Marinari pe submarin

Alleppey: comunitatea dintre ape

Azi plecam mai departe spre cel mai sudic punct al itinerariului nostru: Alleppey. Incheiem socotelile cu hotelul Mermaid la receptia caruia solicitam si rezervarea unor bilete pentru autobusul de Goa din 6 ianuarie, cand preconizam ca ne vom intoarce si luam din autogara primul autobus spre destinatia visata.

alleppey02.JPG

Netinand cont de experienta altora, keralitii au descoperit ca comunismul ar fi bun, drept pentru care in acest stat secera si ciocanul, steagurile rosii si Lenin sunt la mare pret. Intr-o autogara intermediara un mare aranjament combina toate aceste simboluri inconjurate de sute de fanioane rosii ce danseaza in vant. Ca design e frumos dar ca semnificatie... Asta e: sărăcie.

alleppey03.JPG

La început şoseaua şi canalele coexistă. Apoi şoselele se pierd..

alleppey04.JPG


alleppey05.JPG



Alleppey este supranumit si "Venetia sudului" datorita retelei de canale din raza sa. Ciudatenia este ca nivelul campurilor cu orez este cu cativa metri sub cel al canalelor, pe care doar digurile le impiedica sa se reverse. Pe coama acestor diguri sunt construite ici colo gospodarii, umbrite de banani si cocotieri, izolate de apa si mlastini. Legatura cu lumea se face pe canale, cu ajutorul barcilor sau, acolo unde digul o permite,cu motocicleta. Distractia principala in Alleppey este sa te lasi purtat in liniste la bordul unei ambarcatii, sa admiri peisajul lacustru si sa te relaxezi.
Chiar la iesirea din autogara Alleppeyului gasim un panou cu "turist information", ce ne trimite pe un trotuar stramt la un hotel. Un album cu fotografii infatisand diverse ambarcatii si o lista de preturi sunt toate informatiile turistice. Suntem siguri ca putem scoate preturi mai bune negociind direct cu barcagii, in schimb ne place hotelul si luam o camera cu aer conditionat, cu apa calda la galeata si cu wifi morse (merge, nu merge, merge, merge). Dupa o jumatate de ora in care ne citim emailurile si ne bucuram de racoare, iesim sa vedem unde am ajuns.
Paralel cu strada principala, un mare canal face legatura cu reteaua hidrografica de care aminteam. Frumoasele barci indiene cu capetele arcuite si neaparat umbrite de acoperisuri impletite din frunze de palmier își așteaptă clienții. De pe un pod inalt urmarim o vreme traficul acestora, apoi coboram sa ne tocmim. O tura de trei ore cu o barca lunga cu motor costa aproximativ 800 rupii (48 lei). Pornim.

alleppey18.JPG

La bord

Ambarcatiile din Alleppey sunt dotate cu sezlonguri inecate in perne brodate, pe care te poti lungi la umbra acoperisului, aidoma unui faraon. Motoarele outbord de fabricatie japoneza sunt silentioase de abia se aud si astfel, aluneci aproape tacut prin aceasta delta, nu a Dunarii, caci in loc de salcii si plop aici cresc pe maluri cocotieri si banani iar pe apă, în loc de ciulini, mușchiul african.

alleppey17.JPG


alleppey12.JPG


alleppey09.JPG

Kettuvallam



Canalul iese repede din zona locuita, debusand intr-un lac maricel unde apar renumitele kettuvallam, fostele nave de transportat orez convertite in adevarate hoteluri plutitoare, dotate cu saloane, apartamente, WC si aer conditionat. La bordul unui astfel de monstru ai tot luxul pe care-l gasesti si pe uscat, doar ca, impins de motoare, acesta este tot timpul in miscare și poți admira peisajul stând la masă și sorbind o răcoritoare sau, ca noi, lungit într-un șezlong. Calatoria cu kettuvallam incepe dimineata la ora 8 si dureaza 24 de ore, in pret (6000 rupii) intrand si mancarea gatita la bord. Aceste ambarcatii sunt specifice Alleppeyului, suprastructura construita din împletituri de bambus și frunze de palmier întâlnidu-se doar aici.
Ma fascineaza canoele localnicilor, ce stau legate la fiecare gospodarie. Sunt ambarcatii subtiri si joase, mai lungi sau mai scurte in functie de capacitatea de transport, cele lungi aducand mai degraba a pirogi. Majoritatea sunt vechi, autentice, negre, cu file de teak cusute cu sfoara tare obtinuta din fibrele cojilor nucilor de cocos dar langa o gospodarie unde miroase puternic a rășină poliesterică descopăr infamia unor canoe turnate din materiale compozite, colorate țipător.

alleppey14.JPG


alleppey11.JPG

Ambarcația aluneca pe canale dezvaluind scene autentice din viata acestor oameni. Cufundată in apă până la mijloc, o femeie spală haine lovindu-le de o lespede de piatra, o alta spala o gramada de vase de tinichea, pe care le insira pe digul de piatra din fata casei. O alta face baie îmbracata. Se sapuneste pe fata si pe gat, apoi coboara mai jos, plimband sapunul pe sub haine, până la brâu. Două școlărițe în uniformă se întorc acasă pe digul în construcție unde niste barbati tuciurii inarmati cu baroase si mistrii aliniaza la sfoara bolovanii uriasi, cimentandu-i apoi cu mortar. Dincolo de diguri sunt campurile cu orez de un verde crud. Pare o lume incremenita asa de secole, preland ocupatia si problemele inaintasilor si ducandu-le mai departe in viitor, dar totusi o lume in schimbare.

alleppey20.JPG


alleppey19.JPG

Iesim (sau intram?) intr-un lac imens. Apa se intinde pana la orizontul fragmentat de siluetele kettuvallamurilor. Printre monștrii motorizati a căror siaje se întretaie haotic, zăresc luntrea unui pescar scuturată puternic de valuri. Este un pescar de stridii negre ce incearca să le aducă în barca sa cu o cusca de plasa fixata la capătul unei prăjini lungi, pe care o tot cufundă pe fundul apei. În această "supă de vapoare" pare anacronic si tocmai de aceea, autentic. La marginea unui plaur populat cu păsări negre ce stau cu gâturile întinse și aripile desfăcute în bătaia vântului, alți pescari întind un năvod iar la reintrarea pe unul din canale, două, femei de data asta, trebăluiesc cu cuștile după stridii.



alleppey02.JPG


alleppey21.JPG


alleppey01.JPG

Chandan vallam

E ora amurgului. Indiferent de longitudine sau latitudine, astrul incandescent apropiindu-se de orizont îndeamnă la liniște și la încetarea activității. Oamenii devin siluete, cocotierii devin siluete iar apa se transformă în aur topit, scânteind. În această atmosferă ne întoarcem în sat, trecând pe lângă o formidabilă barcă de curse. Keraliții sunt nebuni după cursele de bărci lungi și în acest scop au construit bărci speciale numite chandan vallam, în care trag alături, 80-100 de vâslași. Spectacolul acestor curse poate fi văzut în august, la încheierea musonului. Azi, frumoasa chandan vallam atrage doar privirea mea.
Alleppey e o localitate fără prea multe tentații. Încheiem ziua la restaurantul de lângă autogară, sub ventilatoarele ce încearcă să împrăștie zăpușeala. Nu mai vrem condimente. Alegem fried rice cu carne, respectiv legume și o bananalassi ca să stingă totul, acest atât de specific iaurt indian.
La ora 7:30 ne retragem în cameră. De la o geamie din apropiere se aude tânguită, chemarea la rugăciune a muezinului. Amplificată prin mijloace electronice, chemarea are forța de a ne intra în spațiul privat. Chiar prea mare forță. Mâine dimineață la cinci o vom auzi iar.
 
Ultima editare:
Alleppey reloaded

În India penele de curent nu surprind pe nimeni. Sunt atât de dese și în plus omniprezente, încât până și turiștii se obișnuiesc repede cu ele. Aparatul nostru de aer condiționat nu repornește dacă se ia curentul și ne trezim leoarcă de transpirație într-o atmosferă înăbușitoare, ne târâm picioarele goale până la micuțul panou de control, îi dăm drumul, resetăm temperatura și revenim mulțumiți la somnul nostru. N-ai de ce să te superi. Așa e în India. Singurul avantaj ar fi dacă s-ar lua curentul și la cinci.
Dimineața ne găsește dând târcoale din nou canalului. De data asta căutăm o canoe în care să putem vâsli și noi. Greu de găsit așa ceva. Probabil ca și în delta Dunării, nimeni nu mai vrea să vâslească. Pe canal, nici o șansă.
Intrăm într-o agenție ce intermediază închirierea ambarcațiilor. Este specializată pe kettuvallamuri dar nu refuză provocarea. După câteva telefoane se pare că a găsit ceva. Ne urcăm ca pasageri pe două scutere și suntem duși în partea lacustră a satului. Pe marginea drumului, un bătrân cu părul alb contrastând puternic cu pielea înnegrită și aproape lucioasă, cară două vâsle și două veste de salvare puternic decolorate. Este barcagiul nostru.
Canoea e trasă pe un canal strâmt. Ca toate ambarcațiile din Alleppey are în partea centrală un șezlong umbrit. În timp ce Cosmina face pe sultana, eu ocup postul din prova iar ghidul nostru pe cel din pupa, de unde va controla direcția. Ieșim la "relanti" din canalul strâmt, apoi îi dăm bice.

alleppey22.JPG

Prova

alleppey23.JPG

Pupa​

Bătrânul cunoaște meserie așa că nu trebuie decât să vâslesc agale, în ritmul meu, iar canoea virează ca vrăjită. Tăiem fața unor kettuvallamuri lente și ne strecurăm pe un canal dosnic ce pare să treacă prin fundul curților. Într-o tâmplărie funcționând la umbra nor banani câțiva localnici lucrează un pat și niște fotolii. Totul pare ca acum două secole dar demonii zilelor noastre mușcă și tind sa sfărâme mecanismul ce a functionat aici de cand lumea si acest lucru este cu atat mai perfid cu cât vine de unde te astepti cel mai putin, de la o banala planta de apa ce da bine in fotografii: muschiul african. Introdus acum 40 de ani, s-a dezvoltat atât de rapid încât a ajuns sa sufoce totul. Pe canalele cu debit cvasinul, planta s-a intins pe toata suprafata oprind lumina si odata cu ea viata de dedesubt. Avem și noi de luptat cu el căci și canalul nostru e plin. Planta trăiește în colonii. O umflătură ca o capsulă aflată la baza tulpinii, adăpostește o măduvă buretoasă ce îi asigură flotabilitatea. Covorul vegetal se simte la vâslă, în plus blochează între frunzele lui gunoaiele civilizației: pungi de smacksuri, sticle, pet-uri. Nu e de glumit cu mușchiul african. Ne întoarcem.

alleppey25.JPG

Muşchiul african. Aici e încă "răzleţ"​

Canoea în care vâslesc este o ambarcație veche, cu file din lemn, nituite manual. Pe exterior, un strat negru ca o vopsea ascunde detaliile constructive. Primul strat se scorojește și sub el descopăr un altul, identic. Am o vagă bănuială relativ la acest material și la o pauza de rehidratare ce se consumă la un birt de pe mal, bătrânul mi-o confirmă: e rășină poliesterică.
E cald. Suntem în mișcare de două ore și am dat gata un pet de apă. Plătesc o nucă de cocos și urmăresc cum tânărul înarmat cu un cuțit curbat îi taie un cep fără ca măcar un strop de lapte să se risipească, înfige un pai în gaură și mi-o oferă. După ce îi sorbim conținutul, marinarul nostru mi-o cere și se întoarce cu ea făcută bucăți.

alleppey27.JPG


indieni14.JPG

-Nuca de cocos se folosește integral, ne explică. Din coaja vegetală se desfac fibrele tari ce sunt folosite la fabricarea sforii (aceeași cu care se cos ambarcațiile). Coaja tare, lemnoasă e pusă pe foc ca și combustibil. Din miez se extrage uleiul sau se usucă, rezultând copra. În fine, laptele e răcoritor și se bea. Nimic nu se aruncă.
La opusul lor, suntem noi, civilizația ambalajului de unică folosință. Îmi amintesc că de ieri până azi la ușa camerei noastre am strâns cinci peturi și mai avem unul gol în rucsac.
Plecăm mai departe ținând malurile, la umbra cocotierilor. Îmi amintesc ce ușor străbăteam ieri aceleași canale împinși de silențiosul motor carcasat. În locul elicei, azi mă slujiesc de o vâslă cioplită dintr-o singură bucată de lemn căreia i s-a adăugat un mâner fixat cu un nit de alamă. Lemnul vechi, înegrit, este profilat sub formă de lingură, simplu, fără alte forme. O unealtă primitivă, robustă, care nu te trădează. Desigur, nu are performanțele complicatelor padele din lumea mea și îmi dau seama de acest lucru simțind-o cum zigzaghează prin apă oricât de ferm aș ține-o de coadă.

alleppey24.JPG

După patru ore relaxante încheiem periplul nautic în locul de unde am plecat. Țin să-mi fac o fotografie cu cel cu care am fost camarad. Are 76 de ani și o vigoare de invidiat. Canoea are numai 15. Zâmbește. Oare câte rupii primește din cele 900 plătite agenției? Îi dau 100 de rupii, să fie sigur ale lui. Nu e mult. E suma pe care am reușit să o negociem cu agentul, azi dimineață.

alleppey29.JPG



 
Ultima editare:
Marea Arabiei, de dimineaţa până seara

palolem02.JPG

Dimineaţa devreme (ora 8)

palolem03.JPG

Pescari (ora 8)

palolem04.JPG

Jucării (ora 9)

palolem05.JPG

Plaja (ora 9)

palolem06.JPG

Specific local (ora 10)

palolem07.JPG

Urmele mării (ora 10)

palolem09.JPG

Coasta Malabar (ora 10)

palolem08.JPG

Lumina de la ora 11

palolem11.JPG

Plaja Palolem (ora 11)

palolem14.JPG

Ora 12

palolem16.JPG

Ora 15

palolem17.JPG

În caiac (ora 17)

palolem18.JPG

Pescari (ora 17)

palolem19.JPG

Culorile de la 17:30

palolem21.JPG

Insula (ora 17:30)

palolem20.JPG

Ora 18

palolem22.JPG

Flux (ora 18)

palolem23.JPG

Plimbare pe plajă (ora 18:15)

palolem24.JPG

Spre casă (ora 18:15)

palolem25.JPG

Seara (ora 18:30)

 
Ultima editare:
O canoe si un ciot de lemn legat in tribord=catamaran. Ce simplu sunt constructiile de ambarcatiuni pentru unii!

Faine pozele si faina povestirea Croc.
 
O canoe si un ciot de lemn legat in tribord=catamaran. Ce simplu sunt constructiile de ambarcatiuni pentru unii!

Faine pozele si faina povestirea Croc.

Am întâlnit multe astfel de "catamarane" pe malul mării. Ce m-a mirat cel mai tare însă a fost faptul că şi bărcile noi, cele din fibră de sticlă aveau drăcia aia de buştean legată cu sfoară, alături, chiar dacă renunţaseră complet la ideea de arboradă şi pentru propulsie foloseau exclusiv motorul (nici măcar vâsle).

catamaran08.JPG


catamaran09.JPG


catamaran10.JPG


catamaran12.JPG


catamaran13.JPG


catamaran01.JPG


catamaran03.JPG

M-au distrat vâslele indiene, un fel de palete de ping-pong legate de un ţăruş (copii, să nu faceţi aşa ceva acasă) :)

catamaran07.JPG


catamaran14.JPG


catamaran15.JPG



 
Ultima editare:
Am întâlnit multe astfel de "catamarane" pe malul mării. Ce m-a mirat cel mai tare însă a fost faptul că şi bărcile noi, cele din fibră de sticlă aveau drăcia aia de buştean legată cu sfoară, alături.

catamaran08.JPG



- VA URMA -​

Chiar ma intrebam din ce fel de lemn e facut flotorul lateral, sau cum o fi impregnat , sa ramana flotabil ? Stand aproape toata ziua in apa, dupa o perioada, un lemn normal se satureaza si devine pietroi .
 
Chiar ma intrebam din ce fel de lemn e facut flotorul lateral, sau cum o fi impregnat , sa ramana flotabil ? Stand aproape toata ziua in apa, dupa o perioada, un lemn normal se satureaza si devine pietroi .

Într-o seară, până ce eu mă îndeletniceam cu surprinderea apusului, Cosmina s-a aşezat pe un buştean de-ăsta de unde un băştinaş a ridicat-o... ca să nu-şi murdărească hainele. Prea târziu: nişte pete unsuroase marcau locul contactului. Am observat apoi niste peturi cu solutia negricioasa din care pescarii turnau din abundenta si pe lemnele pe care trageau barcile pe uscat. Nu stiu ce ulei era dar sigur nu ceva de calitate fiindcă din haine a iesit usor ;)
Observatia ta cu "pietrificarea" lemnului e corectă.

catamaran01.JPG
 
Ultima editare:
Nu confundati capra cu varza. "dracia aia de bustean legat cu sfoara" se numeste pe romaneste balansier si tot ansamblul "piroga/canoe cu balansier". e un tip special de ambarcatiune cu variantele ei specifice, diferite zonal. balansierul serveste la echilibrarea barcii, pe de o parte prin flotabilitate, pe de alta prin greutate. e ca si cand ti-ai lua chila de sub fund si ai plasa-o in lateral. cam ceea ce fac astazi velierele de performanta cu chile basculante. busteanul nu e impregnat de obicei cu nimic, dupa cum se vede si in poze barcile sunt folosite de pe plaja, busteanul nu ajunge sa se imbibe niciodata deoarece nu sta destul in apa pentru asta. chiar daca ar sta, si imbibat lemnul tot ar pluti. chestie demonstrata indeajuns de uitata meserie a plutaritului.
ceea ce se vede extrem de bine in poze (foarte multe multumiri fotografului) este tehnica traditionala de constructie care explica si evolutia acestor barci. ceea ce noi am denumi chila este un bustean scobit pe a carui parte superioara a fost cusut bordajul. la imbinarea dintre chila si prima fila se observa calafatul traditional constand dintr-un manson plin cu coji de nuca de cocos zdrobite presat peste imbinare si cusut peste. sfoara cu care se coase este vegetala din fibra de nuca de cocos. toata chestia se unge apoi copios si regulat cu ulei de nuca de cocos pentru impermeabilizare si durabilitate, altfel pusca sfoara. o tehnica de constructie pe cale de disparitie si in india. trebuie sa va inchipuiti ca toata barca e a dracu de ingusta, optimizata dupa materialul de constructie si sa fie usor propulsabila cu padela sau vele. fara balansier barca nu ar putea sta in picioare pe apa (mai ales cu omul in ea), este mult prea ingusta si prea rotunda la partea imersa pentru asa ceva. dupa forma balansierului (curbat) putem spune ca barca trece prin surf. nu trebuie sa confundati balansierul cu un flotor de trimaran sau de de caiac-canoe. alea sunt (de obicei) cat mai usoare posibil si functioneaza exclusiv prin forta hidrodinamica. astea cand se ridica din apa (daca se ridica, de obicei doar velierele pot ridica balansierul) constituie o contragreutate masiva si echilibreaza barca, de aceea se folosesc busteni si nu conteaza daca sunt plini de apa. exista si pirogi cu balansier dublu (indonezia) adica un soi de trimaran, acolo balansierul este un bambus lung (mai lung ca barca) si functioneaza exclusiv hidrodinamic. exista si balansiere sub forma de scandura inclinata care echilibreaza dinamic barca pe principiul bruce foil (aripi portante). unele pirogi cu balansier cu vele nu fac volte si schimba sensul de mers (shunting) astfel incat balansierul ramane intotdeauna in vant (proa sau prao). e o total alta filosofie la baza intregului concept de ambarcatiune. fara balansier piroga ar fi la fel de stabila ca o bicicleta, nu au deloc stabilitate de forma.
aveti aici un filmulet cu o barca cu vele din sri lanka, barcile sunt in jur de 12m si cantaresc 1-2 tone. priviti va rog la cat de ingusta este de fapt barca, ai loc sa iti bagi picioarele in ea, nu altceva. Typical Fishing Boat in Negombo Sri Lanka - YouTube
pentru cei interesati de subiect Outrigger Sailing Canoes (am si cartea cu planurile)
 
Ultima editare:
Nu confundati capra cu varza. "dracia aia de bustean legat cu sfoara" se numeste pe romaneste balansier si tot ansamblul "piroga/canoe cu balansier". e un tip special de ambarcatiune cu variantele ei specifice, diferite zonal. balansierul serveste la echilibrarea barcii, pe de o parte prin flotabilitate, pe de alta prin greutate. e ca si cand ti-ai lua chila de sub fund si ai plasa-o in lateral. cam ceea ce fac astazi velierele de performanta cu chile basculante. busteanul nu e impregnat de obicei cu nimic, dupa cum se vede si in poze barcile sunt folosite de pe plaja, busteanul nu ajunge sa se imbibe niciodata deoarece nu sta destul in apa pentru asta. chiar daca ar sta, si imbibat lemnul tot ar pluti. chestie demonstrata indeajuns de uitata meserie a plutaritului.
ceea ce se vede extrem de bine in poze (foarte multe multumiri fotografului) este tehnica traditionala de constructie care explica si evolutia acestor barci. ceea ce noi am denumi chila este un bustean scobit pe a carui parte superioara a fost cusut bordajul. la imbinarea dintre chila si prima fila se observa calafatul traditional constand dintr-un manson plin cu coji de nuca de cocos zdrobite presat peste imbinare si cusut peste. sfoara cu care se coase este vegetala din fibra de nuca de cocos. toata chestia se unge apoi copios si regulat cu ulei de nuca de cocos pentru impermeabilizare si durabilitate, altfel pusca sfoara. o tehnica de constructie pe cale de disparitie si in india. trebuie sa va inchipuiti ca toata barca e a dracu de ingusta, optimizata dupa materialul de constructie si sa fie usor propulsabila cu padela sau vele. fara balansier barca nu ar putea sta in picioare pe apa (mai ales cu omul in ea), este mult prea ingusta si prea rotunda la partea imersa pentru asa ceva. dupa forma balansierului (curbat) putem spune ca barca trece prin surf. nu trebuie sa confundati balansierul cu un flotor de trimaran sau de de caiac-canoe. alea sunt (de obicei) cat mai usoare posibil si functioneaza exclusiv prin forta hidrodinamica. astea cand se ridica din apa (daca se ridica, de obicei doar velierele pot ridica balansierul) constituie o contragreutate masiva si echilibreaza barca, de aceea se folosesc busteni si nu conteaza daca sunt plini de apa. exista si pirogi cu balansier dublu (indonezia) adica un soi de trimaran, acolo balansierul este un bambus lung (mai lung ca barca) si functioneaza exclusiv hidrodinamic. exista si balansiere sub forma de scandura inclinata care echilibreaza dinamic barca pe principiul bruce foil (aripi portante). unele pirogi cu balansier cu vele nu fac volte si schimba sensul de mers (shunting) astfel incat balansierul ramane intotdeauna in vant (proa sau prao). e o total alta filosofie la baza intregului concept de ambarcatiune. fara balansier piroga ar fi la fel de stabila ca o bicicleta, nu au deloc stabilitate de forma.
aveti aici un filmulet cu o barca cu vele din sri lanka, barcile sunt in jur de 12m si cantaresc 1-2 tone. priviti va rog la cat de ingusta este de fapt barca, ai loc sa iti bagi picioarele in ea, nu altceva. Typical Fishing Boat in Negombo Sri Lanka - YouTube
pentru cei interesati de subiect Outrigger Sailing Canoes (am si cartea cu planurile)

Merci Rumpi, ca de obicei, bine documentat. Mai am de preyentat o barcuta interesanta, poate ne povestesti si acolo ceva :)
 
Nu confundati capra cu varza. "dracia aia de bustean legat cu sfoara" se numeste pe romaneste balansier si tot ansamblul "piroga/canoe cu balansier". e un tip special de ambarcatiune cu variantele ei specifice, diferite zonal. balansierul serveste la echilibrarea barcii, pe de o parte prin flotabilitate, pe de alta prin greutate. e ca si cand ti-ai lua chila de sub fund si ai plasa-o in lateral. cam ceea ce fac astazi velierele de performanta cu chile basculante. busteanul nu e impregnat de obicei cu nimic, dupa cum se vede si in poze barcile sunt folosite de pe plaja, busteanul nu ajunge sa se imbibe niciodata deoarece nu sta destul in apa pentru asta. chiar daca ar sta, si imbibat lemnul tot ar pluti. chestie demonstrata indeajuns de uitata meserie a plutaritului.
ceea ce se vede extrem de bine in poze (foarte multe multumiri fotografului) este tehnica traditionala de constructie care explica si evolutia acestor barci. ceea ce noi am denumi chila este un bustean scobit pe a carui parte superioara a fost cusut bordajul. la imbinarea dintre chila si prima fila se observa calafatul traditional constand dintr-un manson plin cu coji de nuca de cocos zdrobite presat peste imbinare si cusut peste. sfoara cu care se coase este vegetala din fibra de nuca de cocos. toata chestia se unge apoi copios si regulat cu ulei de nuca de cocos pentru impermeabilizare si durabilitate, altfel pusca sfoara. o tehnica de constructie pe cale de disparitie si in india. trebuie sa va inchipuiti ca toata barca e a dracu de ingusta, optimizata dupa materialul de constructie si sa fie usor propulsabila cu padela sau vele. fara balansier barca nu ar putea sta in picioare pe apa (mai ales cu omul in ea), este mult prea ingusta si prea rotunda la partea imersa pentru asa ceva. dupa forma balansierului (curbat) putem spune ca barca trece prin surf. nu trebuie sa confundati balansierul cu un flotor de trimaran sau de de caiac-canoe. alea sunt (de obicei) cat mai usoare posibil si functioneaza exclusiv prin forta hidrodinamica. astea cand se ridica din apa (daca se ridica, de obicei doar velierele pot ridica balansierul) constituie o contragreutate masiva si echilibreaza barca, de aceea se folosesc busteni si nu conteaza daca sunt plini de apa. exista si pirogi cu balansier dublu (indonezia) adica un soi de trimaran, acolo balansierul este un bambus lung (mai lung ca barca) si functioneaza exclusiv hidrodinamic. exista si balansiere sub forma de scandura inclinata care echilibreaza dinamic barca pe principiul bruce foil (aripi portante). unele pirogi cu balansier cu vele nu fac volte si schimba sensul de mers (shunting) astfel incat balansierul ramane intotdeauna in vant (proa sau prao). e o total alta filosofie la baza intregului concept de ambarcatiune. fara balansier piroga ar fi la fel de stabila ca o bicicleta, nu au deloc stabilitate de forma.
aveti aici un filmulet cu o barca cu vele din sri lanka, barcile sunt in jur de 12m si cantaresc 1-2 tone. priviti va rog la cat de ingusta este de fapt barca, ai loc sa iti bagi picioarele in ea, nu altceva. Typical Fishing Boat in Negombo Sri Lanka - YouTube
pentru cei interesati de subiect Outrigger Sailing Canoes (am si cartea cu planurile)

Merci Rumpi, ca de obicei, bine documentat. Mai am de prezentat o barcuta interesanta, poate ne povestesti si acolo ceva :)
 
Puti

India, provincia Karnataka. Hampi, o veche aşezare pe râul Tungabhadra. 14 ianuarie 2013.

puti01.JPG

Dis dimineaţa, la ieşirea din cameră, rămân cu piciorul suspendat: nu-mi vine să calc fiindcă în faţa uşii, direct în praful drumului, găsesc un desen complicat executat prin aşternerea de făină de orez colorată. Pare o joacă, dar ştim că aparenţele înşeală. Întrebăm gazda ce e cu acest desen şi ne lămurim: azi e Sankranthi, o sărbătoare foarte importantă în India, ce marchează solstitiul de vară.

puti02.JPG


puti03.JPG


puti05.JPG

Femeie executând rangoli

puti06.JPG

În drum spre o terasă în care sperăm să ne potolim viermişorii din stomac, trecem printr-o adevărată galerie de artă. În faţa fiecărui prag e aşternut câte un rangoli (desenul de care pomeneam) şi pe toată strada nu sunt două la fel. Ne minunăm ca nişte ignoranţi, apoi ne lăsăm pradă desfătărilor culinare comandând paranthe (ceva ce aduce cu plăcinta de cartofi de la noi) şi ceai masala cu lapte.
O mulţime pestriţă curge continuu pe lângă masa noastră, atrasă ca un magnet de ceva ce nu desluşim. În timp ce ne sorbim ceaiurile, o japoneză se interesează unde e râul. Ah! Ne pică fisa: dacă e sărbătoare în India, e rost de ceva ritualuri la râu. Habar n-avem cum e rândul şi ca să nu pierdem ceva unic şi important, plătim, lăsăm ceaiurile în căni şi ne înregimentăm în puhoi.

puti07.JPG


puti08.JPG


puti09.JPG


puti11.JPG


puti12.JPG


puti13.JPG


puti16.JPG

Spectacolul Tungabhadrei ne stârneşte. Dealungul malului lumea oficiază pooja. Unii aduc ofrande din flori şi fructe, alţii fabrică bărcuţe în care lansează lumânări, alţii se spală după care îşi aruncă în râu vechile haine, ca un simbol de curăţire şi reînnoire. Atent să nu calc în excrementele umane ce împestriţează locul, caut să-mi fac loc, să văd mai bine. Nimeni nu mă bagă în seamă şi nimeni nu se simte ameninţat de aparatul foto. Aşa e în India. În „incredibila Indie”, cum scrie în reclame.
E greu să aranjezi în cadru o mulţime... indiană. Tot umblând pe mal în căutare de oportunităţi mi se pare că desluşesc la mal ceva cunoscut. Nu îndrăznesc să sper, dar totuşi o iau într-acolo. Da, fără urmă de tăgadă, e ceea ce speram să găsesc în acest colţ sudic de Indie. Este o ambarcaţie-coş, perfect rotundă, ceva ce nu am mai văzut decât în fotografii...

puti19.JPG

Puti

 
Ultima editare:
Puti - detalii

Această ambarcaţie specifică pentru sudul Indiei este de fapt un fel de coş sau de paner uriaş, împletit din baghete de bambus şi învelit în pânză de rafie impermeabilizată cu gudron.

puti19.JPG


puti23.JPG


puti22.JPG


puti05.JPG

Am încercat fără succes să găsesc atelierul care fabrică minunile astea aşa că nu mi-a rămas decât să-mi închipui cum se fac. Probabil se începe de la "copastie", ce este constituită dintr-un inel format tot din baghete de bambus întrepătrunse şi consolidate cu legături din sfoară. Între aceste baghete intră cele care formează fundul panerului.

puti11.JPG


puti24.JPG


puti25.JPG


- VA URMA -
 
Puti - navigatie

Shankranthi fusese o surpriză plăcută însă destul de repede ne-am dat seama că sărbătoarea paraliza bunul mers al lucrurilor și că din cauza ei nu vom mai putea face nimic în această zi. Ambarcația (puti) zăcea pe mal și nu era chip să o vedem la treabă așa că am lăsat iscodirea ei pentru următoarea zi când am regăsit malul aproape pustiu.
Hampi este veche capitală a Vijayanagarilor ale căror vestigii de piatră se întind pe zeci de kilometri, printre dealurile constituite din bolovani colosali, rotunjiți sub formă de sfere sau ovoide și așezați claie peste grămadă.

puti01.JPG

Peisajul Tungabadhrei

Am regăsit malul râului, de astă dată pustiu. Pe patul de stâncă nudă era sculptat un frumos Shiva-lingam, colorat cu pigmenţi utilizaţi în ritualurile din precedenta zi. Puti-urile zăceau pe mal aşteptându-şi clienţii.

puti03.JPG


puti04.JPG


puti02.JPG


puti06.JPG


puti14.JPG

Un grup de şapte ruşi au tocmit un puti şi s-au urcat la bord. Nu credeam să fie atât de rezistente! Am negociat şi noi o coborâre până la templul Vitthala şi ne-am îmbarcat. Un puşti a înşfăcat o vâslă şi ne-a urmat.

puti16.JPG

Eram din nou pe apă, legănaţi de valuri. Pe lângă noi defilau malurile bolovănoase în timp ce puştiul se mărginea să ţină puti-ul în curent şi să manevreze doar cât să evite vârtejurile ce trădau bolovani submerşi. Cu toate că puti-ul este rotund, îl conducea din vâslă exact unde vroia. Dexteritatea lui întrecea puterea mea de înţelegere.

puti18.JPG


puti17.JPG

-Să vă învârt?
Am consimţit. Cea mai comună mişcare a unei ambarcaţii circulare e... rotaţia. Nu credeam nici că puti-ul se poate învârti chiar aşa de repede. După un timp a trebuit să ne dăm bătuţi: începuse să ni se facă rău.
I-am cerut lui Viru să mă lase să vâslesc şi mi-a întins vâsla. Habar nu aveam cum trebuie să o fac şi am vânturat-o prin apă încercând să ţin cursul drept. Nu am reuşit. În faţă apa se învâltorea primejdios şi Viru mi-a făcut semn să-l las pe el.

puti10.JPG

Viru

puti13.JPG

Din spate ne-a ajuns un alt Puti. "Marinarul" lui era încântat să se vadă fotografiat.

puti12.JPG

Viru ne-a lăsat pe malul râului, în dreptul unei cărări. La capătul cărării, rezistând soarelui şi secolelor ne aşteptau minunile de piatră ale Vitthalei.

vitthala01.JPG


vitthala02.JPG
 
Fascinaţia nordului: Canada!

Corolar la ce spunea nu demult tripper33, unul din avantajele de a nu avea un Mures care sa curga prin orasul tau este faptul ca trebuie sa cauti mereu o apa spre care sa-ti îndrepti prova. De luni de zile era stabilit ca minivacanta de 1Mai-Pasti sa o petrecem prin crovurile Mehedintiului când un accident la fotbal mi-a paradit un picior. Ce era de facut? Hai cu caiacul! Unde? Sunt frumoase râurile noastre proaspat înverzite dar de data asta aveam câteva zile la dispozitie si puteam sa abordam o destinatie mai deosebita. Tânjeam demult dupa apele reci si limpezi ale Canadei si prilejul era cât se poate de nimerit. Nu am mai stat pe gânduri, ne-am facut bagajele si am plecat. La destinatie, vederea apei si aerul rece si umed aromind a rasina ne-a dat certitudinea ca, da, am ajuns fix unde ne doream!

dragan02.JPG


dragan12.JPG


dragan05.JPG


dragan14.JPG


dragan28.JPG


dragan29.JPG


dragan30.JPG


dragan36.JPG


dragan22.JPG


dragan34.JPG


dragan37.JPG


dragan41.JPG


dragan24.JPG


dragan13.JPG


dragan03.JPG


dragan04.JPG


dragan07.JPG


dragan06.JPG


dragan23.JPG


dragan17.JPG



 
Corolar la ce spunea nu demult tripper33, unul din avantajele de a nu avea un Mures care sa curga prin orasul tau este faptul ca trebuie sa cauti mereu o apa spre care sa-ti îndrepti prova. De luni de zile era stabilit ca minivacanta de 1Mai-Pasti sa o petrecem prin crovurile Mehedintiului când un accident la fotbal mi-a paradit un picior. Ce era de facut? Hai cu caiacul! Unde? Sunt frumoase râurile noastre proaspat înverzite dar de data asta aveam câteva zile la dispozitie si puteam sa abordam o destinatie mai deosebita. Tânjeam demult dupa apele reci si limpezi ale Canadei si prilejul era cât se poate de nimerit. Nu am mai stat pe gânduri, ne-am facut bagajele si am plecat. La destinatie, vederea apei si aerul rece si umed aromind a rasina ne-a dat certitudinea ca, da, am ajuns fix unde ne doream!



Superb !
Pozele s-ar fi incadrat la topicul : "Fotografia, prin ochii si ochelarii....."​
 

Back
Sus