Page 74 of 74 FirstFirst ... 24647071727374
Results 731 to 738 of 738

Topic: Marinari pe submarin

  1. #731

    Default Întâlnire pe Mureș

    N-am mai fost demult pe Mureș. Ani la rând am coborât pe Mureș în octombrie, apoi tradiția s-a pierdut, până anul ăsta când ne-am propus să o reactivăm. Sub sigla constructorilor de ambarcații din Transilvania aveam șansa de a ne întâlni din nou, trupa de pe Drina. În final au fost Mike, Grasu, Janu și Kiru. Au lipsit Cosmina, Răzvan, Marco si Radu, dar s-a compensat cu Gigi, Adi și Patric.

    Așa cum am anticipat luna octombrie a readus un pic de căldură încurajându-ne la o tură nautică. Întâlnirea am fixat-o sâmbătă 6 octombrie iar ca punct de start am ales pontonul din Arad (fără a specifica precis care).

    Sub sigla constructorilor de ambarcații din Transilvania aveam șansa de a ne întâlni din nou, trupa de pe Drina. În final au fost Mike, Grasu, Janu și Kiru. Au lipsit Cosmina, Răzvan, Marco si Radu, dar s-a compensat cu Gigi, Adi și Patric


    În ziua Z am pornit spre locul de întâlnire, eu cu Mike din Oradea, Gigi, Adi, Patric și Emilia din Tg. Mureș și Grasu cu Janu din Simeria/Deva. În ciuda unei mici întârzieri, toate ar fi fost bune dacă în Arad n-ar fi fost în desfășurare o sărbătoare de sezon (Simfonia Toamnei) care a întors orașul pe dos interzicând circulația pe unele străzi, dar cu caiacele deasupra am beneficiat de clemență din partea agenților de circulație care ne-au lăsat, totuși, să ajungem la Mureș. Gigi și trupa lui a tras la un ponton mai aval, pe care-l mai folosisem cândva, iar eu cu Grasu la unul mai amonte, așa că întâlnirea s-a făcut pe apă.






    foto Gigi Tolan

    Ziua a fost exact ca pe siteurile meteo, cu cer senin și soare cald. Chiar dacă Mureșul era la cote scăzute, avea suficient debit pentru pescajele reduse ale bărcilor noastre. Tura era potrivită pentru a testa noua canoe pe râu, așa că împreună cu Mike am luat loc pe banchetele Balenei.


    Echipajul Balenei – foto Gigi Tolan

    Fără pasaje tehnice traseul promitea să ne ofere o zi plăcută pe apă. Trunchiurile groase ale unor copaci eșuați în albia râului erau singurele obstacole pe care trebuia să le ocolim și neatenți, în zona unei bulboane ne-am urcat cu canoea pe capătul submers al unui astfel de trunchi. Fundul canoei s-a bombat făcând filele să pârâie amenințător, dar am scăpat fără să ne răsturnăm și mai mult, îmbinările nu au cedat, singura distrugere fiind o crăpătură de 10-15cm lungime pe fața interioară a placajului unei file, fără corespondent în exterior.

    Prânzul l-am luat pe un prundiș de la mijlocul drumului, prilej cu care Mike a primit un tricou personalizat


    I do my own stunts


    foto Gigi Tolan





    Conform planului, pe la ora 17 am ajuns la finiș, la Pecica. Soarele cobora spre orizont îndulcindu-și lumina, temperatura era plăcută și apa era liniștită, pregătindu-se parcă pentru culcare. De acum înainte urmau momentele cele mai plăcute pe râu și tocmai pe acelea le ratam. Cu regret am scos ambarcațiile din apă, apoi a venit Emilia cu una din mașini cu care ne-am întors în Arad și după celelalte, apoi a urmat împachetarea, despărțirea echipelor și drumul spre casă.

    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 16 Oct 2018 at 01:12 AM.
    Life in colour!

  2. #732

    Default Hyggelig

    Hygge este un termen destul de necunoscut nouă. Provenind din daneză, o țară cu un înalt stadard de viață care își permite să mai uite de muncă și să se preocupe și de fericire, hygge ar putea fi explicat ca „arta de a crea intimitate”, „confort sufletesc” sau „bucuria dată de lucrurile care induc o stare de bine”. Hyggelig este adjectiv și se referă la lucrurile sau situațiile în acord cu hygge. Axiomatic lumânările și șemineul sunt cele mai hyggelig lucruri, dar mai există ceva care le concurează serios: bărcile.

    Cu ani în urmă Topografu' mi-a arătat o barcă ieșind din portul Bekes.

    - Proprietarul e un notar din Bekescsaba; În fiecare după-amiază iese pe râu, leagă barca de o salcie și doarme o oră, după care se întoarce.

    Mi s-a părut foarte hyggelig să dormi pe apă. Apa are proprietatea de a absorbi și a se impregna cu tot felul de energii și de aici senzația de calm din preajma râurilor. Câteodată, când avem chef de hyggelig, plecăm și noi ca să dormim pe apă; așa și acum, am pus Endorfinul și Gringo în cârca Bagherei și, după ce ne-am băut pe îndelete cafeaua, am pornit spre*lacurile de pe Tisa.

    Zona este de un farmec absolut. Vegetația abundentă specifică zonelor umede, păsările, și nu în ultimul rând, apa sunt ingredientele hyggelig. Cu atâtea minunății în preajmă, nu-i de mirare că pescuitul atrage, si daca ai și o barcă in care să te lași legănat de apă pe sub coroanele copacilor s-ar putea să constați că ai descoperit ceva ce provoacă dependență.


    Ca sa fie o zi tihnită un traseu de 15 kilometri e suficient. La început, când am descoperit lacurile, făceam trasee lungi, de explorare. Cu harta și GPSul am parcurs ani la rând fiecare cotlon, apoi nemairămânându-ne nimic de cercetat am revenit sa surprindem diversele ipostaze ale naturii, mereu altele în funcție de anotimp sau de condițiile meteo.


    Poate ziua superbă cu soare și temperaturi ridicate sau poate senzația că sezonul e pe sfârșite a atras pe apă o mulțime de pescari. Pe canalele principale ne-am intersectat continuu cu alte ambarcații, traficul culminând pe brațul mare al Tisei, dar am avut și momente de singurătate pe canalele mici, mai retrase.




    Odată ce am ieșit pe lac, peisajul s-a schimbat. Orizontul s-a îndepărtat, apa s-a liniștit și au apărut păsările: pescăruși, rațe și lebede. Mirosul de stuf, de pește și de plante intrate în putrefacție a devenit pregnant, intensificându-se la fiecare pală de vânt. Am căutat cu privirea foișorul construit pe o limbă de pământ ce separă două lacuri și am pornit într-acolo cu gândul la popas.








    Mișcarea și aerul curat ne-au stârnit pofta de mâncare. Am tras caiacele pe uscat pentru a lăsa liber debarcaderul în eventualitatea în care ar mai fi venit cineva, apoi ne-am întins lucrurile pe iarbă și am îmbucat cu nesațul unor cosași după o zi de muncă. Nu neg existența plăcerilor sofisticate, dar îmi place să cred că cele mai bune lucruri de pe lume sunt gratuite.


    După somnul plănuit, un pic de lectură și o vizită pe uscat am ieșit din nou pe lac. Apusul începea să coloreze cerul și apa îi împrumuta la rândul ei nuanțele. Am revenit la punctul de start cu părere de rău ca ziua fusese atât de scurtă, ne-am împachetat lucrurile și odată cu înserarea am pornit spre casă.





    Life in colour!

  3. #733

    Default Tisa hibernală

    Am fost cu caiacele pe Tisa de nenumărate ori, începând de primăvara devreme până toamna târziu, ba într-un an chiar în decembrie când se formau primii țurțuri, dar n-am surprins niciodată peisajul lacustru sub mantia zăpezii. Profitând de ninsorile recente m-am gândit la o incursiune de o zi, oarecumva la noroc, neavând de unde să știu dacă apele nu vor fi înghețate (citind aventurile arctice ale lui Peter Freuchen, cu geruri extreme și supraviețuiri miraculoase, n-ai cum să rămâi acasă pretextând că e iarnă și afară ninge).

    Telefoanele date prietenilor nu au strâns prea mulți adepți, doar Marco arătându-se interesat. Prognoza meteo ne îndreptățea să sperăm la o zi însorită, cu temperaturi ușor negative, ceea ce era mulțumitor. Am stabilit întâlnirea nu prea de dimineață și după obișnuita fotografie cu caiacele pe mașină ne-am așternut la drum.


    Bănuind că lacul și canalele ar putea fi înghețate, am descins direct pe malul Tisei unde curentul apei nu lăsa să se formeze gheața, dar chiar și așa în coturile râului se adunaseră sloiuri. Pământul era acoperit de un strat compact de zăpadă, dar din coroanele copacilor se topise, răpind o parte din farmec.


    Pentru a mă proteja de frig am întins pe fundul caiacului un izolir și un sac de dormit în care mi-am vârât picioarele, punând capac cockpitului cu fustița strânsă în jurul trunchiului. Malul înclinat, tapetat cu zăpadă, ne-a permis îmbarcarea facilă pe uscat de unde ne-am lăsat să alunecăm în apă ca focile.


    Împinși de curent am savurat în sfârșit peisajul. Cerul albastru cu soare plin se reflecta în apă și-n țurțurii de gheață de pe maluri, iar uneori măcănitul rațelor sălbatice întrerupeau liniștea firească a locului.


    Plănuisem să încercăm să ieșim pe lac, dar stăvilarul prin care trebuia să trecem era închis. Am fi putut, desigur, să trecem caiacele peste el, dar lipsit de curent cu siguranță canalul ar fi fost înghețat. Nu ne rămânea pentru joacă decât brațul Tisei pe care am pornit înapoi, în amonte.


    La fel ca apa, gheața este facinantă. Pentru fotografi, transparența, strălucirea sau formele pe care le ia sunt tot atâtea invitații la acțiune. Cât timp Marco și-a făcut de lucru cu aparatul foto, am urcat pe Tisa până la un canal principal, dar degeaba: era înghețat.


    Întoarcerea am făcut-o la „ora de aur”, când soarele lăsat spre orizont învăluie peisajul într-o lumină portocalie. Găselnița cu sacul de dormit îmi asigura un confort nesperat ce-mi îngăduia să mă bucur de ieșire. În liniștea râului am sorbit câteva căni de ceai fierbinte (din termos) și am consumat dulciurile din cală, după care am făcut cale întoarsă.



    Chiar dacă n-a fost cine știe ce, am revenit acasă cu bucuria și tonusul specifice unei zile petrecute în natură, mulțumiți de mica noastră escapadă.
    Life in colour!

  4. #734

    Default

    Quote Originally Posted by CrocodiluDiluDilu View Post
    Am fost cu caiacele pe Tisa de nenumărate ori, începând de primăvara devreme până toamna târziu, ba într-un an chiar în decembrie când se formau primii țurțuri, dar n-am surprins niciodată peisajul lacustru sub mantia zăpezii. Profitând de ninsorile recente m-am gândit la o incursiune de o zi, oarecumva la noroc, neavând de unde să știu dacă apele nu vor fi înghețate (citind aventurile arctice ale lui Peter Freuchen, cu geruri extreme și supraviețuiri miraculoase, n-ai cum să rămâi acasă pretextând că e iarnă și afară ninge).

    Telefoanele date prietenilor nu au strâns prea mulți adepți, doar Marco arătându-se interesat. Prognoza meteo ne îndreptățea să sperăm la o zi însorită, cu temperaturi ușor negative, ceea ce era mulțumitor. Am stabilit întâlnirea nu prea de dimineață și după obișnuita fotografie cu caiacele pe mașină ne-am așternut la drum.


    Bănuind că lacul și canalele ar putea fi înghețate, am descins direct pe malul Tisei unde curentul apei nu lăsa să se formeze gheața, dar chiar și așa în coturile râului se adunaseră sloiuri. Pământul era acoperit de un strat compact de zăpadă, dar din coroanele copacilor se topise, răpind o parte din farmec.


    Pentru a mă proteja de frig am întins pe fundul caiacului un izolir și un sac de dormit în care mi-am vârât picioarele, punând capac cockpitului cu fustița strânsă în jurul trunchiului. Malul înclinat, tapetat cu zăpadă, ne-a permis îmbarcarea facilă pe uscat de unde ne-am lăsat să alunecăm în apă ca focile.


    Împinși de curent am savurat în sfârșit peisajul. Cerul albastru cu soare plin se reflecta în apă și-n țurțurii de gheață de pe maluri, iar uneori măcănitul rațelor sălbatice întrerupeau liniștea firească a locului.


    Plănuisem să încercăm să ieșim pe lac, dar stăvilarul prin care trebuia să trecem era închis. Am fi putut, desigur, să trecem caiacele peste el, dar lipsit de curent cu siguranță canalul ar fi fost înghețat. Nu ne rămânea pentru joacă decât brațul Tisei pe care am pornit înapoi, în amonte.


    La fel ca apa, gheața este facinantă. Pentru fotografi, transparența, strălucirea sau formele pe care le ia sunt tot atâtea invitații la acțiune. Cât timp Marco și-a făcut de lucru cu aparatul foto, am urcat pe Tisa până la un canal principal, dar degeaba: era înghețat.


    Întoarcerea am făcut-o la „ora de aur”, când soarele lăsat spre orizont învăluie peisajul într-o lumină portocalie. Găselnița cu sacul de dormit îmi asigura un confort nesperat ce-mi îngăduia să mă bucur de ieșire. În liniștea râului am sorbit câteva căni de ceai fierbinte (din termos) și am consumat dulciurile din cală, după care am făcut cale întoarsă.



    Chiar dacă n-a fost cine știe ce, am revenit acasă cu bucuria și tonusul specifice unei zile petrecute în natură, mulțumiți de mica noastră escapadă.
    Din fotografii si descrieri mi se pare ca a fost o iesire deosebita care unge la suflet...
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  5. #735

    Default

    Fiind in convalescenta si sa mai schimb "atmosfera" , tocmai re-citeam una din cartile autorului mentionat de d-ta... Vad ca mai sunt si altii care il apreciaza.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate Peter-Freuchen.jpg‎  

  6.  
     
  7. #736

    Default

    Quote Originally Posted by Sico View Post
    Fiind in convalescenta si sa mai schimb "atmosfera" , tocmai re-citeam una din cartile autorului mentionat de d-ta... Vad ca mai sunt si altii care il apreciaza.
    Aaaaaaa!!! Nu stiam de „vanatori”! Merci! Eu am citit „Aventura arctica”, aparuta recent in librarie, carte care m-a fascinat pe data (am citit-o pe nerasuflate). De la „Vraja marelui nord” n-am mai citit ceva atat de captivant.
    Life in colour!

  8. #737

    Default Hyggelig 2

    Chiar dacă manualele de hygge nu spun nimic despre animale, noi ne-am gândit că un câine în cockpitul caiacului este hyggelig și am luat-o cu noi pe Mara în mica escapadă de pe lacul Titicaca, unde ne-am refugiat pentru trei zile din calea caniculei.


































    Life in colour!

  9. #738

    Default

    Foarte drăguță, Mara
    Anul acesta avem și noi un pui de luat în bărci. Wood-duck-ul este parcă special creat pentru așa ceva.

Page 74 of 74 FirstFirst ... 24647071727374

Tags for this Thread

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •