa

Frumosi nebuni, fantastica lectura, m-a rascolit de-a dreptul, Delta si cabotajul litoralului romanesc fiind primele mele vise, neimplinite inca.

Ce iute trece timpul, eram prin clasa a V-a in '72. Abia 2-3 ani mai tarziu, m-am intalnit cu Kon-Tiki al lui Heyerdahl,moment cand mi-am inceput cariera de barcaholic impreuna cu doi prieteni, facand o pluta din placi de polistiren luate de pe un santier si explorand o balta de vreo 200 de metri patrati :) .
 
de necrezut,
sorine numai tu puteai sa nimeresti asa poveste
frumoasa cu totul

LE: eu m-am asigurat ca nu imi infig derivorul in namol, ca uichenderu e uichender ce mama dreaq

LE 2: o fi posibil ca arhitectii sa se stie intre ei?
 
Pe langa poveste pe mine m-au fascinat fotografiile (au 40 de ani) ... ca de altfel majoritatea fotografiilor domnului Pandele
 
de necrezut,


LE 2: o fi posibil ca arhitectii sa se stie intre ei?

Daca la mine te gandeai, nu ... nu il cunosc pe dl. Andrei Pandele, diferenta de varsta intre noi este consistenta .
Dar puncte comune sunt, atat timp cat am fost animati de pasiunea pentru vele si am fost chemati de aceeasi Dunare si aceeasi mare :) .
 
Ce simplu, frumos si aventuros, citatul :

""Flàmând ca un lup, am înfulecat o stiuculità rece, saramura. Ne-am culcat în barcà, acoperiti de vela mare, pusà peste ghiu.""

E ceea ce simt si eu, mereu, cand plec pe apa. Insufletirea data de aventura, lasa in urma fiinta fizica, nevoile si comoditatile ei. Chiar si foamea e negata de organism, pana in ultima clipa, cand are un moment de repaus. Iar in racoarea noptii, acoperirea simpla a unei vele e suficienta .
 
Moartea lui Serban mi-a stricat putin chakra.Mi-as fi dorit sa ne poata povesti, aici, aventurile sale si cum a simtit el, atunci, prin ochii unui pusti de 16 ani, frumoasa aventura descrisa de Dl. Andrei.
 
Tot cautand sa strang informatii despre navigatia pe Razelm, am dat de povestea din linkul de mai jos.
Daca cineva, sau chiar autorul (D-nul Andrei Pandele), stie ceva, ar fi minunat sa ne impartaseasca aici.
Blog Andrei Pandele » Personnal » Sailing through the delta and Black sea – 1972

Intr-adevar, o poveste foarte frumoasa!...

Olandezul lor este FD-ul... hehehe, Era un club (Stiinta) care avea FD-uri pe lacul Siutghiol in Constanta. Am mers o singura data cu un FD acolo, ca pasager, si mi s-a parut vis. Era si o alta ambarcatiune putin mai mica"znaip?" sau ceva in genul asta, cu care am apucat sa ma dau si eu la Casa Pionerilor, dar velele erau panza mai ieftina, nu dacron. Se vorbea despre dacron cu aceeasi reverenta cu care se vorbea despre masinile de curse sau calatoriile pe luna..:)
 
Extraordinara poveste ! Multumim Impaiatului (sau Domnului Impaiat :)) !

Extraordinara barca si frumoasa nebunia celor doi.

Pustietatea aceea foarte vag civilizata este probabil pierduta pentru totdeauna. Ma refer la trecerea prin canalul 5, "... suntem antrenati la vale de un curent puternic spre sud. Trecem prin fata unei cherhanale ; aflàm cà suntem pe canalul 5." si la iesirea in mare " Totul este pustiu, nici vegetatie, nici clàdiri, nici oameni. Doar pàsàri care tipà strident. Pentru noi Periboina este tàrmul de la capàtul pàmântului. Limba de nisip care separà lacul de mare este ruptà de valuri pe o portiune de 8 metri." O atmosfera extraordinara.

Foarte frumoase si pasajele in care lipovenii se mira de performantele FD -ului. In zilele noastre cred ca se mai gasesc foarte putini pescari din delta care sa admire performantele unei barci cu vele. Acum, daca n -ai motor nu existi sau esti considerat cam sarit de pe fix.

Multumesc inca o data.
 
snipe

Intr-adevar, o poveste foarte frumoasa!...

Olandezul lor este FD-ul... hehehe, Era un club (Stiinta) care avea FD-uri pe lacul Siutghiol in Constanta. Am mers o singura data cu un FD acolo, ca pasager, si mi s-a parut vis. Era si o alta ambarcatiune putin mai mica"znaip?" sau ceva in genul asta, cu care am apucat sa ma dau si eu la Casa Pionerilor, dar velele erau panza mai ieftina, nu dacron. Se vorbea despre dacron cu aceeasi reverenta cu care se vorbea despre masinile de curse sau calatoriile pe luna..:)

Snipe -ul este de gasit aici: Snipe (dinghy) - Wikipedia, the free encyclopedia si uite si citeva poze din anii 60 - 70 pe care le -am gasit aici : Mamaia Port Turistic « eTimpu.com | Blog Nostalgic

Barca din poza cu statuia e un snipe. Din pacate sirena din bronz a disparut imediat dupa '89. Pozele astea ar merge si la rubrica "Recunoaste locatia" :)
 

Atașamente

  • mamaia-port-turistic.jpg
    mamaia-port-turistic.jpg
    145.1 KB · Vizualizări: 46
  • mamaia-port-turistic-3.jpg
    mamaia-port-turistic-3.jpg
    157.3 KB · Vizualizări: 50
Snipe -ul este de gasit aici: Snipe (dinghy) - Wikipedia, the free encyclopedia si uite si citeva poze din anii 60 - 70 pe care le -am gasit aici : Mamaia Port Turistic « eTimpu.com | Blog Nostalgic

Barca din poza cu statuia e un snipe. Din pacate sirena din bronz a disparut imediat dupa '89. Pozele astea ar merge si la rubrica "Recunoaste locatia" :)

Cu statuia, cine si ce naiba au avut? Imi amintesc cum trebuia s-o ocolesc cand mergeam de-a lungul lacului pe fasia de beton pretinzand in imaginatia de copil ca sunt tren pe linie.

Imaginile imi trezesc amintiri placute dar si multe amintiri neplacute. Imposibilitatea de a poseda o barca, interdictiile iesitului la mare, patrulele ce te intrebau de sanatate daca te gaseau, chiar si fara barca pneumatica, pe plaja dinspre Navodari sau Agigea dupa lasarea intunericului. Zilele petrecute pe plaja cu cativa prieteni din cartier incercand sa intelegem curentii si vanturile pentru a iesi la turci... Casa Pionerilor tinea 2 Snipe-uri la ancora pe Lacul Tabacarie (fara vela, fara carma, fara derivor). Ziua aveam voie cu ele pe lac iar noaptea ne gandeam cum sa le trecem la mare peste bulevard pe la cherhanaua de langa semnul de intrare in Mamaia.

Acum zambesc doar pentru ca pot privi imaginile de atunci dintr-o alta perspectiva...:)
 

Back
Sus