Asa e, pregatirile sunt mai obositoare decat calatoria in sine. Calatoria este aventura dupa care tanjim, oricat de obositoare ar fi, contine ineditul si adrenalina, natura si actiunea .
Pe cand pregatirile sunt chinuitoare, asteptarea, grijile, planurile.... uite, chiar si combinezoanele astea aduc un suspans ce nu pica bine la stomac
.
Cu privire la planul pasajului, sunt sigur ca o sa va gasiti punctele de popas optime si zone de refugiu din fata unei mari posibil suparate .
Si cu ursii lucrul e serios, fiindca un animal salbatic e imprevizibil. Stiu foarte multe cazuri din muntii Buzaului (eu sunt buzoian la origine si am batut acei munti ani de zile ) care au o densitate foarte mare de urs carpatin . M-am intalnit de multe ori cu ursanul in salbaticie si am tendinta sa cred ca stiu cum sa procedez.
In realitate am avut noroc de fiecare data. Din povestirile batranilor de la Varlaam, Vadu Oii , Piciorul Caprei, oameni ai muntilor care traiesc "cu ursul in spatele curtii ", am realizat ca nu poti fi sigur niciodata de reactia acestui animal incredibil de aparte intre salbaticiunile padurii .
Ca principiu, trebuie sa fii zgomotos pentru a evita o intalnire de aproape. A-l ataca devine periculos, fiindca nu se teme ci se supara. Si o lovitura de la un urs, rupe omul in bucati.
Dar cu galagie de la distanta e o metoda buna de a-l face sa se retraga fiindca e un mos solitar si n-are chef de companie
.
Spray-ul cu piper e o metoda de ultim moment . Focul e la fel de bun . O retragere usoara e singura care iti da sanse. Fuga e inutila de fiecare data: un urs a alergat, a prins si sfartecat un cal, pe o coasta de deal din Vadul Oii, cu cateva zile inainte de trecerea mea pe acolo. Noi nu putem fugi ca un cal, asa ca nici nu incercam
.
P.S.
Astea sunt discutii dintre noi. M. nu trebuie sa stie de ele, daca are o teama viscerala de urs
.
Ai dreptate.
Afirmatiile tale sunt dublate si intarite de sfaturi pertinente provenind de la cei care au studiat ursii, sau au avut contact indelungat si repetat cu ei, vanatori, fotografi, rangers, etc.
Nu are rost sa fugi pentru ca-i trezesti pofta de vanatoare si te prinde oricum.
Faci zgomot inca inainte de intalnire pentru a-l avertiza ca existi si pentru a-i oferi oportunitatea sa te evite.
Stai la distanta, nu te apropii, nu oferi mancare, nu lasi mancare la sol peste noapte, eviti mirosurile puternice de orice fel (de la mancare, ulei de peste, condimente, la pasta de dinti si deodorant)
Faci pe mortul... si aici lucrurile incep sa se complice putin, pentru ca rezultatul final depinde de specie (polar, grizzly, negru), de temperamentul animalului respectiv, de starea sanatatii lui, de circumstantele momentului si inevitabil de soarta...
Se spune, bazat pe experiente multiple, ca nu exista nici o sansa in fata unui urs polar. Si totusi sunt oameni care au scapat sa-si spuna povestea... Era un video pe youtube cu unul care face pasi hotarati spre un urs polar ce-l privea adulmecand... Omul ridica mainile deasupra capului si paseste hotarat spre urs... ursul, incredibil, se retrage. Probabil o unica exceptie.
Se spune ca ursul grizzly nu este interesat sa te manance si ataca doar pentru a se apara, pentru a apara puii, sau pentru a-si apara hrana. Si totusi au existat cazuri multiple in care ursi grizzly au atacat noaptea in cort si au consumat din turist. Este oarecum ciudat ca are "gusturi selecte" si prefera sa consume muschi curat de pe extremitati si nu se inghesuie sa consume din cavitatea toracica sau cea abdominala. Considerand atacul la cort o exceptie, se recomanda ca in cazul unui atac de zi, pe poteca, sa faci pe mortul, strangandu-te ghem si protejand cu palmele ceafa... evident, trebuie sa ai nervii tari si sa ramai calm chiar cand te intoarce pe toate partile ca o mingie, sau chiar daca musca o bucata din tine. In cele mai multe cazuri, povestite de cei care au trecut prin experienta asta, se plictiseste si abandoneaza joaca... Daca nu renunta si continua sa muste se recomanda sa ripostezi prin orice mijloace lovind ochii... (ceva asemanator cu riposta impotriva unui crocodil care te-a prins in cleste) Oare, nu e putin cam tarziu si devine un ultim gest de disperare inaintea mortii? Nu stiu, n-am avut acest tip de experienta inca, dar ceva imi spune ca ajuns in situatia aia am pierdut orice initiativa strategica si nu pot recurge decat la un ultim act de disperare... Nu-mi place... Animalul este deja in ofensiva/control.
Ursul negru este prezentat ca un animal mai timid care poate fi indepartat cu zgomote... dar atunci cand un urs negru ataca, pe poteca sau noaptea la cort, o face pentru a te consuma. Faptul ca are un scop clar, bune definit, lucreaza in avantajul lui. Ursul negru pornit sa te vaneze nu are dubii si confuzii. Pana la atac te-a urmarit, te-a studiat, te-a asteptat pana ai ajuns in situatia in care-i pari sa fii cel mai vulnerabil. Se recomanda sa nu faci pe mortul (ii place sa consume mortaciuni si ar percepe situatia ca pe o invitatie la masa) si sa ripostezi viguros... hmm... iar ne intoarcem la lovirea ochilor si botului, alea, alea... iar mi se pare tarziu...
Simt ca pe masura ce scade distanta intre mine si animal, imi scad sansele si avantajele trec de partea lui datorita fortei si echipamentului. Intr-o confruntare directa, nu am nici o sansa. Da, voi incerca sa folosesc spray, da, il voi lovi cu ce am in cealalta mana, cutit, maceta, piatra, in ochi si peste bot, dar... nu cred ca vom ajunge la o intelegere...
Poate, repet, poate, am o sansa daca incerc sa-i demontez strategia si sa-i ofer situatii la care nu se asteapta, cu care nu este obisnuit, fortandu-l sa ezite pentru a cantari, caci un mamifer vanator gandeste... si el analizeaza si dezvolta o strategie de atac bazata pe instinct si experiente anterioare. Frica ramane singura arma care ne egalizeaza sansele. Daca mie imi este mai frica de el (si imi este!) decat ii este lui frica de mine, el invinge... Frica si intimidarea raman la baza protocolului de interactiune intre indivizi in lumea animala...
Am avut ocazia sa ma joc cu un urs negru mai ciudat in comportament intalnit pe o poteca in Delaware Water Gap acum cativa ani. Statea proptit si ne privea. De obicei, ursii negri din zona fug la primul contact. Asta statea tacut si nemiscat si privea. I-am vorbit tare, am strigat, am ridicat mainile deasupra capului pentru a parea mai mare decat sunt (recomandat de toti), am scos fluierul si am fluierat... nici o reactie... ursul continua sa ne priveasca neclintit.. dupa marime si fizionomie parea un adult, nu stiu daca era mascul sau femela... mi s-a parut nefirec sa astept lasandu-i timp de gandire si am inceput jocul... aruncand pietre, nu in el, sau spre el, ci pe deasupra, cat mai departe in spatele lui... pietrele cadeau cu oarece zgomot in frunzis... de la a doua piatra a iesit din starea de "hipnoza" si a inceput sa intoarca capul adulmecand in directia din care se auzeau zgomotele... am rugat-o pe M. sa ramana in poteca continuand sa fluiere si eu am inceput sa ma deplasez lateral prin boscheti pasind rar si aplecandu-ma dupa pietre... alternam directia pietrelor care continuau sa aterizeze cat mai departe posibil in spatele ursului... deja isi petrecea mai mult timp reactionand la zgomotul pietrelor decat privind la noi si deja trebuia sa priveasca separat la mine si la M. S-a intors si a plecat perpendicular pe poteca... n-a fugit, dar a plecat... nu i-a placut jocul... Evident ca a fost o exceptie fericita din care nu vreau sa deduc vreo regula.
Tineti minte bataia de pe maidanul copilariei? De cele mai multe ori cel care lovea primul castiga...
Primul pumn intimida si crea frica, era o victorie obtinuta nu atat prin forta fizica bruta, ci prin frica... cam ca in zicala aia, nu fug ca mi-e frica, ci mi-e frica pentru ca fug...
Sunt convins ca "ursologii" de renume ar gasi argumente pertinente, mult mai bune si probabil documentate temeinic, sa-mi demonteze "doctrina de aparare" impotriva ursilor, dar asta este punctul in care am ajuns pana acum... Ce ne facem daca si ursul se gandeste sa aplice aceeasi tactica?..
Interesant si amuzant deopotriva este ca sunt situatii cand si ursul incearca sa intimideze, sau sa testeze adversarul, prin asa zisele "bluff charges" (ca si elefantii africani care se reped spre masina). Daca fugi sau sovai in timpul acelui atac simulat, te ataca real. Vede ca ti-e frica, intelege ca ti-e frica...
In fine, nu stiu cum va fi acolo, atunci... stiu doar ca la fiecare loc de debarcare exista cel putin un urs negru rezident care patruleaza plaja in cautarea hranei... stiu ca voi instala trip wire pe perimetru pentru ca nu vreau sa fiu luat la intrebari din somn si stiu ca voi cauta spray cand aterizam... da, spray-ul e util de la vreo 2 m pana la "impact", cu conditia sa nu alerge spre tine, caci masa in miscare (cel putin datorita inertiei) nu se va opri de la spray in cazul unui atac... stiu si ca voi cara rugina macetei caci asa m-am obisnuit...
Cum ziceam, nu era mai bine la "all inclusive"?..
Adaug un
articol interesant despre ursii polari. Inca n-am gasit video clip-ul de pe YouTube.
Am gasit in schimb
ce recomanda cei de pe Appalachian Trail, desi ursii nostri negri din Pacific vor fi mai mari si cu un comportament oarecum diferit si am gasit clip-ul acestor tineri pe poteca... oarecum amuzant...