Page 77 of 77 FirstFirst ... 27677374757677
Results 761 to 768 of 768

Topic: Marinari pe submarin

  1. #761

    Default

    Stai! Armand este skipper, are yachtul lui ce iernează în golful Volos, yacht pe puntea căruia a dormit toată vara în timp ce noi eram în cel mai bun caz skipperi de weekend sau de concediu, așa că imaginea lui e reală. Cât despre Mike, he, he, e vorba de pasiune: cine se aseamănă, se adună
    Life in colour!

  2. #762

    Default

    Mă trezesc odihnit, cu poftă de viață, și ies pentru o plimbare pe mal. Aseară am explorat golful așa că de data asta atac versantul. Un drum de pământ mă conduce printre măslini spre o gospodărie izolată, înnecată în verdeață. Cu mult înainte de a ajunge la căsuța modernă, peisajul se împestrițează cu diverse obiecte eteroclite aruncate neglijent, gunoaie și acareturi ca la noi la țară. Grecii ăștia! Trăiesc întrun paradis natural de care nu par să fie conștienți, pe care-l spurcă cu nonșalanță. Îi dau zor pe drumul ce continuă prin livadă și mă scoate întro șa dincolo de care văd un nou golf dormitând în liniștea serenă a dimineții.
    Soarele se ridică cu repeziciune și razele lui încălzesc aerul. Noaptea e destul de rece, dar zilele sunt încă de vară. Când ajung la yacht găsesc echipajul pregătit de manevră. Skipperul e om de apă, nu de uscat, așa că molăm parâmele ce ne țineau lângă Peter Pan și ieșim la mare largă prin strunga tăiată în calcar.
    Calm plat. Cu arborada necolorată de vele, Teranga arată ca un zombi ce s târăște la motor. Soare orbitor și albastru marin. Suntem bărboși, suntem la bustul gol. Pe marea de ciment nimeni nu are chef să volănească, așa că trecem din nou pe pilot automat. Peninlulele lungi ale tridentului Halkidiki asigură o bună protecție celor două golfuri adânci, ceea ce mă duce cu gândul la o tură cu caiacele în jurul Sitoniei. Zac la plajă lângă Mike, pe puntea prova. Viață tihnită. Uite, asta ar trebui să ne prescrie doctorul de câteva ori pe an, dar adesea suntem prea băgați în priză pentru a ne putea opri.
    Mă ridic în capul oaselor ca să văd mai bine insula din largul Neos Marmarisului, semănând cu o broască țestoasă adormită între ape. Am pielea încinsă și mă gândesc că ar merge o baie când motorul se oprește și se dă liber la scaldă: gând la gând cu bucurie! Cât timp ne desfătăm în răcoarea albastră, se ridică vântul, nu tare, dar destul cât să scoatem velele.
    Prânzim în cockpit. Încet, fără grabă, ajungem în capătul golfului. Malurile se strâng ca un laț în jurul nostru, dar știm că există scăpare prin canalul Potidea ce taie brațul Kasandra pe la bază. Strângem velele și ne angajăm la motor în șenal. De la nivelul punții avem impresia că mărul catargului zgârie tablierul podului ce asigură continuitatea uscatului. Canalul are ceva mai mult de un kilometru, pe care-l parcurgem în câteva minute.
    Nea Moudanis, ținta noastră de azi, e primul port de pe coastă în direcția Salonic. Încă de departe zărim biserica imensă, aidoma unui far călăuzitor. Ocolim digul de larg din bolovani ciclopici, ne angajăm în pasa de intrare și iată-ne ajunși. Primul ponton e sfărâmat. Găsim loc la al treilea. Echipajul este rodat așa că parâmele sunt legate cu profesionalism la tacheți și Teranga intră la repaus.
    Prima impresie e cea de mizerie. Mizerie cruntă. Scândurile smulse ale pontonului lasă să se vadă dedesub o mulțime de peturi și de doze de aluminiu, iar la cheul din beton zace epava ruginită a unei nave de peste ocean. Veniți din paradisul insulelor, noua imagine ne dă palme. Trecerea de la atmosfera medievală a micilor sate pescărești la cea modernă a orașelor industriale e deprimantă. Ne răcorim cu o bere servită la o masă de pe cheu și ne învârtim pe străzi ca niște găini bete în căutarea uleiului de măsline extravirgin.
    Last edited by CrocodiluDiluDilu; acum 1 săptămână at 11:57 AM.
    Life in colour!

  3. #763

    Default

    Zi de vacață:











    Canalul Potidea


    O navă strigoi

    -Va urma -
    Life in colour!

  4. #764

    Default


    Ca și cum ar vrea să sugereze sfârșitul, e prima dimineață închisă, cu cer mohorât. Dintro dată vara pare departe. Ieșim din port în spatele lui Peter Pan, dar odată ajunși în larg adoptăm un alt plan. În timp ce Peter Plan strânge vântul cât poate de mult și ajutându-se de motor face cabotaj, noi oprim motorul și purtați de vânt luăm largul. Senzație i-haaaa! În fond, de ce ne-am grăbi să încheiem? Vântul ne asigură 5-6 noduri, de ce nu ne-am juca? E drept că avem în prova Olimpul, nu Salonicul, dar avem aripi!


    Armand are yachtul lui, pe puntea căruia și-a petrecut întreaga vară. Trag cu ochiul și îl admir cum ține sub control direcția cu minimum de efort. Așezat pe două perne suprapuse pentru a vedea pe deasupra roofului, cu mâinile sprijinite pe arcul timonei, o mișcă ușor, stânga-dreapta doar atât cât e necesar, în antiteză cu mine, spre exemplu, care flămând de mare stau la timonă în picioare, făcând exces de mișcări din plăcerea pură de a „volăni". Atitudinea skipperului poate părea „bătrânească", dar e una corectă, de anduranță, fără excese, fără pierderi inutile de energie și care nici nu obosește vasul.
    Luăm volta și ne îndreptăm spre coastă. Dacă ești treaz, în sensul că observi, participi la mersul yachtului și nu ești doar un pasager cu ochii pe ceas, faci corp comun cu nava, îi simți tensiunile și îi anticipezi gemetele și mișcările. O navă e moartă doar scoasă pe uscat, căci pe apă se mișcă continuu, freamătă. În ritualul parastasului vine momentul ridicării ofrandelor de pe masă sau cu tot cu masă și a legănării lor, simbolizând viața ca mișcare și similar, bărcile au viață, au preferințe, suferă sau se bucură și cel mai bine simți asta la timonă, sau și mai bine la eche. În cockpit ești ca un prunc în brațele mamei, dar la eche e ca și cum ai mai avea încă cordonul ombilical, o legătură directă prin care circulă energiile.
    -Pot să stau la timonă?
    -Poftim!
    Ce spuneam! De cum pun mâna pe timonă mă umplu de energie. Mersul cu motor nu e nici pe departe atât de plăcut fiindcă energia te ocolește, se disipă în apă, pe când forțele captate în plasa velelor curg prin materiale și e suficient să le atingi pentru a intra în circuit.
    Last edited by CrocodiluDiluDilu; acum 1 săptămână at 08:36 AM.
    Life in colour!

  5. #765

    Default

    Vântul are tendința de a se roti, ceea ce înseamnă că s-ar putea să scăpăm de volte. Urmăresc pe Navionics raza direcției ce pare să scape la limită de capul Anghelochori, dar o întinsură ne obligă să o ocolim mai prin larg. Echipajul ia prânzul în cockpit, apoi urmează Cipri la timonă.
    Peter Pan s-a dus. Triunghiul velelor lui s-a mai văzut o vreme mic la orizont, apoi a dispărut. Apar geamandurile ce marchează culoarul de demarcație al navelor ce vin și pleacă din port, iar pe faleza de pământ a capului se înalță un far. Vântul a picat, velele sunt strânse și la ora 16 intrăm în largul golf al Salonicului doar pe motor.
    Gata. Voiajul ia sfârșit. Orașul se vede drept în față. Întro oră cel mult vom redeveni tereștri. Suntem încă pe apă, dar deja tânjesc după zilele ce s-au dus, după insulele liniștite în care domnește spiritul unei vacanțe eterne, după legănatul valului, după senzația de tracțiune a velei...
    -S-a ridicat vântul, nu scoatem velele?
    E glasul lui Mike, de la timonă. Avem un frumos vânt de travers de 20 de noduri de care ar fi păcat să nu profităm, așa că electrizați de perspectiva unui ultim sprint sărim pe parâme. În entuziasmul general triunghiurile albe se desfășoară deasupra capetelor noastre și Teranga cu pieptul umflat pornește în galop. I-haaaaa! Tăiem motorul. Senzație de nedescris. Mă simt ca și Moitessier care la capătul unei circumterra, în loc să acosteze a ricoșat și a pornit în a doua. Chiar, ce-ar fi să facem un rondou și să ne ducem înapoi în insule? N-ar fi nimic, mă liniștește imediat conștiința, du-te acasă, fă focul în șemineu și hai înapoi la primăvară. Ok, așa mai merge, cu mine se poate discuta. Accept, concentrându-mă pe prezent, așa că revin în cockpitul bandat al Terangăi. Ce cadou frumos!


    -Ce fac ăia în față?
    Toate privirile se îndreaptă spre prova unde un zodiac încărcat cu balize gonflabile viu colorate ne taie calea. Instinctiv căută de unde vine și abia atunci observăm că în babord marea e plină de fluturi ce stau pe apă. E sămbătă și în golf se desfășoară o regată de veliere din clasa Optimist. Sunt cu sutele, ca o armată medievală atacând pedestru. Un yacht ancorat în tribordul nostru pare să fie punct de arbitraj așa că corectăm cursul ca să trecem pe după el. Ce priveliște frumoasă! Ce frumoasă șansă pentru tineri, de a deveni veliști!




    Armand vorbește cu Sabina care tocmai a ancorat. Cu toate că Peter Pan avea avans cam de o oră, sprintul final ne-a adus în coada lor. Ni se indică pontonul la care avem locul rezervat, strângem velele și pornim motorul.
    Gata. Defilăm la relanti printre diguri și nave amarate. Suntem așteptați de un zodiac ce ne dă parâma de mooring. Teranga e legată: ce spectacol trist! Debarcăm. Punem punct cu o fotografie de grup, ne luăm rămas bun unii de la alții, apoi și de la echipajele lui Nefeli și Peter Pan.


    Șoferul pleacă să aducă mașina. Bagajele sunt făcute. N-a durat nici trei minute ca să redevenim tereștri. Ce ușor e să trădezi! Calculez când voi ajunge acasă, mă îmbăt de senzația pământului ferm de sub tălpi. Am trăit prea departe de apă pentru a mă mai schimba, dar ca numitor comun îmi place natura sub toate aspectele ei.
    Habitaclul mașinii îmi e familiar căci e mediul în care trăiesc zi de zi. Habitaclul mașinii și logoul Windows încep să fie plictisitoare. Pe lungul drum spre casă rememorez episoade din ultimele săptămâni și-mi dau seama că m-aș putea obișnui cu așa ceva. E de bine? Probabil că da, devreme ce în viață singura constantă este schimbarea. Grecia, efcharisto!

    THE END
    Life in colour!

  6.  
     
  7. #766

    Default

    Quote Originally Posted by Florio View Post
    Kirule dragă, Mike și Armand au figuri clasice de marinari. Uită-te la ei
    Pe Armand l-am recunoscut din lista de prieteni de pe Facebook, unde figura lui ... mi-a făcut figura . Chiar am crezut că e un lup de mare cu experiență!
    Ce ți-e domnule, cu imaginea!
    N-oi fi io lup de mare, dar cățelandru tot sunt! Și mai cresc!

  8. #767

    Default

    Quote Originally Posted by ArmandV View Post
    N-oi fi io lup de mare, dar cățelandru tot sunt! Și mai cresc!
    Mă tot păcălește Kiru ăsta, îi arde de joacă
    Experiența se face odată cu fiecare zi petrecută pe apă, tot mai mare. Eu m-am bucurat să merg cu tot felul de bărci și asta m-a făcut să apreciez cu adevărat ce-mi oferă propria mea barcă.
    De exemplu, anul acesta restrictiv din cauza pandemiei, a făcut ca mulți proprietari de bărci să fie văduviți de plăcerea de a-și petrece timp pe apă. Vorbesc de cei care le-au ținut în alte ape decât Marea Neagră.
    Noi, familia, am petrecut câte 3 zile pe săptămână on board E adevărat că pe Dunăre, iar Dunărea nu e Egee.
    Dar e multă distracție și o injecție săptămânală de sănătate!

    P.S.
    Prost e că nici la anul nu cred că va simți Egeea sub chilă. Restricțiile par să continue fără a se întrezări mari speranțe

  9. #768

    Default

    Eu mi-am dus in iulie barca in Grecia pe trailer, m-am dat cu ea 2 luni si am lăsat-o acolo. Mă așteaptă cuminte pe lângă Volos. Sigur se deschide Grecia la anu'

Page 77 of 77 FirstFirst ... 27677374757677

Tags for this Thread

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •