Cu pluta la autostop
Dimineaţa ne trezim pe un câmp plin de scaieţi. Oraşul e departe dar cineva trebuie să fugă până acolo pentru a găsi maşina Atomicilor. Nici unul nu are chef să o facă şi până la urmă sorţii pică pe Mike şi Codruţ care se încalţă agale până ce se aude un motor înaintând pe drumul prăfuit de pe dig. Băieţii sar din cort electrizaţi şi revin cu gura la urechi peste două ore:
-Era un Aro al poliţiei ce ne-a luat din prima. Mai greu a fost la coborâre căci au înghiţit cu mare greutate explicaţiile noastre cum că acolo pe dig am ajuns cu o plută!
Azi ne luăm rămas bun de la Codruţ şi Costel care se întorc la Bucureşti. La lumina dimineţii descoperim un Mureş necunoscut încă, plin de spumă murdară. Soarele ne bate în cap, spumele nu ne îmbie la baie şi în lipsa curentului şi a chefului de vîslit aproape că stăm pe loc.
Spre seară ajungem în preajma unui pod CFR unde găsim cu mare greutate o intrare în mlaştinile de pe maluri. Suntem amonte de priza de apă pentru termocentrala de la Mintia aşa că nu are rost să ne continuăm drumul nocturn.
Dimineaţa constatăm apariţia unui firav curent pe care îl ajutăm arareori din vîsle. Undeva în stânga zărim tot mai aproape coşurile termocentralei şi pe la prânz barajul ce ne strică concediul. Ne e clar că va trebui să scoatem pluta pe uscat şi cum malurile devin din ce în ce mai inaccesibile din cauza mlaştinii şi a vegetaţiei, debarcăm neântârziat. Încă nu ştim cum vom căra pluta împreună cu tot calabalâcul mai bine de 1 km, până dincolo de baraj însă nu avem nimic de pierdut şi ieşim la autostop. Oprim fără dificultate o basculantă încărcată cu pămînt, îi explic şoferului că va fi un transport special, cu rază scurtă de acţiune, şi înainte ca acesta să apuce să înţeleagă, pluta e deja încărcată. O jumătate de oră mai tîrziu plutim din nou, aval de baraj. Profitând de punerea pe uscat am refăcut 2-3 cusături plesnite şi am inspectat fundul care, înafara unor mici rosături, practic inofensive, se prezintă foarte bine.
La ora prânzului, zărim printre coroanele copacilor ce maschează malul abrupt, cuşculia unui WC şi cu gândul la un han rutier ce serveşte mititei, tragem iute la uscat. Ochiul format deja după atâtea zile pe apă nu ne-a dus în eroare şi iată-ne intrând desculţi şi doar în costume de baie în restaurantul pierdut în pustietatea şoselei. Chelnerul picoteşte dar zgomotul uşii îl face să tresară. Ne măsoară din cap până-n picioare, apoi priveşte nedumerit la parcarea goală, se mai uită odată la noi, apoi iar în parcare şi în cele din urmă renunţă şi ne pofteşte la masă. Pentru a-l lăsa în ceaţă totală, după ce ne-am plătit mititeii, am profitat de ieşirea lui din sală pentru a ne întoarce la plută.
După o baie prelungă în apa răcoroasă şi din păcate cam murdară, profităm de o ieşire la mal pentru a ne aproviziona din plin cu mere şi apă de izvor. Mai departe Mureşul ne înântă: de astă dată curentul e puternic şi peisajul complet diferit. Soarele se lasă spre apus şi umbra înălţimilor se-ntinde peste Mureş obligîndu-ne să ne căutăm tricourile. E ultima seară a acestei călătorii, pe care o încheiem cuminte sporovăind până tîrziu la căldura focului.
Dimineaţa ne trezim pe un câmp plin de scaieţi. Oraşul e departe dar cineva trebuie să fugă până acolo pentru a găsi maşina Atomicilor. Nici unul nu are chef să o facă şi până la urmă sorţii pică pe Mike şi Codruţ care se încalţă agale până ce se aude un motor înaintând pe drumul prăfuit de pe dig. Băieţii sar din cort electrizaţi şi revin cu gura la urechi peste două ore:
-Era un Aro al poliţiei ce ne-a luat din prima. Mai greu a fost la coborâre căci au înghiţit cu mare greutate explicaţiile noastre cum că acolo pe dig am ajuns cu o plută!
Azi ne luăm rămas bun de la Codruţ şi Costel care se întorc la Bucureşti. La lumina dimineţii descoperim un Mureş necunoscut încă, plin de spumă murdară. Soarele ne bate în cap, spumele nu ne îmbie la baie şi în lipsa curentului şi a chefului de vîslit aproape că stăm pe loc.
Spre seară ajungem în preajma unui pod CFR unde găsim cu mare greutate o intrare în mlaştinile de pe maluri. Suntem amonte de priza de apă pentru termocentrala de la Mintia aşa că nu are rost să ne continuăm drumul nocturn.
Dimineaţa constatăm apariţia unui firav curent pe care îl ajutăm arareori din vîsle. Undeva în stânga zărim tot mai aproape coşurile termocentralei şi pe la prânz barajul ce ne strică concediul. Ne e clar că va trebui să scoatem pluta pe uscat şi cum malurile devin din ce în ce mai inaccesibile din cauza mlaştinii şi a vegetaţiei, debarcăm neântârziat. Încă nu ştim cum vom căra pluta împreună cu tot calabalâcul mai bine de 1 km, până dincolo de baraj însă nu avem nimic de pierdut şi ieşim la autostop. Oprim fără dificultate o basculantă încărcată cu pămînt, îi explic şoferului că va fi un transport special, cu rază scurtă de acţiune, şi înainte ca acesta să apuce să înţeleagă, pluta e deja încărcată. O jumătate de oră mai tîrziu plutim din nou, aval de baraj. Profitând de punerea pe uscat am refăcut 2-3 cusături plesnite şi am inspectat fundul care, înafara unor mici rosături, practic inofensive, se prezintă foarte bine.
La ora prânzului, zărim printre coroanele copacilor ce maschează malul abrupt, cuşculia unui WC şi cu gândul la un han rutier ce serveşte mititei, tragem iute la uscat. Ochiul format deja după atâtea zile pe apă nu ne-a dus în eroare şi iată-ne intrând desculţi şi doar în costume de baie în restaurantul pierdut în pustietatea şoselei. Chelnerul picoteşte dar zgomotul uşii îl face să tresară. Ne măsoară din cap până-n picioare, apoi priveşte nedumerit la parcarea goală, se mai uită odată la noi, apoi iar în parcare şi în cele din urmă renunţă şi ne pofteşte la masă. Pentru a-l lăsa în ceaţă totală, după ce ne-am plătit mititeii, am profitat de ieşirea lui din sală pentru a ne întoarce la plută.
După o baie prelungă în apa răcoroasă şi din păcate cam murdară, profităm de o ieşire la mal pentru a ne aproviziona din plin cu mere şi apă de izvor. Mai departe Mureşul ne înântă: de astă dată curentul e puternic şi peisajul complet diferit. Soarele se lasă spre apus şi umbra înălţimilor se-ntinde peste Mureş obligîndu-ne să ne căutăm tricourile. E ultima seară a acestei călătorii, pe care o încheiem cuminte sporovăind până tîrziu la căldura focului.
