Ehe dragii mei dragi,
Stiu ca am intarziat cu povestirile, dar sper ca ce va scriu acu sa fie pe placul vostru
O sa incerc sa sublienz momentele care m-au impresionat cel ma tare, poveste pe lar o sa o gasiti in Yachting Pleasure, numarul de august. Nu scriu tot aici, ca ar ocupa prea mult.
Cum sa uiti de criza, de probleme, de somaj, decat sa fugi de ele, cat mai departe, eu am ales Egeea, adica am fugit, peste mari si tari .
Ce poate face un iubitor de vele, mare, soare si valuri, tata iarna? Viseaza la clipele cand vine noul sezon si vremea potrivita pentru navigat.
Dorul era mare, caci am avut o iarna lunga, si se stie ca daca iti doresti ceva cu adevarat, toate fortele Universului lucreaza la indeplinirea dorintei tale.
Cu doua saptamani ininate de inceperea aventurii mele, primesc propunerea de a traversa Egeea, alaturi de 3 bravi skiperi pe 3 barci pline de iubitori de libertate, unii la prima iesire, altii foarte experimentati.
Traseul : Atena- Kytnos- Syros- Mykonos- Paros- Amorgos- Patmos- Kos, 10 zile, de libertate si de explorat locuri noi. Pe 5 iunie se facea imbarcarea si plecarea.
Desi bugetul meu era serios afectat, am riscat si am zis da.
Asa ca pe 4 dimineata eram in Atena, seara urma sa ma reunesc cu Radu, Gabi si Sami, da, ei, eroii de la sailling tours, zic eroi pt ca in ultima vreme au tot circulat povesti cu si depsre ei.
Dupa ce am vizitat Atena ( un oras dragut si plin de istorie), am ajuns in marina si am asteptat sosirea baietiilor, care in urma unor probleme la barca cu care se intorceau din Santorini, au ajuns abia la 3 dimineata. Asa ca nu mi-a ramas decat sa gasec cazare pt noaptea respectiva. Am gasit, pe barca unor nemti simpatici, care fac cate o escapada de o spatamana in fiecare an. Au fost extrem de draguti si mi-au cedat o cabina, dar inainte, am chefuit si baut pe barca. S-a lasat cu dans si cazut in apa de pe barca, dar nici unul nu va uita seara aceea.
Dimineata printre imense picaturi de ploaie m-am reunit cu baietii, care erau destul de sifonati, dupa lungile aventuri din saptamana precedenta. Urma sa fim 28 de oameni pe 3 barci. Funcky un Beneteau- Cyclades de 50.5, Dimitra un Sun Odysey de 46 si Antonio, de asemenea. Asa ca ne-am asezat in barul marinei, pt a astepta toti temerarii sa se stranga. Pana la ora 16 eram adunati cu totii si cu barcutele luate in primire. Pana la ora aia am scapat si de ploaie, spre bucuria mea.
Prima destinatie Kytnos, dat fiind faptul ca ne desparteau 40 de mile, am decis sa plecam a doua zi dimineata, astfel aveam timp, sa ne mai cunoastem si sa inghegam echipajele.
Funky era ancorata mult mai departe decat celelalte barcute, asa ca s-a decis sa o mutam mai aproape, si evident ca n-am rezistat tentatiei de a iesi un pic cu ea, sa-i testam calitatile.
Nu stiu exact intensitatea trairilor, colegilor mei de echipaj, desi erau destul de vizibile pe fetele lor, dar eu sigur m-am simtit, de parca as fi baut o cana rece cu apa, dupa ce am alergat o zi prin desert. Astfel a fost scurta iesire, dupa lungile luni de visare. Vantul in vele si valurile sparte in burta barcii, sunt sunete care intra adanc in subconstient si nu se uita vreodata. La fiecare iesire pe mare, se improspateaza trairile, iar dupa o pauza atat de lunga sunt cel mai dulce alin. Prinzi aripi, simti ca ai ajuns la cupa cu ambrozie a zeilor, caci tot eram la ei acasa.
Desi a fost o iesire scurta, ramane de neuitat, mai ales ca apusul soarelui, ne-a oferit imagini de neuitat. Seara s-a incheiat cu o plimbare prin Atena si un pahar de vin la bord. Dimineata urma sa inceapa adevarata aventura, travesarea Egeei.Spre norocul nostru nu a mai plouat, desi nori destul de urati ne amanintau. Cap compas Kytnos. Am iesit timid din port cu motorul, ceva emotii existau la bord, pentru cei care ieseau pentru prima data, Meltemi era prezent, ceea ce ne aducea pe langa un vant obraznicut si valuri maricele, reteta perfecta de rau pe mare pentru un incepator. Aceasta atmosfera a fost o provocare si pentru bucatarul nostru Andy, care ne-a oferit o delicioasa portie de spaghete, desi marea se incapatana sa-i rastoarne totul in bucatarie. Dar toti cei 13 oameni de pe barcuta au fost ok. Inainte de destinatia finala din acea zi, urma sa oprim la Sounio, la Templu lui Poiseidon.
Cred ca a atasat si Andy ceva poze acolo, eu am mici probleme cu calculatorul, de aia am si intarziat cu scrierea povestirii din Grecia...asa sa nu uit cum merg toate in Romania...asa ca partea cu pozele va inatarzia...
Dupa ce ne-am balacit, unii, altii am vizitat templul, am plecat catre Kytnos.Spre seara, chiar in prag de apus intram in marina frumoasei insulite Kytnos. Nu stiu cum s-a facut, ca aproape la fiecare detinatie ne faceam intrarea la apus, probabil ca amintirile noastre sa fie mai bine cimentate.
Destul de infrigurati si flamanzi, ne-am indreptat spre una din tavernele micului orasel, taverna care isi avea terasa, pe malul marii. Radu, ne povestea ca aici vom, gasi un minunat barulet Rock Castle, care este o minunatie, pe varful delaului, care pe langa minunata priveliste, ne oferea o gramada de curiozitati, atarnate peste tot in local.
Dupa o cina pe malul marii, am urcat la toni, patronul de la Rock Castle. Fascinanta locatie, atat prin peisajul pe care il oferea cat si prin toate nebuniile pe care le gasesti acolo. Muzica si cocktailurile lui Toni, te fac sa nu mai pleci de acolo. ar fi indicat, sa pleci cand esti treaz, ca de nu cobori in 4 labe A doua zi am plecat catre Syros, in drum spre Syros am oprit sa ne balacim intr-un minunat golfulet, “plaja cu catei” cum o botezasera skiperii nostrii. . O fasie de nisip intre doua golfuri, si desi parea uitata de lume, acolo se gasea o taverna, deschisa probabil doar in sezon. Aici erau doi catei care pazeau locul, dar bietii de ei erau legati, asa ca la fiecare oprire a baietilor pe acea plaja, eliberau cateii, care alergau fericiti peste tot. Desi inca rece apa, a fost o oprire, de neuitat. Spre seara, da dupa cum banuiti, la apus, am ajuns in Syros. Mult mai mare ca Kytnosul, mai cosmopolit, dar la fel de fascinant.Am plecat sa exploram orasul, insula, in toate marinele exista posibilitatea de inchiriere de la scutere la masini, pentru a putea vizita toata insulita. Am urcat la o minunata bisericuta care se afla in varful unui deal, era o caldura de nesuportat dar a meritat, efortul nostru. Stradutele orasului sunt inguste, cu greu incap doua masini, casele toate sunt albe, cu obloane albastre, rar gasesti exceptii, iar arbustii ornalemtali, sunt mai mult decat frumosi. De sus de la biserica am putut sa vedem panorama orasului. Reintoarsa la barca, m-am impiedicat de Radu, care inchiriase o masinuta, si am plecat 5 oameni, intr-un amarat de Matiz, sa vedem ce ofera insula. Foarte arida, ca majoritatea insulelor din ciclade, cu vegetatie pitica, dar cu peisaje care taiau respiratia. Am urcat in cel mai inalt punct de pe insula unde, era o capela, micuta dar, superba, si un pic mai jos, o taverna, de unde nu iti venea sa mai pleci. Dupa acea ne-am racorit ne-am continuat excurisa, pe drum am gasit un indicator catre o pestera, erau 15 minute de mers pe jos. Desi era o caldura insuportabila, curiozitatea ne-a impins sa plecam in cautarea pesterii, dupa vreo 30 de minute de coborat pe pietre, am ajuns la concluzia, ca nu vom gasi nicio pestera, asa ca ne-am declarat invinsi si ne-am intors, epuizati. Pe partea opusa a marinei unde oprisem, este o alta marina Finikas, mult mai micuta si mai linistita. Grija pe unde parcati ce inchiriati, Radu a fost taxat binisor pt parcare neregulamentara.
Urmatorul port laudatul Mykonos, in afara de minunatii delfini care ne-au intampinat aproape de port, nici nu vreau sa mai mentionez aceasta experineta nereusita, 2 zile? exclus pt jegul acela de insula, poate ca o sa ma contrazica lumea, dar e totul atat de coercial, de prafuit si de scump, incat nu m-as mai intoarce acolo. Nici nu merita sa mai mentionez, clipele petrecute acolo.
Zile prea lungi, dorul de mare si valuri aparuse din nou, aveam vagi urme de tristete ca barca fiind foarte mare, nu banda cum mi-as fi dorit, valuri si vant aveam, dar dimensiunile ei se opuneau, spre linsitea echipajului incepator. Noi, lupii de mare( eu si Andy), da stiu, poate nu am dreptul sa ma incadrez aici, vroiam sarturi in apa, si valuri mari.
va urma...
Stiu ca am intarziat cu povestirile, dar sper ca ce va scriu acu sa fie pe placul vostru
O sa incerc sa sublienz momentele care m-au impresionat cel ma tare, poveste pe lar o sa o gasiti in Yachting Pleasure, numarul de august. Nu scriu tot aici, ca ar ocupa prea mult.
Cum sa uiti de criza, de probleme, de somaj, decat sa fugi de ele, cat mai departe, eu am ales Egeea, adica am fugit, peste mari si tari .
Ce poate face un iubitor de vele, mare, soare si valuri, tata iarna? Viseaza la clipele cand vine noul sezon si vremea potrivita pentru navigat.
Dorul era mare, caci am avut o iarna lunga, si se stie ca daca iti doresti ceva cu adevarat, toate fortele Universului lucreaza la indeplinirea dorintei tale.
Cu doua saptamani ininate de inceperea aventurii mele, primesc propunerea de a traversa Egeea, alaturi de 3 bravi skiperi pe 3 barci pline de iubitori de libertate, unii la prima iesire, altii foarte experimentati.
Traseul : Atena- Kytnos- Syros- Mykonos- Paros- Amorgos- Patmos- Kos, 10 zile, de libertate si de explorat locuri noi. Pe 5 iunie se facea imbarcarea si plecarea.
Desi bugetul meu era serios afectat, am riscat si am zis da.
Asa ca pe 4 dimineata eram in Atena, seara urma sa ma reunesc cu Radu, Gabi si Sami, da, ei, eroii de la sailling tours, zic eroi pt ca in ultima vreme au tot circulat povesti cu si depsre ei.
Dupa ce am vizitat Atena ( un oras dragut si plin de istorie), am ajuns in marina si am asteptat sosirea baietiilor, care in urma unor probleme la barca cu care se intorceau din Santorini, au ajuns abia la 3 dimineata. Asa ca nu mi-a ramas decat sa gasec cazare pt noaptea respectiva. Am gasit, pe barca unor nemti simpatici, care fac cate o escapada de o spatamana in fiecare an. Au fost extrem de draguti si mi-au cedat o cabina, dar inainte, am chefuit si baut pe barca. S-a lasat cu dans si cazut in apa de pe barca, dar nici unul nu va uita seara aceea.
Dimineata printre imense picaturi de ploaie m-am reunit cu baietii, care erau destul de sifonati, dupa lungile aventuri din saptamana precedenta. Urma sa fim 28 de oameni pe 3 barci. Funcky un Beneteau- Cyclades de 50.5, Dimitra un Sun Odysey de 46 si Antonio, de asemenea. Asa ca ne-am asezat in barul marinei, pt a astepta toti temerarii sa se stranga. Pana la ora 16 eram adunati cu totii si cu barcutele luate in primire. Pana la ora aia am scapat si de ploaie, spre bucuria mea.
Prima destinatie Kytnos, dat fiind faptul ca ne desparteau 40 de mile, am decis sa plecam a doua zi dimineata, astfel aveam timp, sa ne mai cunoastem si sa inghegam echipajele.
Funky era ancorata mult mai departe decat celelalte barcute, asa ca s-a decis sa o mutam mai aproape, si evident ca n-am rezistat tentatiei de a iesi un pic cu ea, sa-i testam calitatile.
Nu stiu exact intensitatea trairilor, colegilor mei de echipaj, desi erau destul de vizibile pe fetele lor, dar eu sigur m-am simtit, de parca as fi baut o cana rece cu apa, dupa ce am alergat o zi prin desert. Astfel a fost scurta iesire, dupa lungile luni de visare. Vantul in vele si valurile sparte in burta barcii, sunt sunete care intra adanc in subconstient si nu se uita vreodata. La fiecare iesire pe mare, se improspateaza trairile, iar dupa o pauza atat de lunga sunt cel mai dulce alin. Prinzi aripi, simti ca ai ajuns la cupa cu ambrozie a zeilor, caci tot eram la ei acasa.
Desi a fost o iesire scurta, ramane de neuitat, mai ales ca apusul soarelui, ne-a oferit imagini de neuitat. Seara s-a incheiat cu o plimbare prin Atena si un pahar de vin la bord. Dimineata urma sa inceapa adevarata aventura, travesarea Egeei.Spre norocul nostru nu a mai plouat, desi nori destul de urati ne amanintau. Cap compas Kytnos. Am iesit timid din port cu motorul, ceva emotii existau la bord, pentru cei care ieseau pentru prima data, Meltemi era prezent, ceea ce ne aducea pe langa un vant obraznicut si valuri maricele, reteta perfecta de rau pe mare pentru un incepator. Aceasta atmosfera a fost o provocare si pentru bucatarul nostru Andy, care ne-a oferit o delicioasa portie de spaghete, desi marea se incapatana sa-i rastoarne totul in bucatarie. Dar toti cei 13 oameni de pe barcuta au fost ok. Inainte de destinatia finala din acea zi, urma sa oprim la Sounio, la Templu lui Poiseidon.
Cred ca a atasat si Andy ceva poze acolo, eu am mici probleme cu calculatorul, de aia am si intarziat cu scrierea povestirii din Grecia...asa sa nu uit cum merg toate in Romania...asa ca partea cu pozele va inatarzia...
Dupa ce ne-am balacit, unii, altii am vizitat templul, am plecat catre Kytnos.Spre seara, chiar in prag de apus intram in marina frumoasei insulite Kytnos. Nu stiu cum s-a facut, ca aproape la fiecare detinatie ne faceam intrarea la apus, probabil ca amintirile noastre sa fie mai bine cimentate.
Destul de infrigurati si flamanzi, ne-am indreptat spre una din tavernele micului orasel, taverna care isi avea terasa, pe malul marii. Radu, ne povestea ca aici vom, gasi un minunat barulet Rock Castle, care este o minunatie, pe varful delaului, care pe langa minunata priveliste, ne oferea o gramada de curiozitati, atarnate peste tot in local.
Dupa o cina pe malul marii, am urcat la toni, patronul de la Rock Castle. Fascinanta locatie, atat prin peisajul pe care il oferea cat si prin toate nebuniile pe care le gasesti acolo. Muzica si cocktailurile lui Toni, te fac sa nu mai pleci de acolo. ar fi indicat, sa pleci cand esti treaz, ca de nu cobori in 4 labe A doua zi am plecat catre Syros, in drum spre Syros am oprit sa ne balacim intr-un minunat golfulet, “plaja cu catei” cum o botezasera skiperii nostrii. . O fasie de nisip intre doua golfuri, si desi parea uitata de lume, acolo se gasea o taverna, deschisa probabil doar in sezon. Aici erau doi catei care pazeau locul, dar bietii de ei erau legati, asa ca la fiecare oprire a baietilor pe acea plaja, eliberau cateii, care alergau fericiti peste tot. Desi inca rece apa, a fost o oprire, de neuitat. Spre seara, da dupa cum banuiti, la apus, am ajuns in Syros. Mult mai mare ca Kytnosul, mai cosmopolit, dar la fel de fascinant.Am plecat sa exploram orasul, insula, in toate marinele exista posibilitatea de inchiriere de la scutere la masini, pentru a putea vizita toata insulita. Am urcat la o minunata bisericuta care se afla in varful unui deal, era o caldura de nesuportat dar a meritat, efortul nostru. Stradutele orasului sunt inguste, cu greu incap doua masini, casele toate sunt albe, cu obloane albastre, rar gasesti exceptii, iar arbustii ornalemtali, sunt mai mult decat frumosi. De sus de la biserica am putut sa vedem panorama orasului. Reintoarsa la barca, m-am impiedicat de Radu, care inchiriase o masinuta, si am plecat 5 oameni, intr-un amarat de Matiz, sa vedem ce ofera insula. Foarte arida, ca majoritatea insulelor din ciclade, cu vegetatie pitica, dar cu peisaje care taiau respiratia. Am urcat in cel mai inalt punct de pe insula unde, era o capela, micuta dar, superba, si un pic mai jos, o taverna, de unde nu iti venea sa mai pleci. Dupa acea ne-am racorit ne-am continuat excurisa, pe drum am gasit un indicator catre o pestera, erau 15 minute de mers pe jos. Desi era o caldura insuportabila, curiozitatea ne-a impins sa plecam in cautarea pesterii, dupa vreo 30 de minute de coborat pe pietre, am ajuns la concluzia, ca nu vom gasi nicio pestera, asa ca ne-am declarat invinsi si ne-am intors, epuizati. Pe partea opusa a marinei unde oprisem, este o alta marina Finikas, mult mai micuta si mai linistita. Grija pe unde parcati ce inchiriati, Radu a fost taxat binisor pt parcare neregulamentara.
Urmatorul port laudatul Mykonos, in afara de minunatii delfini care ne-au intampinat aproape de port, nici nu vreau sa mai mentionez aceasta experineta nereusita, 2 zile? exclus pt jegul acela de insula, poate ca o sa ma contrazica lumea, dar e totul atat de coercial, de prafuit si de scump, incat nu m-as mai intoarce acolo. Nici nu merita sa mai mentionez, clipele petrecute acolo.
Zile prea lungi, dorul de mare si valuri aparuse din nou, aveam vagi urme de tristete ca barca fiind foarte mare, nu banda cum mi-as fi dorit, valuri si vant aveam, dar dimensiunile ei se opuneau, spre linsitea echipajului incepator. Noi, lupii de mare( eu si Andy), da stiu, poate nu am dreptul sa ma incadrez aici, vroiam sarturi in apa, si valuri mari.
va urma...